La Muzeul de Arte Multimedia din Moscova s-a deschis zilele trecute prima expoziție Constantin Brâncuși din capitala rusă.
Expoziția Brâncuși etse organizată împreună cu Centrul Pompidou din Paris, de unde provin, de altfel, toate exponatele - cinci sculpturi, mai multe desene și peste 160 de fotografii originale, realizate de Brâncuși.
E pentru prima data cind exponatele parasesc Parisul intr-un asemenea numar. Pe ecrane de diferite dimensiuni sint proiectate fragmente din filmele artistului. Ca si aproape toate fotografiile, filmele contin imagini ale sculpturilor si atelierului lui Brancusi. Expozitia ocupa 2 etaje si va fi deshisa pina la mijlocul lunii octombrie.
In mediile ruse, care au acordat spatii mari evenimentului, Constantin Brancusi e prezentat ca artist francez de origine romana, televiziunile folosind pronuntia franceza a numelui sau.
Ne puteți urmări și pe Google News
Expozitia propune o viziune unitara a operei si universului lui Brancusi in toate ipostazele artistice. Conceptia, inedita, ii aprtine directoarei muzelui din Moscova si curatorul acestei expozatii, Olga Sviblova. In interviul pentru Radio Romania ea a vorbit pe larg despre ideea acestei expozitii si abordarea lui Brancusi prin prisma experimentelor artistice actuale.
Olga Sviblova: Prin aceasta expozitie a marelui sculptor - "Brancuzi", in franceza, Brancusi in romana, - sculptor iubit, cred eu, de toate popoarele si in toate tarile, am dorit sa aratam nu doar celebrele sale sculpturi, deoarece formele cu care el lucra se deosebesc intre ele, dar nu prea mult. El doar le-a descoperit, ca un arheolog, a gasit aceste forme primordiale arheologice ale caror origini se afla in arta populara romanesca, si, desigur, in arta popoarelor neeuropene, daca ne referim la mastile africane, sculptura africana. Noi insa am vrut sa intelegem integralitatea operei lui Brancusi, diferitele ei aspecte, si sa le adunam impreuna. Pentru ca sculpturile lui Brancusi le stiu toti, si pentru ca eu insumi l-am cunoscut pe Brancusi ca pe unul din primii artisti contemporani, daca i se poate spune contemporan. In timpul Uniunii Sovietice, prima data cind am trecut granita a fost cind am mers in Romania. Cind am ajuns acolo, fiecare om pe care l-am intilnit pe strada imi spunea "Brancusi e mindria noastra". Cind mi-au aratat acea coloana, Coloana Infinitului, am avut un soc. Am calatorit apoi prin diferite locuri din Romania, unde m-au impresionat profund constructiile de cult din lemn sculptat [troitele – n.r.], unele in cimitire, altele linga biserici, si in care n-am putut sa nu recunosc Coloana Infinitului a acelui sculptor pe care Romania il considera mindria ei nationala. Asa ne-am intilnit. Mi s-a spus intotdeauna ca Bucurestiul e "Micul Paris' si m-am indragostit de el, pentru ca atunci el era, intr-adevar, un mic Paris. Mai tirziu, cind am ajuns la Paris, m-am gindit ca Parisul 'mare' nu seamana cu cel 'mic'! Nici nu stiu ce sa va spun, dar cred ca judecind dupa prima impresie, Bucuresitul imi placea mai mult decit Parisul.
Recomandările noastre
