AMINTIRILE ultimului supraviețuitor al MASACRULUI de la Ip: Un râu de sânge s-a format de la cadavrele celor 157 de români

La două săptămâni după pierderea Ardealului de Nord prin Tratatul de la Viena, în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, o companie a armatei horthyste, condusă de locotentul Vasvari Zoltan, ajuns la Ip, localitate din Județul Sălaj şi, sub pretextul că răzbună moartea a doi militari unguri, care muriseră din cauza exploziei unor muniţii defecte, au ucis, cu sânge rece, 157 de localnici români. Tragedia a fost precedată de o alta, petrecută în 9 septembrie 1940 la Treznea, unde armata horthystă a ucis în acelaşi mod 86 de localnici, relatează voceatransilvaniei.ro.

Povestea ultimului supravieţuitor al masacrului, Gavril Butcovan, rămas în viaţă până în 2010, este una terifiantă. Faptele sângeroase, aşa cum le-a trăit el, pe când avea 16 ani au fost întregistrate de Direcţia Judeţeană pentru Cultură, pentru care bătrânul a acceptat să facă  relatarea, cu puţin înainte de a muri.

Potrivit voceatransilvaniei.ro, Gavril Butcovan a supravieţuit doar pentru că atunci că gloanţele nu i-au atins organele vitale, dar şi că a avut inspiraţia să rămână în ţărână, nemişcat, până dimineaţa la ora 8.00. Din familia sa, care număra opt membri, patru au supravieţuit, în mod miraculos, masacrului: el, mama sa şi cei doi fraţi mai mici din cealaltă cameră. Au pierit, însă, în acea noapte, tatăl său, doi fraţi, dar şi surioara de 11 luni, sfârtecată cu baionetele în leagăn. Micuţa nu a fost cea mai tânără victimă a soldaţilor criminali. Gavril Butcovan povesteşte cum aceştia au scos cu baioneta pruncul încă nenăscut din pâncetele unei femei, aflată în chinurile facerii.

Gavril Butcovan: „Era ora 11 noaptea când a intrat compania în sat, iar comandantul Vasvári Zoltán a făcut un scenariu: a dat la doi civili două pistoale şi le-a spus că atunci când vor vedea că se apropie compania să tragă în aer. Aşa au făcut, iar când s-au auzit focurile, comandantul le-a zis soldaţilor: «Atenţie, companie! Valahii trag în voi!» Compania s-a adăpostit şi s-a culcat la pământ, iar după câteva secunde le-a ordonat soldaţilor să se încoloneze şi să meargă în curtea şcolii, unde erau douăzeci şi ceva de cetăţeni maghiari, în frunte cu preotul reformat şi cu învăţătorul. «Ce se va întâmpla dacă Ardealul va fi dat cândva înapoi României?», l-au întrebat ei pe locotenent. «Veţi primi replica!», le-a spus el.

Un avion plin cu scriitori s-a făcut scrum. Impactul a fost colosal. Lacrimi și durere în România

Prime cât trei salarii. Ordonanța, publicată în Monitorul Oficial. Cine sunt beneficiarii

Cetăţenii au spus că nu sunt de acord, aşa că locotenentul a spus «Hai să-i executăm pe toţi!». Cetăţenii s-au ridicat în picioare şi au aplaudat”, povestea Gavril Butcovan. Împărţiţi în mai multe echipe, din care făceau parte şi localnici maghiari care ştiau unde locuiesc românii, soldaţii maghiari şi-au început misiunea de exterminare în jurul orei 3 noaptea. Bătrânul povesteşte cum, în momentul în care au ajuns la casa lor, i-au chemat pe toţi afară. Au rămas în casă doar doi fraţi mai mici, care dormeau într-o cameră separată, şi o surioară de 11 luni, care a rămas în leagăn. I-au aliniat pe toţi în curte şi au început să tragă. Primul a căzut tatăl său. „După ce ne-au executat pe toţi, ne-au căutat pe fiecare cu lanterna să vadă dacă mai respirăm. Care mai mişca, era împuşcat până nu mai mişca deloc. Când au ajuns la mine, eu eram cu faţa în jos. Unul dintre ei a zis: «Ia veniţi şi mai trageţi nişte gloanţe în ăsta!» Soldatul a venit şi a tras încă cinci gloanţe”.