Au o slujbă în care nu se poate greși decât o singură dată. Emoțiile le sunt interzise. Moartea îi însoțește de fiecare dată când merg la serviciu. S-au obișnuit cu ea și o respectă.
Este nevoie de doi inși să îmbraci costumul care cântărește 30 de kilograme numai el, bașca alte opt - care reprezintă alte echipamente sofisticate. Fiecare pas e un chin și dacă vrei să iei ceva de pe jos trebuie să îngenunchezi. Când te ridici, auzi în timpane cum îți pârâie articulațiile. Răsuflarea îți devine grea și sacadată, iar vizeta căștii se aburește. Un drum de 20 de metri pe care, la pas, l-ai face în câteva secunde, durează minute bune. La capăt, dai de coșmarul vieții tale: o cutie, o mașină, un geamantan sau te miri ce bazaconie care nu știi când sare în aer. Iar costumul pe care îl porți are rolul mai mult de a te ține întreg decât ca să-ți salveze viața. Altfel, dacă ai ghinion sau ai greșit firul pe care trebuie să-l tai, ajungi acasă, la familie, pe bucăți, într-un sac de plastic. Și abia atunci începe să urle adrenalina în tine. E ca și cum un neurochirurg ar trebui să opereze pe creier îmbrăcat într-un costum de astronaut. Tocmai am probat „halatul” de lucru din kevlar al EOD-iștilor, crema elitei geniștilor noștri. Ei sunt, printre geniști, cum ar fi submariniștii printre marinari. Spre comparație, dacă ai fi echipat cu o armură de cavaler teuton ți s-ar părea că ești îmbrăcat într-un „tutu” de balerină.
FOTO: Cele 38 de kilograme ale costumului te fac să înțelegi mai bine gravitația
Ne puteți urmări și pe Google News
Costumul de genist îți oferă o înmormântare decentă
O mașină vine în trombă, pe un drum de țară. Un baraj format din trei mașini militare îi blochează drumul. Șoferul nu se oprește la somație. Câteva rafale scurte și mașina se oprește, mai să se răstoarne. Ușa din stânga față se deschide și șoferul mort se prelinge în afară. Doar centura îl ține prizonier. Mâna stângă îi atârnă nefiresc, iar în pumnul strâns ține ceva. Geniștii stabilesc rapid că este vorba de un DEI, un „Dispozitiv Exploziv Improvizat”. Americanii îi spun IED, adică „Improvised Explosive Device”. Un ordin scurt prin stație și un uruit înfricoșător se aude și din păduricea apropiată se ițește un monstru de 23 de tone, cu un un motor Caterpillar de 5.800 de centimetri cubi ce dezvoltă 490 de cai putere. E o autospecială blindată americană Cougar, adică Puma, în traducere. Din ea se dau jos trei oameni. Unul dintre ei, plutonierul major Mihai Iancu, șef de echipă EOD – adică de neutralizare și distrugere a muniției neexplodate și a DEI, în cadrul Diviziei 1 Infanterie București, e îmbrăcat meticulos și în tăcere, cu costumul blindat, de ceilalți doi colegi. Unul e șoferul și celălalt operatorul roboțelului șenilat care îl va însoți în misiune pe nea Mihai. Poate ultima, că niciodată nu știi... Omul, un uriaș de 1,90 metri, care atârnă peste un chintal, are 39 de ani, patru misiuni în Afganistan, Irak și Bosnia și 14 ani de când aruncă în aer tot felul de bombe. Transpirat, bărbatul parcă se consolează: „Costumul ăsta îți salvează viața în funcție de cantitatea de explozibil… Altfel, se poate spune că-ți oferă doar o înmormântare decentă”.
FOTO: Roboțelul pe șenilă inspectează automobilul insurgentului care s-a opus somației geniștilor. Rezultatul: un mort la volan și o bombă pe bancheta din spate a mașinii
„De multe ori mi s-a întâmplat
„Închide-mi gulerul!”, ordonă sec plt.maj Iancu. În 2001, în Bosnia, a executat 30 de misiuni: „Odată am avut o încărcătură de 400 de kile de explozibil...”, vorbește soldatul despre bombe, cum vorbesc brutarii de chifle. Pe un monitor, operatorul său vede ce filmează roboțelul șenilat lângă mașina insurgentului: „În spatele șoferului e o cutie!”. Mihai Iancu leagă o cordelină de mânerul portierei respective. În cască se aude: „Disruptorul încărcat!”. Adică o armă, montată pe roboțel, care e încărcată cu bolțuri de oțel, ceramică sau chiar cu apă! „Nu râdeți, un jet de apă la presiunea asta trece printr-un om și la zece metri!”, e serios lt. col. Claudiu Praporgescu, comandantul Grupului 2 EOD, din Diviziei 1 Infanterie. Între timp, Mihai Iancu scoate o cutie de carton de pe bancheta din spate a mașinii. Îl ține în mâini ca pe un bebeluș și fiecare pas durează, parcă, o veșnicie. Disruptorul montat pe roboțel se apropie de coletul suspect. „Adăpostiți!”, „Pregătiți!”, „Fire on hole!”,
Recomandările noastre
