Între 150 și 200 de milioane de creștini sunt prigoniți în 140 de țări. Principalii factori de oprimare: radicalismul islamic și ateismul comunist.

De mai multă vreme circulau rapoarte alarmante privind persecuțiile îndurate de creștini în lume: cel al Departamentului de Stat american, care inventariază anual atentatele la libertatea de credință, cele ale organizațiilor pentru drepturile omului (precum Amnesty International), cele ale Vaticanului sau ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor: toate demonstrau degradarea accelerată a situației creștinilor (ortodocși, catolici, protestanți) în lume, din cauza creșterii radicalismului religios - Islamic, în Orientul Apropiat și în Africa, Hinduist, în India, - și a perpetuării la putere a regimurilor comuniste în China, Coreea de Nord, Vietnam sau Cuba.

 „Cartea negră a condiției creștine în lume” esteo lucrare monumentală de peste 800 de pagini, la redactarea căreia au participat 70 de colaboratori francezi și străini, istorici, experți, ziariști, oameni ai bisericii, reprezentanți de ONG-uri, și care a apărut recent în Franța. Lucrarea este pe cale de a fi tradusă în mai multe limbi de circulație internațioală. Potrivit acesteia, între 150 și 200 de milioane de creștini sunt persecutați astăzi în circa 140 de țări, iar religia creștină este cea mai persecutată din lume.

Creștinii sunt exterminați în chiar leagănul creștinismului din Orient

Înaintea Războiului din Golf, în 1991, în Irak trăiau 1,5 milioane de creștini. După intervenția coaliției conduse de Statele Unite în 2003, haosul care a urmat căderii lui Saddam Hussein și apoi ascensiunea Al-Qaida și ISIS, în leagănul oriental al creștinismului abia dacă au mai rămas 200.000. Dar în jurul Irakului, de decenii, creștinii sirieni, copți (Egipt), iranieni sau palestinieni sunt oprimați și decimați de conflicte, de revoluții, de războaie civile, de extremiști. Cât despre participarea la viața politică, nici nu mai poate fi vorba.

În Africa, secta islamică Boko Aram vrea să-i extermine pe toți creștinii din nordul Nigeriei. Sate întregi sunt masacrate, estimările cele mai optimiste fiind de peste 3000 de morți în cinci ani.

Sudanul este de 35 de ani răvășit de un război civil care a ucis două milioane de creștini și musulmani. De la secesiunea Sudului creștin, sute de mii de creștini refugiați în Nord au fost expulzați. Bisericile și seminarele sunt închise, congregațiile religioase au fugit, anunțând sfârșitul oricărei urme de creștinism.

Cartea Neagră prezintă și cazuri concrete.

În primăvara lui 2014, o tânără sudaneză, Meriam Ishag, a fost condamnată la moarte pentru că a renunțat la Islam. Cu un tată musulman, care a abandonat-o de când era mică, și crescută în religia creștină de către mama etiopiană, ea s-a căsătorit cu un creștin, dar a fost imediat denunțată, căci, potrivit legii islamice, era obligată să păstreze religia tatălui.

În Pakistan, o altă tânără, Asia Bibi, a emoționat o lume întreagă. Acuzată de insulte la adresa Profetului, în urma unui conflict cu colegele de muncă, în care i s-a spus că „spurcă” apa din care beau musulmanii, a fost condamnată la moarte prin lapidare. Doar reacția uriașă de simpatie a făcut ca până acum sentința să nu fie executată.

Extremismul indus este principala amenințare din India. Minoritatea creștină nu reprezintă decât 2,5% din populație, dar este acuzată de militanții hinduși din BJP (Bharatyia Janata Party) că îi „convertesc” pe hinduși în școli, spitale, universități, acolo unde creștinii sunt prezenți.

Un adevărat pogrom a avut loc în statul Orissa, în 2008, cu 500 de morți și mii de răniți, plus sute de biserici și școli arse. Cum BJP a câștigat alegerile, anti-creștinismul s-a accentuat, cu profanări de morminte sau ritualuri hinduse impuse în școli.

Ateismul comunist e la fel de rău ca Islamul radical

În China sau Coreea de Nord, nu intoleranța religioasă ci ateismul comunist este cauza persecuțiilor la adresa creștinilor. Protestanții chinezi ar fi în jur de 30 de milioane, grupați în jurul „Bisericilor casnice”, atent supravegheate și închise frecvent de poliția regimului, care se teme că acestea ar putea fi fermenții unei opoziții politice. În ceea ce-i privește pe catolici, aceștia sunt între 12 și 24 de milioane, Biserica lor este ruptă în două: o Biserică „oficială”, care ține de Asociația Patriotică a Catolicilor din China, și una clandestină, sub ascultarea Papei, cu mulți episcopi în lagărele de concentrare sau cu domiciliu forțat. De ani de zile, numirea episcopilor chinezi este obiectul unei lupte nemiloase între Vatican și regimul de la Beijing.

În Vietnam, represiunea creștinilor de către regimul de la Hanoi este feroce. Parohia Thai Ha este teatrul unor nesfârșite violențe din 2008 încoace.

În concluzia acestei lucrări, Timothy Radcliffe, fost șef al Ordinului Dominicanilor, arată cu degetul globalizarea, care are meritul de a reduce sărăcia în zone întregi ale lumii, dar constituie „o violare a integrității culturale” a numeroase țări, identificată cu o opresiune venită din Occidentul american și european, (încă) majoritar creștin. Convertiții la islam sunt atrași, scrie el, de respingerea „culturii globalizate”, a „găunoșeniei” sale, a „forțelor oarbe ale capitalismului, care sunt consumerismul sălbatic și o impresie de imoralitate”.

„Cartea neagră” amintește excelenta formulă a gânditorului Régis Debray, care explică de ce persecuțiile creștinilor sunt tratate cu atâta indiferență în Occident: victimele sunt „prea creștine” pentru a trezi interesul intelectualilor de stânga și „prea străine”, pentru a trezi compasiunea intelectualilor de dreapta.