Una din memorabilele melodii ale lui Mărgineanu are următorul refren: “Nu mai plânge Jane/Plânsul e de formă/Jana nu e moartă/Jana se transformă”. Melodia asta m-a bântuit din primul moment în care am văzut afișele USD (Alianța PSD-UNPR-PC) în care scrie uriaș, roșu pe alb: USL trăiește! Votează PSD (scris mare) UNPR-PC (mic și în bază). Cam la asta se va reduce campania electorală a alegerilor europarlamentare din perspectiva partidului de guvernământ.
În ceea ce privește sloganul ales, după ce l-au copiat în urmă cu doi ani pe cel al lui Mugur Isărescu (2000) - Vreau o Românie Puternică! - nici acum nu au dat dovadă de mai multă originalitate. Au luat un americănism celebru - Proud To Be An American - și l-au transformat în Mândri că suntem români! Asta-mi arată că vreun consultant american le-a prezentat ultima campanie a FoxNews și le-a spus copiati-o, căci nu se prinde nimeni.
Contribuția autohotonă este pur simbolică, prin marcarea cu sigla PSD, ca o pecete ce străbate Timpul, a imaginilor cu Arcul de Triumf, Mănăstirea Voroneț. Babele, Vârful Omu, Ateneul Român, Piața Sfatului, Castelul Peleș, șamd. M-am uitat după ceva poze cu Decebal, Mihai Viteazu, Nicolae Bălcescu, dar n-am găsit. Deci e bine că rămânem doar în zona intereselor imobiliare…
Toate aceste manevre de campanie au ca suport o realitate sociologică: Victor Ponta nu scade în sondaje (în ciuda atacurilor extrem de dure) pentru că electoratul liberal nu l-a părăsit. Este un electorat nostalgic după victoria din 2012 și care n-a prea înțeles de ce au plecat liberalii, în frunte cu Crin Antonescu.
Atunci când văd modul în care liderul PSD reușește să se mențină în sondaje, mulți politicieni pun aceeași întrebare: Cum de nu scade Ponta? Și aceste lucruri sunt puse în contextul unei prăbușiri a încrederii, nu a unei scăderi de un procent pe lună, o erodare normală a oricărei guvernări.
Răspunsul constă în modul în care președintele PSD a transferat aproape total vina ruperii USL în cârca lui Crin Antonescu. Ponta a fost extrem de abil, toate declarațiile sale de politician care nu acceptă o realitate politică ajutându-l să-și conserve procentele de încredere.
Oricât a încercat Crin Antonescu să explice că ruperea USL era inevitabilă din cauza modului în care PNL era tratat de PSD, a venit Victor Ponta și l-a îngropat în talk-showuri de jale în care premierul vorbea despre fosta alianță cu liberalii precum cânta Mihai Mărgineanu despre iubirea dintre Jan Frizerul și Jana Croitoreasa. Efectul? “Iar cand Janel mai puse-o floare/Doamne, plangea si cai' da la dric”, în rolul calului de la dric fiind distribuit, din când în când, câte un argat de pe moșia Varanului.
Ultimul din ei, Daniel Constantin, s-a umplut de ridicol vorbind de PNL ca despre un partid rămas prizonier grupului de interese din jurul lui Crin Antonescu. Să spui așa ceva din postura de “președinte” al Partidului Conservator, sub privirea Fondatorului, depășește limita bunului simț politic, chiar și pe meleagurile noastre. Dar nu trebuie să ne așteptăm la prea multe dovezi de bun simț din partea politicienilor în cele 6-7 luni care vor mai curge până la alegerile prezidențiale. Mizele sunt mult prea importante, iar atâta timp cât Dreapta se va comporta la fel de haotic ca și până acum, neînțelegând că cel mai important lider al acestei zone politice rămâne Traian Băsescu, manevrele de resuscitare a USL vor continua, zăpăcind o parte a electoratului.
Recomandările noastre
