Editura Evenimentul si Capital

Ca și în cazurile Victor Ponta și Gabriel Oprea, Klaus Iohannis a declanșat Operațiunea Debarcarea lui Liviu Dragnea?! | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 17 Comentarii | 6461 Vizualizari

Prezent duminică seară în studiourile Antenei 3, Liviu Dragnea a istorisit cum a fost sunat vineri seara de Klaus Iohannis, după decizia ÎCCJ:

„M-a sunat, nu e prima dată cînd mă sună, noi am mai comunicat, sigur, în ultimele luni. Am şi comunicat, ne-am şi văzut, asta nu e o crimă. M-a sunat vineri, pe la ora 7 seara, recunosc, eram la volan, dar ca să nu am şi altă problemă cînd m-a sunat i-am spus să aştepte cîteva minute, am oprit maşina, m-am dat jos şi am vorbit, ca să nu vorbesc fiind la volan. Şi asta mi-a spus – că îi pare rău în plan personal, dar crede că eu, avînd această poziţie, ar trebui să-mi dau demisia, pentru că pot afecta imaginea României.”

Că președintele l-a sunat pe Liviu Dragnea nu e nici o problemă prin raportare la Constituție.

Constituția îi dă dreptul președintelui să sune pe cine vrea, ba chiar și să spună ce-i trece prin cap celuilalt.

Liviu Dragnea putea fi sunat de președinte pentru a fi întrebat cum de și-a făcut rost de o mustață așa de hoțoasă, c-ar vrea și el una, s-o dea gata și mai tare pe Carmen Iohannis. Nu e nici măcar o problemă financiară pentru familia Iohannis, dat fiind că abonamentul, aparținînd Administrației prezidențiale, e plătit de noi, cetățenii, din taxele și impozitele noastre.

Nu e nici o problemă că Liviu Dragnea a fost sfătuit să demisioneze din fruntea PSD.

Între cei doi nu e prima convorbire telefonică, nici măcar primul taifas, dat fiind că în Operațiunea de înlăturare a lui Victor Ponta s-au întîlnit prin boscheți și au stat de vorbă de mult mai multe ori decît s-ar crede văzîndu-l pe tăcutul Klaus Iohannis.

Problema constituțională începe din clipa în care Klaus Iohannis a făcut publică intervenția sa, transformînd un posibil sfat amical întro intervenție aberantă în viața unui partid.

Vineri, la ora 20. 37 Klaus Iohannis a postat pe facebook:

„Liviu Dragnea ar trebui să se retragă. Pentru sănătatea sistemului politic românesc, nu este în regulă ca un mare partid politic să fie condus de un lider condamnat penal prin sentință definitivă. I-am comunicat această opinie.”

Din acest moment nu mai putem vorbi de o chestiune privată, ci de o chestiune publică de maximă importanță.

Textul de pe facebook are semnificația unei cereri adresate unui lider de partid politic de a demisiona. De precizat.

Klaus Iohannis putea să-și spună punctul de vedere despre cazul Liviu Dragnea într-un interviu, prin formula, eu, dacă aș fi în locul lui, aș demisiona.

Felul în care a făcut-o devine inevitabil o somare a lui Liviu Dragnea să demisioneze din fruntea PSD.

Un lucru cu atît mai aiurea cu cît, ori de cîte ori i s-a cerut lui Klaus Iohannis să se pronunțe public în chestiuni arzătoare din punctul de vedere al interesului național, de la Administrația prezidențială ni s-a dat cu tifla, zicîndu-ne că președintele nu se amestecă în viața politică internă. Iată-l pe Klaus Iohannis tresărind brusc din stadiul de blastulă păzită de SPP și intevenind public într- o chestiune care nu-l privește din toate punctele de vedere: De la cel constituțional ( președintele n-are treabă cu cine și de ce conduce partidele) pînă la cel moral (Klaus Iohannis a pus mîna pe a șaptea casă prin falsificarea unui testament, dacă trebuie să-și dea demisia cineva pentru a nu întuneca imaginea României în lume, acel cineva e chiar Președintele). Ca și în cazul altor ieșiri ale lui Klaus Iohannis din tăcerea de bolovan cu mandat de cinci ani, ciudățenia intervenției ne face să ne întrebăm ce a urmărit președintele. Dacă ar fi fost oricare alt președinte, nu ne-am fi bătut capul prea tare. La atît de zgîrcitul la vorbă Klaus Iohannis e musai să ne batem capul. Orice intervenție publică ar avea, presupune un uriaș efort.

