15-20 martie În judeţul Harghita, maghiarii aniversează Revoluţia ungară de la 1848. Cu această ocazie se arborează drapelul maghiar pe instituţiile publice, primării, case de cultură, şcoli, spitale, case particulare.

Se schimbă însemnele şi textele incizate pe monumentele armatei române. Se depun coroane de flori cu drapelul maghiar. La Sovata este dată jos statuia lui Nicolae Bălcescu, iar laTârgu Mureş este profanată de mai multe ori statuia lui Avram Iancu.

Pentru sărbătorirea de la 15 martie 1990 au sosit din Ungaria peste 10 000 de persoane care au provocat Incidente la Satu Mare, Sovata, Târgu Mureş şi alte localităţi, au sfidat autorităţile şi însemnele româneşti, au strigat lozinci antiromâneşti, au iniţiat şi au încurajat atitudinile antiromâneşti.

Românii se organizează

În replică, în zilele următoare,

Momentul culminant îl constituie confruntările violente dintre români şi maghiari la Târgu Mureş (19 şi 20 martie), care zguduie întreaga ţară prin cruzimea manifestărilor, ura dezlănţuită iraţional, prin victimele -morţi și răniţi -pe care le lasă în urmă.

În aceste zile, un român, Mihăilă Cofariu, intră în mod tragic în atenţia întregii ţări şi chiar a lumii.

La Târgu Mureş, în timp ce Mihăilă Cofariu era maltratat bestial de unguri, un reporter străin surprinde scena pe o casetă video care este apoi transmisă cu repeziciune de diferite posturi de televiziune din lume cu explicaţia falsă că un maghiar este schingiuit de români.

Ulterior s-a făcut rectificarea necesară, dar ea n-a anulat efectul produs de apocaliptica scenă asupra tuturor celor care au văzut-o. Mulţi au continuat să creadă sau au dorit să creadă că un maghiar a fost torturat cu brutalitate de români...

(Extras din Cinci ani din Istoria României (1989-1994), autor Domnița Ștefănescu)

JURNALUL UNUI MARTOR OCULAR

Fragmente din jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu, prezent pe durata evenimentelor la Târgu-Mureș

8 martie

Veşti proaste de la Livezeni, unde pe data de 10 sau 11 februarie pastorul reformat, împreuna cu sătenii, a imitat marşul cu cărţi şi lumînări de la Tîrgu-Mureş înconjurînd şcoala şi speriind elevii români din clasele I – IV. Elevii şi profesorii sînt ameninţaţi de tot felul de beţivani care dau buzna în clase în timpul orei. Mi se cere să filmez. N-o fac pentru că aşa ceva n-are nici o şansă să intre pe post. Noi vrem să împăcăm, să stabilizăm, îmi explică domnul Teodor Brateş.

10 martie

La Sovata a fost doborîtă de pe soclu statuia lui Bălcescu. „Vatra Românească” protestează.

12 martie

Începe la IMF Tîrgu-Mureş greva studenţilor maghiari. Au posibilitatea de a da concurs de admitere în limba maternă, dar vor locuri separate la admitere. Fac cursuri în limba maghiară, dar vor ca şi lucrările practice precum şi practica medicală s-o facă tot în limba maghiară precum şi afilierea IMF Tîrgu-Mureş la o Universitate „Bolyai”.

13 martie

Filmez greva. Studenţii maghiari stau pe scările institutului înfofoliţi în paturi cu o carte în mînă. Pe pereţi lozinci în limba maghiară. Au apărut foarte prompt repor teri străini, occidentali. Mulţi vorbesc maghiara. De exemplu, cei din Olanda…

15 martie

Miercurea Ciuc . Mă întîlnesc la ora 9 cu Nicolae Melinescu, coleg de redacţie venit din Bucureşti. Intenţionează să facă un repor taj la Ciumani cu constructorii de căsuţe de vacanţă în perspectiva cumpărării uneia. Surpriză pe drum. Începînd cu ieşirea din Miercurea Ciuc şi terminînd cu Ciumani lîngă Gheorgheni – toate satele au abordat tricolorul maghiar roşu-alb-verde. Sute şi sute de steaguri. Drapelul românesc doar pe clădirile oficiale. Coborîm din maşină, examinăm steagurile. Toate identice ca mărime, pînză de calitate, întrebăm, rîzînd cam galben dacă n-am fost cumva peste noapte ocupaţi de Ungaria şi noi nu ştim?

