Opinii EVZ
Atac al Rusiei contra Israelului: Apărarea cu sisteme ruse S400 a fabricii de rachete ghidate iraniene pentru Hezbollah. Pulsul Planetei
Ingerințele Rusiei lui Putin în zone de conflict unde amplifică și dirijează situația și actorii nemulțumiți spre război în detrimentul Statelor Unite și a Occidentului, din lipsă de capabilități proprii de a înfrunta SUA, fac din Moscova cel mai important actor statal ce utilizează metodele războiului hibrid la nivel internațional.
Și nu e vorba doar despre negocierile și susținerea generalului rebel libian Khalifa Haftar sau de livrarea de arme talibanilor în Afganistan, ci, mai nou, de împingerea Orientului Mijlociu, în întregul său, spre război și a Israelului la colț, pentru a smulge avantaje și concesii, eventual pe seama Statelor Unite. În Orientul Mijlociu, Rusia s-a implicat utilizând, de această dată, propriile trupe, voluntari și mercenari, dar mai ales interesele iraniene în Siria și Liban și dorința Teheranului de a crea un coridor șiit către Mediterana. Astfel, Rusia a utilizat în Siria trupele iraniene, ale regimului sirian, milițiile șiite irakiene și Hezbollahul pentru a recupera și stabiliza regimul Bashar al Assad, dar imediat a favorizat înconjurarea Israelului cu aceleași trupe fidele Iranului pe care le-a și dotat cu capabilități unice. Indirect, firește, focul e luat totdeauna cu costurile și mâna altora, de data aceasta cu mâna Iranului.
Iranul a început construcția, în provincia Hama, lângă Tartus, a unei fabrici de rachete ghidate cu rază lungă de acțiune. Dorește să înființeze o asemenea fabrică și în Liban, dar premierul sunnit Saad Hariri s-a opus. Hezbollahul și-a purtat războiul în Siria, pierzând o mulțime de combatanți și conducători, cu scopul de a obține rachete și mai nou, chiar rachete ghidate, de precizie, cu rază lungă de acțiune, pentru confruntarea sa istorică cu Israelul. În timpul războiului sirian, a reușit să acumuleze estimativ 100.000 de asemenea rachete, cu o rază de acțiune ce excede acordurile internaționale (500 km), dar și rachete ghidate într-o cantitate suficientă, printr-o fabrică amplasată în Siria, destinată pentru a produce asemenea capabilități.
Rusia a ales să protejeze această fabrică împotriva raidurilor israeliene sau ale oricui. Astfel, pentru că amplasamentul a fost ales special în apropiere de baza militară navală rusă de la Tartus, amplasarea alături a unor categorii de sisteme antiaeriene S400 rusești, dar și a unor sisteme de rachete 9K720 Iskander şi P-800 Oniks (Iahont), la 15 km de fabrica de origine iraniană de rachete ghidate, nu mai poate fi o întâmplare. Până recent, Israelul avea acces în spațiul aerian al Siriei și putea elimina chirurgical, bombardând orice transfer de rachete și arme interzise despre care știa, între Iran și Hezbollah. De această dată, această înțelegere cu Rusia a fost trădată prin amplasarea fabricii direct pe teritoriul sirian, relativ aproape de Liban, și prin apărarea sa implicită de sisteme anti-aeriene performante ruse.
Ne puteți urmări și pe Google News
La recenta vizită a noului Secretar General al ONU, Antonio Guterres, în Israel, subiectul a fost abordat de premierul Benjamin Netanyahu, de Ministrul Apărării, Avigdor Lieberman, și de șeful intelligence-ului militar israelian, Gen. maior Herzl Halevi. Perspectiva construcției fabricii și a apărării ei de către ruși e inacceptabilă pentru Israel, pentru ONU și pentru comunitatea internațională. Dealtfel, negocierile recente ale premierului Netanjahu la Moscova, cu Președintele Vladimir Putin, nu au ajuns la nici o concluzie și există divergențe tot mai importante pe această direcție cu Rusia pentru permisiunea acordată Iranului și apropiaților săi să preseze și să înconjoare Israelul.
Iranul procedează astfel și în alte locuri, pe alte meridiane. O fabrică de rachete de precizie este în curs de construire în Yemen, după datele israeliene. În plus, dacă acolo apărarea aeriană e precară, în Siria, lângă Tartus, lucrul acesta e depășit prin existența apărării anti-aeriene oferită de Rusia. Dealtfel, comportamentul este în trendul general de comportament al Moscovei, cu obiectivul de a atinge statutul de superputere prin intermediul celorlalți nemulțumiți ai sistemului, cu precădere Iran, Coreea de Nord, talibanii, dar nu numai. Deși pretinde că luptă împotriva terorismului, Rusia se dovedește sursa cea mai mare de turbulențe și războaie la nivel global, sprijinind și amplificând conflictele altora, în dorința sa revizionistă de a redeveni mare putere și de a-și lua revanșa împotriva SUA și a Occidentului pentru pierderea Războiului Rece.
Recomandările noastre
