Organizate în cinci municipii, nouă orașe și 35 de comune, alegerile locale parțiale de duminică au doi mici câștigători și doi mari învinși.
Au câștigat cei care au făcut politică mai mult sau exclusiv după mintea lor, și au pierdut cei care au făcut politică mai mult sau exclusiv după mintea „băieților” din statul profund, stăpânii dosarelor și ai cătușelor.
Câștigători sunt „morții” declarați ca atare de propaganda și de bulele de Facebook ale neosecurismului. În primul rând, ALDE, partidul lui Călin Popescu-Tăriceanu, hărțuit luni de zile prin războiul intern (și, de la un moment dat, extern) cu facțiunea minusculă a lui Daniel Constantin, a obținut aproape 11% din voturi. Mult, dacă ținem seama de scorul ceva mai mic de 6%, obținut în alegerile parlamentare de acum șase luni. Apoi, Traian Băsescu și partidul lui, PMP, se încăpățânează să trăiască, în pofida prohodului pe care i-l cântă corul de țambalagii ai barbariei semantice „statul de drept”. Un scor de 4,95%, în buza pragului electoral, și două primării de comună câștigate (una, chiar în Teleorman), în condițiile în care, pe toate fostele medii băsiste, se repetă obsesiv mantra „Băsescu și-a îngropat moștenirea și moare urât”, este o victorie.
Nici PNL nu s-a descurcat rău în raport cu catastrofa de la alegerile parlamentare, mai ales dacă ținem seama de haosul care stăpânește partidul în pragul marii confruntării dintre titanii Orban și Bușoi, de criza de identitate și de mesaj pe care acesta o manifestă de la începutul noului ciclu de opoziție. Un scor de peste 30% și victoria de la Târgu-Jiu, orașul a cărui primărie părea că va fi lăsată moștenire întru eternitate, precum coroana britanică, unui pesedist, reprezintă un rezultat onorabil, de natură să reaprindă speranțele liberalilor într-un viitor decent.
La PSD, alegerile din 11 iunie consemnează falimentul mecanismului de conducere instituit de Liviu Dragnea după preluarea guvernării, eșecul micilor și ieftinelor șmecherii de comunicare a căror eficiență nu a fost probată, în timp, decât pe tarabele din Alexandria de Teleorman, precum și efectele devastatoare ale șovăielilor și ale curluntrismului în exercitarea puterii reale, mai ales în raport cu instituțiile de forță. Pentru un partid aflat în primele șase luni de la preluarea guvernării pe care a câștigat-o cu peste 45% din voturile valabil exprimate, scorul de puțin peste 40 de puncte obținut duminică este derizoriu. PSD a pierdut, în premieră istorică, primăria municipiului Târgu-Jiu și nu a reușit să disloce nicio primărie importantă din patrimoniul PNL. Acolo unde, până la vacantarea postului, primarul era liberal, au câștigat tot liberalii. Rezultatul slab al PSD este o notă de plată pe care electoratul propriu, dezamăgit de discrepanța dintre promisiuni și realizări și dezgustat de slăbiciunea ori de complicitatea manifestată de Liviu Dragnea cu sistemul dosare-cătușe, i-a întins-o, ieri, liderului maxim al partidului. În același timp, este un foc de avertisment pe care îl trag în aceeași direcție liderii de filiale și membrii de rând ai PSD care, în campania electorală din cele 49 de localități, nu au făcut risipă de efort. Ba, uneori, precum la Târgu-Jiu (fief-ul ales, cu ani în urmă, de Victor Ponta), există suspiciunea rezonabilă că au refuzat să intre pe teren. Ceea ce s-a întâmplat duminică ne arată un partid de guvernământ în care falia dintre sistemul impus la centru de Dragnea și teritoriu se adâncește, și în care zilele conducerii în stil de mare vătaf de moșie din Bărăgan par a fi numărate.
Aspectul cel mai sănătos pentru sistemul politic din România îl constituie, la alegerile de duminică, scorul ridicol obținut de partidul politic contrafăcut, USR, de aproximativ 3,7%. Un rezultat care ne arată că bacteriile și virușii politici amestecați în eprubetă de laboranții noii securități și vânduți prostimii cu ifose din mediul urban ca „partidul viitorului” au un grad de viabilitate mai mic decât, de pildă, „cadavrul politic” Băsescu. Faptul că alegătorii au început să descopere falsul și să ignore această mică anomalie politică, inventată și folosită de exponenții puterii ilegitime (stăpânii dosarelor și cătușelor) ca armă împotriva reprezentanților puterii legitime (politicienii) reprezintă un simptom de însănătoșire a vieții cetății.
În alegerile de duminică, ALDE și PMP s-au descurcat bine în raport cu resursele și potențialul propriu ori cu așteptările opiniei publice, pentru că, în vânzoleala politico-mediatică a ultimelor șase luni, au ales să evolueze pe o linie politică proprie, fără compromisuri de imagine sau de putere cu sistemul. PSD a pierdut în virtutea faptului că, la vârf, se simte miros de non-combat. Uneori, chiar de complicitate. Iar USR a făcut un pas important pe calea uitării întrucât el este „sistemul”. Un sistem pe care românii îl detestă din ce în ce mai mult, direct proporțional cu înmulțirea dovezilor publice despre puterea lui enormă și monstruoasă.
Recomandările noastre
