Brexitul în faza eșecului total: Britanicii încă negociază între ei, nu cu UE. Pulsul planetei
- Iulian Chifu
- 6 iulie 2018, 00:00
A trecut și Consiliul European de vară, de la sfârșitul lunii iunie, și toată lumea a rămas marcată de dezbaterea prelungită și încleștarea pe tema refugiaților, acolo unde s-a reușit un acord - bun, prost, insuficient, general, neconcludent - dar totuși un acord votat de toate părțile.
Mai puțină lume s-a mai uitat la restul agendei. Dar cum se apropie fatidicul octombrie, când acordul UE-Marea Britanie pentru Brexit trebuie să fie gata, bun de ratificare, subiectul merită revizuit la zi, să vedem unde suntem. Situația actuală a acordului este jalnică, din mai multe motive. Mai întâi, pentru că acordul prealabil, convenit pentru a se trece în această a doua etapă, a fost contestat vehement în Regat și a fost negat chiar de premierul May, care se luptă cu încrâncenare să-și păstreze mandatul de premier până la finalul procesului, la 29 martie 2019. Apoi, pentru că disputele sunt mai acute în interiorul Marii Britanii, în interiorul coaliției, ba chiar în interiorul Conservatorilor înșiși, iar în lipsa unui concept coerent și european de Acord suntem tot la nivelul zero: britanicii negociază între ei, încă nu au pus nimic pe masa UE care, exasperată de dus- întorsul Londrei, preferă să contemple perspectiva unui Brexit fără nici un acord. Cum doamna cancelar Merkel își are propriile probleme și și-a pierdut aplombul și forța politică internă și europeană, nu există nici un lider european care să ia taurul de coarne și să tranșeze subiectul, negociatorul Michel Barnier fiind ținut de mandatul încredințat de Comisie și Consiliu. Există și o desincronizare totală a părților, în termeni de concept și de stadiu al negocierilor. Britanicii vor un statut de „fost membru al UE” cu privilegii, în timp ce UE și statele rămase membre consideră Marea Britanie un stat terț - cum devine după Brexit, în fapt - dar care trebuie să plătească pentru opțiunea sa, deci trebuie să-l coste și să-l doară atât de mult încât să descurajeze pe oricine ar dori să-l urmeze în părăsirea UE. Apoi, Marea Britanie încă nu are un concept propriu, între cel norvegian și cel canadian, potrivit stadiilor existente ale legăturii UE – stat terț și crede că încă poate interveni în mandatul negociatorului, în timp ce pentru UE mandatul e clar, definitiv și se aștepta deja rezultatul în liniile definitorii chiar acum, la final de iunie, urmând să fie perfectate detaliile. Revenind la susținerea formulei de acord, doamna Theresa May a reușit să scoată Parlamentul dintr-un vot final care să fi întors Acordul din drum, dacă era neconform cu ce-și doreau aleșii britanici de la Executiv, în timp ce a eliminat cu totul orice exprimare a voinței publice într-un nou referendum. Asta a fost partea ușoară. Lucrurile s-au complicat acolo unde în coaliție este partener cu DUP, unioniștii nord-irlandezi loialiști, care nu concep un statut distinct al Irlandei de Nord în relația cu UE. Dar această situație e esența acordului – condiție pentru lansarea fazei a doua a negocierilor - acord ce prevede menținerea Irlandei de Nord în Piața Comună și Uniunea Vamală, pentru evitarea graniței inter-irlandeze hard, fapt care ar determina confruntări imediate. Și aici, ambiguitatea din declarații și exprimări a menținut majoritatea britanică, chiar dacă doamna May nu a fost deloc convingătoare și a folosit retorica unui acord nedefinitiv și fără valoare juridică pentru a împiedica plecarea DUP din majoritate exasperând Bruxellesul. Locul unde cu adevărat nu mai există formulă de ieșire este chiar în interiorul Conservatorilor britanici. Boris Johnson, ministrul de Externe, abia așteaptă să preia mandatul de premier la primul semn de migrare din varianta hard-Brexit a doamnei May, deși conduce doar o minoritate dintre conservatori. Majoritatea conservatorilor își dorește să existe un acord cu UE, în timp ce o altă parte importantă a conservatorilor își dorește o variantă între softBrexit și non-Brexit, deci o relație cât mai apropiată de UE, care să nu alunge firmele pe continent și companiile financiare din City. Nu e nevoie să mai spunem că cele două-trei tendințe sunt complet incompatibile fiecare cu fiecare și că, în lipsa unei soluții coerente, unui concept transparent, clar și susținut unanim de Guvernul britanic, nu se pot căuta, logic, faptic, soluții. Iar UE nu vrea să ia focul Brexit cu propria mână. Această situație ambiguă face ca negociatorii britanici să fie fără instrumentar și soluție în negociere pentru simplul fapt că nu au un mandat clar. Au linii, caută soluții și așteaptă Brexitul în faza eșecului total: Britanicii încă negociază între ei, nu cu UE Pulsul planetei 06.07. Evenimentul zilei, Vineri, 6 iulie 2018 13 Iulian Chifu analist politic clarificări la fiecare pas. Testează variante, intervin cu opțiuni, manifestă creativitate, aduc idei diverse, dar fără a putea angaja și asuma nici o variantă pe deplin și a progresa într-unul din scenariile testate. Tocmai că abordarea oricărei opțiuni, fără clarificările de acasă, duce la prăbușirea guvernului May. Vrem, nu vrem, perspectiva lipsei unui acord cu UE devine tot mai clară astăzi. Mai mult, soluțiile reale se traduc în prăbușirea majorității și alegeri anticipate la Londra, fără a avea partener de negociere în finalul perioadei de Brexit de 2 ani. Nici trenarea unor pseudo-negocieri fără orizont, pentru că nu au punct de plecare britanic pe masă, nu este posibilă. Marea Britanie a ajuns să vândă partenerilor UE o față mult mai europeană decât au avut-o vreodată, pentru a marșa pe varianta acordului cel mai apropiat și favorabil ca adevărați europeni care respectă regulile jocului, în timp ce-și dorește cât mai puține angajamente și decizii de la Bruxelles care să devină obligatorii pentru Regat. De aceea toate propunerile lor sunt complet neeuropene și nefezabile sau introduc germenii destrămării UE așa cum o știm a doua zi după asumare. Un drum fără întoarcere și fără perspective, care obligă la planificarea unui Brexit fără acordul a Marii Britanii în turbulențe majore pe termen mediu, după ieșirea din UE. Cu toate consecințele pentru partenerii săi bilaterali sau din cadrul conclavului european de până astăzi.