Timpul trece și, fără să ne dăm seama, lăsăm trendurile și tehnologia să ne dirijeze timpul liber, activitățile zilnice, relațiile cu cei din jur și, în final, viața.

Nici nu ne dăm seama că avem din ce în ce mai puțin timp de petrecut alături de prieteni și de familie, iar timpul pe care îl avem oricum nu-l folosim doar pentru ei, ci îl diminuăm semnificativ atunci când punem mâna pe telefon și începem să verificăm diversele aplicații din el.

Acest comportament se numește phubbing, iar termenul provine din limba engleză și este compus, practic, din contopirea a două cuvinte: phone, adică telefon, și snubbing, a ignora. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un nou comportament pe care îl afișăm în societate atunci când, în mod normal, ar trebui să socializăm cu cei din fața noastră.

Acest comportament aduce după sine numeroase dezavantaje atât pentru cei care îl aplică, cât și pentru cei care îl primesc. Fără să ne dăm seama, comportamentul nostru, devenit astăzi din ce în ce mai uzual, lasă urmări nedorite și, mai ales, neconștientizate.

 

Singuri în lumea virtuală

Phubbing-ul este întâlnit atunci când ieșim la masă cu prietenii și, în loc să ne bucurăm de întâlnirea noastră, alegem să stăm cu ochii în telefon. Sau atunci când soțul îi aduce flori soției: în loc ca ea să se bucure de acestea sau să-i mulțumească, alege să-i spună soțului să le pună el în vază în timp ce ea se uită în telefon. Din păcate, acest comportament îl avem și în prezența copiilor când ei ne caută și noi, ca adulți, ne lăsăm „seduși” de telefonul pe care îl ținem în mână.

Studiile arată că avem din ce în ce mai puțin contact vizual atunci când vorbim și ne implicăm din ce în ce mai puțin în conversații atunci când avem ocazia. Fără să băgăm de seamă, acest comportament reușește să mărească numărul de acte ratate ale propriului creier, pentru că noi nu conștientizăm că avem mult mai mult de pierdut dacă ratăm interacțiunea umană în defavoarea celei virtuale.

Odată cu phubbing-ul se manifestă și o deconectare emoțională, dispare empatia și, încet, încet, își fac loc anxietatea, teama de a vorbi și, în final, izolarea socială. Aceasta din urmă apare și atunci când ne manifestăm cumportamentul de phubbing, pentru că alegem să fim singuri în lumea noastra virtuală. Dar și atunci când cei din preajma noastră ne tratează prin acest comportament, pentru că ne simțim respinși și neacceptați și, în final, putem opta pentru izolare socială de teama de a nu experimenta aceste stări.

 

Să ne bucurăm de tot ce trăim, acum și aici

Una din regulile de aur ale psihoterapiei este să trăim în AICI și ACUM. Ceea ce înseamnă să trăim clipa și să ne bucurăm de tot ce trăim. Pentru că nimic nu este mai real decât prezentul. Deși ipotetic putem trăi în trecut, cu aminitirile, sau în viitor, cu planurile pe care le avem, sau chiar și în mediul virtual, pe rețelele de socializare, aceste dimensiuni ale vieții nu sunt reale și nu aduc autenticitate vieții.

Evoluția tehnologiei din ultimii ani a avut la bază ideea de a facilita comunicarea, de a ne simți mai aproape de cei care sunt plecați la muncă sau la studii în diverse locurile ale lumii, sau pentru a facilita domeniul afacerilor, dar depinde de noi în ce scop alegem să folosim acestă tehnologie. Timpul ne arată că, în anumite situații, tehnologia poate să fie suficient de nocivă atâta timp cât ne afectează modul de relaționare.