Zece încercări de evadare se înregistrează, în medie, anual. Majoritatea fug când sunt scoși la muncă. În România, sunt de două ori mai puține tentative față de restul statelor europene.

Portretul evadatului român este cel al găinarului, condamnat pentru fapte lipsite de violență, cu mai puțin de doi ani până la eliberare și care poate ieși să muncească pentru diverse firme. În ultimii 14 ani, doar condamnații care sunt scoși în afara penitenciarelor, la muncă, au reușit să evadeze. Ultima evadare dintre zidurile unei închisori autohtone a avut loc în anul 2000, la penitenciarul argeșean Colibași, locul unde își execută pedeapsa și polițistul Cristian Cioacă.

Hoțul care a fost cuminte până a fugit

Ultimul fugar din închisorile din România, ilfoveanul- Constantin Ioniță (39 de ani), confirmă portretul făcut de reprezentanții sistemului de penitenciare.

Acesta era încarcerat la Penitenciarul din Jilava și a fugit în timp ce era scos la muncă. „Luni, 4 august, în jurul orei 17.30, s-a constatat că deţinutul Ioniţă Constantin, condamnat definitiv la cinci ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, a evadat”, au anunțat reprezentanții Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP).

Ioniță avea un regim de detenție semideschis și în urma comportamentului bun a fost selecţionat la punctul de lucru „Post Trafo”. „În timp ce desfășura activități lucrative în exteriorul unității, a părăsit punctul de lucru”, ni s-a mai transmis de la ANP. Putea ieși în doi ani pentru bună purtare.

Acum, forțele de ordine să chinuie să-i ia urmele. Pentru aceasta s-au blocat căile de acces în posibile direcţii de deplasare și s-au format echipe speciale care îl caută pe evadat. „Până la acest moment, Ioniță nu a fost prins. Sperăm ca în următoarele ore să-l găsim”, ne-a declarat, Cristina Cârlan, purtătorul de cuvânt al ANP. Conform unui raport APADOR-CH și a datelor ANP, între patru și zece deținuți încearcă să evadeze anual din penitenciarele din România, de două ori mai puțini față de restul statelor europene.

Fugarii sunt capturați rapid

Cei care scapă de detenție sunt prinși în medie într-o săptămână. „În acest moment nu mai este nici un deținut evadat, care să nu fie prins, cu excepția lui Ioniță”, ne-a mai precizat Cristina Cârlan.

Paradoxala caracteristică a fugarilor este faptul că mulți sunt foarte aproape de încheierea pedepsei și în câteva zile sau luni pot fi puși în libertate. „Unii dintre deținuți nu au familie, nu au viitor după eliberare. Preferă să rămână în detenție. Am avut un caz, când deținutul nu avea unde să doarmă și ne-a cerut să-l ținem după gratii în continuare. Cum nu se putea legal asta, a încercat să evadeze. A fost prins”, ne-a precizat reprezentantul unui penitenciar de maximă securitate.

Semnalmentele singurului evadat afl at în libertate

Constantin Ioniță, singurul evadat care încă nu a fost capturat, este din comuna Cernica, sat Tinganu, județul Ilfov. Semnalmente acestuia, transmise de Penitenciarul Jilava, sunt: înălțime - 1,87 m, corpolență - atletică, tipul frunții - lată, tipul nasului - drept, tipul ochilor - căprui, bărbia - bilobată, urechi - mijlocii lipite, fața - ovală, tipul părului - șaten închis, tunsoare - scurt, barbă - proaspăt rasă. Vestimentația sa era compusă dintr-un tricou crem, pantaloni gri, pantofi sport adidas albi cu negru și șapcă galbenă.

Fugă în grup de la penitenciarul de minori

Pe 30 iunie, trei deținuți de la Penitenciarul de minori de la Tichilești, județul Brăila, au plecat fără acordul gardienilor de la locul de muncă. Andrei Constantin Adam (foto), Iulian Bogdan Cantaragiu și Petru Alexandru Costin au fost temerarii care au vrut să se bucure de libertate. Ei au părăsit Gospodăria Agro- Zootehnică. Cei trei fugari au fost prinși de-abia după două săptămâni. Încercau să se ascundă într- un lan de floarea-soarelui, când au fost văzuți de niște ciobani care au anunțat autoritățile.

A fugit de la bazinul de colectare ca să-și vadă copiii

Unul dintre evadații de anul trecut a fost Laurențiu Adrian Dumitru. Și el a scăpat tot de la Jilava. În vârstă de 34 de ani, acesta era condamnat definitiv la șapte ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Într-un an putea fi liber. El a părăsit punctul de lucru la care era repartizat, respectiv decantorul unității, pentru că-i era dor de copii. Era căsătorit și tată a patru copii minori. Arestat din 2009, el nu ridicase probleme comportamentale. A fost prins după o zi. Se ascundea într-un depozit de lângă penitenciar.

Gardienii le fac viața un iad celor care încearcă să evadeze

Condamnații care își încearcă norocul și o iau la goană ca să scape de gratii, riscă o condamnare suplimentară de minimum doi ani. „După ce sunt priniși, ei sunt duși în instanță, unde sunt judecați pentru fapta lor. Judecătorii decid care va fi pedeapsa. Codul Penal precizează că un evadat poate fi condamnat între doi și șase ani. Pedeapsa poate ajunge și până la opt ani de închisoare, în cazul în care în timpul tentativei de evadare s-au produs fapte de violență asupra gardienilor sau a altor persoane”, ne-a explicat purtătorul de cuvânt al ANP.