Un efort care merită, pentru că altfel Klaus Iohannis, un bugetar de lux comod nu l-ar face în veci.

Enigma se dezleagă dacă ne amintim că șeful statului a mai avut alte două ieșiri asemănătoare. Una împotriva lui Victor Ponta, alta împotriva lui Gabriel Oprea. În amîndouă cazurile, cererea publică de demisie a fost semnalul dat Sistemului că trebuie începută Operațiunea de debarcare. Și dacă ne amintim bine, atît în cazul lui Victor Ponta, cît și în cazul lui Gabriel Oprea debarcarea a avut loc.

Altfel spus, Operațiunea a fost dusă pînă la capăt.

Să fie asta explicația anunțului făcut de Liviu Dragnea că după locale va demisiona?

Și –a dat seama Liviu Dragnea că, o dată semnalul lansat de Klaus Iohannis, Operațiunea nu se poate încheia decît cu lichidarea sa politică, fie și cu prețul arestării preventive de către DNA?

Sau i s-a spus de-a dreptul?

N.B. După apariția acestui articol pe cristoiublog.ro, am citit în presă informații despre o vizită a lui Valeriu Zgonea la Cotroceni. Împricinatul a dezmințit informațiile. Nu știu dacă Valeriu Zgonea a fost sau nu la Cotroceni. Sunt convins însă că e pilotat de Klaus Iohannis sau, mă rog, de o gașcă de la Cotroceni care acționează în numele și cu știrea lui Klaus Iohannis. Nu de alta, dar în PSD e deja o tradiție a apelării la președintele ales în cadrul bătăliilor interne, așa cum boierii moldo- valah apelau la grăjdarul Vizirului pentru a pune mîna pe Putere în Țările Române. Scriam în editorialul din „Evenimentul zilei” din 31 iulie 2015, sub titlul „Prin Liviu Dragnea, Klaus Iohannis a făcut rost de un al doilea Partid al Meu: PSD”

„PSD are deja o tradiție care poate să pară ciudată prin raportare la ceea ce înțelegem ca fiind politică modernă, explicabilă însă în cazul acestui partid definit prin moravuri fanariote, în care politica e făcută de moșieri și arendași locali peste circumscripții de șerbi.

Acestei tradiții i-am putea spune Predarea necondiționată în mîinile noului Președinte.

Să ne reamintim.

În 2005, Adrian Năstase e dat jos de Grupul de la Cluj, un fel de Unitate a Serviciilor secrete în cadrul clasei politice, pentru a fi înlocuit cu Mircea Geoană.

De ce?

Adrian Năstase concurase cu Traian Băsescu.

După scrutin, Adrian Năstase n-a dat impresia că-i va pupa noului Padișah vîrful papucului.

Baronii din PSD au simțit nevoia unui președinte de partid care să facă din partid unul friendly cu noul Stăpîn. Prin Poliția politică a României zise și democratice, Traian Băsescu i-a contactat pe complotiști (șeful lor era Ioan Rus, cel care l-a salvat pe Traian Băsescu în vara lui 2012) și a tras sforile în așa fel încît Adrian Năstase să cadă.

În 2009, a concurat cu Traian Băsescu președintele PSD Mircea Geoană. Mircea Geoană a pierdut.

Și din nou s-a repetat scenariul din 2005.

Traian Băsescu a tras sforile pentru ca Mircea Geoană să fie înlocuit cu Victor Ponta.

O simplă retrospectivă ne arată că venirea unei conduceri friendly cu președintele României a avut loc la puțin timp după victoria noului președinte. Mircea Geoană a devenit șef al PSD în martie 2005, la nici trei luni de la instalarea lui Traian Băsescu. Victor Ponta l-a dat jos pe Mircea Geoană în februarie 2010, la nici două luni de la înfrîngerea lui Mircea Geoană.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate