În aprilie 1945 s-a încheiat o tranzacţie între statul român şi marele industriaș Nicolae Malaxa, prin care uzinele Titan şi Tohan i-au fost restituite.

Acesta a fost unul dintre posibilele motive pentru care Nicolae Malaxa era investigat de FBI, în 1948, când deja se afla în SUA, ca posibil agent al Securităţii de la Bucureşti.

Potrivit fiului, Constantin Malaxa, marelui industriaș a fost lucrat de alți români aflați în exil în America. Iată mărturia lui Constantin Malaxa, înregistrată în 1995 pentru Arhiva de istorie orală:

“În 1946 s-a numit o comisie românească [formată din] diverse personalităţi din industrie şi din comerţ, ca să meargă în străinătate, să examineze posibilitatea… [să ia contact cu] industriile străine, pentru refacerea industriei româneşti care a fost lovită de război. Şi între [aceste personalităţi] s-a aflat şi Max Auschnitt şi tatăl meu, plus câţiva alţi industriaşi şi comercianţi de vază care au plecat în Occident. La plecarea lui, tatăl meu mi-a spus: Or, până la urmă planurile lui nu au putut fi realizabile. Şi eu m-am hotărât să plec din ţară, ilicit bineînţeles, cu maică-mea. Şi am făcut-o în aprilie 1948. […]

Chiar înainte de plecarea lui din ţară, tatăl meu l-a ajutorat în felurite ocazii pe generalul Rădescu, fost prim-ministru în 1945. Până la urmă taică-meu a ajuns în America, după cum şi generalul Rădescu. Şi atunci, între români s-au făcut două tabere: una sub conducerea generalului Rădescu şi una sub conducerea grupului Cretzianu-Vişoianu care puseseră mâna pe o sumă importantă de franci elveţieni, trei-patru milioane de franci elveţieni şi în jurul cărora gravitau diverşi români. Or Cretzianu-Vişoianu voiau să-l aibă pe Rădescu în grupul lor şi să-i impună ceea ce ei vroiau să facă, la care lucru Rădescu nu s-a supus. Şi atuncea Cretzianu şi Vişoianu s-au dus la sursa întreţinerii generalului Rădescu în America – care era tatăl meu – şi a început o campanie de diseminare de minciuni ordinare, precum că taică-meu fusese legionar şi după aia fusese comunist şi aşa mai departe. Ceea ce a creat o serie întreagă de neplăceri, cu investigaţii din partea Serviciului de Emigraţie, F.B.I. şi aşa mai departe. […]

Ce mai pot spune este: Comitetul [Naţional Român] era situat în Washington şi, ca atare, avea acces permanent la diverşi deputaţi şi senatori a căror relaţie ei o întreţineau cu multă asiduitate. Unul dintre aceştia era şeful… Camerei Deputaţilor pentru emigraţie, care a făcut dificultăţi tatălui meu. Era în mod vădit sub imboldul acelui Comitet Român şi aşa mai departe.

Relația lui Malaxa cu regele Mihai

Taică-meu a plecat din ţară înainte de abdicare regelui Mihai care l-a rugat pe vremea aceea să vorbească cu Truman şi să-i explice care era situaţia reală în România. Or, când regele a plecat din ţară, a fost imediat cooptat de acel Comitet Român cu Cretzianu şi Vişoianu care fără îndoială că-l susţineau materialiceşte şi [nu a avut] niciun fel de legătură nici cu taică-meu nici cu mine. […]

[Tata era] un om foarte sobru, cu un trai extrem de modest, fără să-şi permită luxuri şi amuzamente, fără să participe la nici un fel de… ştiu eu, de serbări, serate, party-uri şi aşa mai departe, pe care le evita. Un om foarte, foarte bun la suflet, ajutând foarte mulţi oameni şi sărmani şi chiar oameni de teapa lui care aveau nevoie de ajutor. [Era] un om care se scula la 4 dimineaţa şi lucra toată ziua. Venea seara acasă şi lua masa la ora 8 şi se retrăgea. Un om de o voinţă extraordinară şi de o tărie de caracter foarte mare! Nu mai vorbesc de inteligenţa lui, era din liceu cunoscut ca un colaborator la Gazeta Matematică din ţară care era o publicaţie extrem de serioasă şi care publica diverse probleme pentru ca unii amatori să le poată rezolva. […] Cam asta e, în două cuvinte.”