O eventuală condamnare suplimentară se adaugă la cea executată de deținut. Astfel încât, dacă un evadat scos la muncă mai avea de făcut un an după gratii, el poate ajunge să aibă o nouă pedeapsă între trei și nouă ani.

„Frica de răzbunarea paznicilor”

Unul dintre deținuții eliberați anul trecut din închisoare ne-a povestit că mai nimeni nu se gândește la evadare. „Este aproape imposibil să scapi din penitenciar, atât din cauza condițiilor de după gratii, cât mai ales din cauza fricii de urmările acțiunii. Gardienii care sunt în tură în timpul evadării sunt sancționați. După aia, toți angajații penitenciarului se vor răzbuna pe evadați. Le fac viața un iad”, ne-a povestit acesta.

Au săpat un tunel cu lamele de ras primite printre țigări

În anul 2000 a avut loc ultima evadare reușită. Curios, s-a înregistrat într-o închisoare de maximă securitate. Este vorba de Penitenciarul de Maximă Siguranță Colibași, județul Argeș. Și au ieșit din spatele gratiilor nu unul, ci șase condamnați.

Evadarea a avut loc în noaptea de 4 spre 5 martie. Cei șase deținuți periculoși erau cazați în camera 402, în secția „regim restrictiv”. „Drumul” prin care au ajuns în libertate a fost un tunel săpat chiar de ei pe sub zidurile împrejmuitoare. Ustensilele de lucru au fost lamele de ras, pe care le primeau de la rude în pachetele de țigări.

Mai ceva ca-n filme

Aceleași lame le-au folosit și la secționarea gratiilor din temniță. Le-au prins într-un suport, astfel încât au creat un bomfaier improvizat. Au tăiat gratiile interioare, din celulă, apoi gratiile de la ferestre, fiecare de 12 milimetri în diametru. I-au păcălit și pe gardieni care îi verificau zilnic dacă sunt în pat. Evadații au pus în paturi momâi din lenjerie și haine, ca să se creadă că dorm. De după gratii au ieșit doi câte doi. Au trecut prin două garduri de sârmă ghimpată îndepărtând firele. Când au ajuns la gardul de beton, au trecut pe dedesubt, printr-o gaură prin care observaseră că trec câinii și pe care au lărgit-o cu o lingură. Reprezentanții penitenciarului au apreciat că a fost o evadare minuțios plănuită timp de mai multe luni. Temerarii au fost prinși în același an.

Doi tăntălăi cu o lingură

O evadare asemănătoare a fost consemnată, în 1997, și la Penitenciarul de la Poarta Albă, Constanța. Doi deținuți au săpat atunci, cu lingura, un tunel de 22 de metri. Suficient cât să-i scoată dincolo de gardul închisorii. Numai că au săpat și au ieșit tot în curtea închisorii, chiar la botul câinilor de pază. Totul părea năruit, dar au primit un ajutor nesperat. Gardianul din turn a alungat câinii care îi deranjau liniștea. Mihai Ion a fost prins a doua zi în Cernavodă. Culmea prostiei: s-a dus să aprindă o țigară tocmai de la un jandarm în civil care îl cunoștea. A doua zi a fost prins și partenerul lui de evadare, Marian Acatrinei.

Vârful de tentative, în 2009

Așa cum reiese din raporturile ANP, cele mai multe tentative de evadare din ultimii cinci ani au avut loc în 2009. Atunci s-au înregistrat zece cazuri, însă doar într-o situație a fost vorba de o reușită. Cei mai liniștiți ani au fost 2011 și 2012 când au fost doar patru tentative de evadare.

Alcatraz, cea mai sigură închisoare din lume

În 1859 este terminată fortăreața de pe insula Alcatraz, situată în centrul „Golfului San Francisco” din statul american California. În 1933, fortul este definitiv transformat în închisoare federală cu o securitate deosebită. Din cauza apei reci și a curenților puternici din golf, „The Rock” (Stânca) devine o închisoare ideală din punctul de vedere al securității. Celulele deținuților aveau suprafața de 1,5 x 2,7 m, cu lavoar, toaletă și pat. Timpul petrecut în celulă era între 18 și 23 de ore pe zi, excepții se făceau, prin care se înțelege și dreptul la muncă, celor care dovedeau o purtare excepțională. Alcatraz era unica închisoare din SUA cu dușuri cu apă caldă, pentru a nu permite deținuților, în cazul evadării, să se obișnuiască cu apa rece din golf. Pe această insulă californiană au fost în detenție gangsteri renumiți ca: Al Capone (1934-39), Robert Franklin Stroud (1942-59), George „Machine Gun” Kelly (1934-51) și Alvin „Creepy” Karpis (1936-62). S-au înregistrat 36 de încercări de evadare, dar niciuna reușită. Evadații au murit împușcați, înecați în apa rece sau mâncați de rechini. Alcatraz rămâne închisoare timp de 29 de ani. Este închisă în 1962 în urma protestelor organizațiilor societății civile, care considerau că regimul de detenție este prea dur.