Este vorba, ni se explică, de aniversarea a 142 de ani de la revoluţia maghiară de la 1848. Rotundă cifră! Filmăm la Ciumani. La întoarcere oprim la Ciceu. Dinspre gară răsună din difuzoarele puse la maxim imnul de stat maghiar. La Miercurea Ciuc aflăm de la colegii de la „Adevărul Harghitei” că la monumentele lui Bălcescu şi Petofi din centrul oraşului în ciuda regulilor de protocol, primul a fost arborat drapelul maghiar.

16 martie

Ne întoarcem la Tîrgu-Mureş. Ora 18. La intersecţia din cartierul Tudor Vladimirescu lume adunată. În cursul zilei, a avut loc un incident la farmacia nr. 28. Informaţii confuze: n-au vrut să servească un bătrîn pentru ca vorbea româneşte, s-a arborat o lozincă şi drapelul maghiar, oamenii se contrazic. Cert este că sînt iritaţi. N-am făcut niciodată paradă de românism, dar şi eu mă simt jignit.

Ora 20. În apropierea locuinţei mele de pe Bdul 1 Decembrie 1918 o maşină marca „Trabant”, condusă de un maghiar, intră în plină viteză în coloana de români, care, cu steaguri tricolore, se îndreaptă spre centru. Sînt rănite 14 persoane, una foarte grav. Trabantul e răsturnat şi i se dă foc . Demonstraţie în fata căminelor studenţeşti. Se scandează „Trăiască, trăiască, trăiască Ardealul, Moldova şi Ţara Românească”(…)

17 martie

Miting de protest al studenţilor români împotriva perturbării activităţii IMF prin greva studenţilor maghiari. Filmez. Incident în cursul mitingului ţinut la Polivalentă, de fapt o provocare. A fost imobilizat un individ cu un cuţit în mînă în timp ce încerca să înjunghie un participant.

Împreuna cu Adrian Popescu, fotoreporter la Agenţia Reuters îl căutăm la Politie pe şoferul Trabantului kamikaze. Se numeşte Nagy Samuel. Faţă neomenească, tumefiată groaznic. Pretinde că era beat. Incoerent, se contrazice mereu. Aflu că a existat şi o Dacie albă cu nr. 1-MS-5122 care i-a fugărit pe demonstranţi în seara zilei de ieri. De unde atîta ură?

19 martie

Miting românesc în faţa „primăriei judeţene”. După ceea ce se scandează, iţi dai seama de starea de spirit care s-a închegat. „Murim, luptăm, Ardealul nu-l cedăm!”, „Limba română să fie stăpînă!”, „Iliescu nu uita şi Ardealul- i ţara ta!”. Se cîntă Hora Unirii. E clar că, după ce au fost jigniţi şi speriaţi de evenimentele din 15 şi 16 martie, acum se simt frustraţi şi abandonaţi. De altfel, starea asta e mult mai veche. Filmez. Reacţii de furie. Intru în sediu. Filmez din balcon. Mulţimea cere demisia lui Kincses Elod, membru al Comitetului judeţean CPUN, cel care, prin tertipuri avocăţeşti, a încercat să demonstreze că românii sînt profanatorii propriilor lor simboluri naţionale. K.E. încearcă să vorbească. E huiduit minute în șir. Cumplită ipostază! Pînă la urma e silit sa-şi dea demisia. Scot filmul din aparat. O maşina specială pleacă cu el la Bucureşti.

Seara, în timp ce aştept să intre materialul pe post, aflu de la Lucian Rusu, fotoreporter, de incidentele de la sediul partidelor. Lucrurile sînt destul de neclare. Lucian n-a putut fotografia, au vrut să-i facă aparatul praf. Îmi povesteşte că Sütö András a fost bătut de un grup de țărani veniți de pe Valea Gurghiului. Mi se pare foarte grav. Creat deliberat sau nu ca om politic, este un scriitor talentat și pentru maghiari el a devenit un simbol.

Filmul cu mitingul împotriva lui Kincses nu este difuzat. Sînt dezamăgit. Probabil şi Kincses e dezamăgit. Îmi dau seama cît de dezamăgiţi sînt participanţii la miting care m-au văzut filmînd. Din nou politica struţului.

20 martie

În dimineaţa zilei de 20 martie am plecat la „primăria judeţeană” unde, în biroul preşedintelui CPUN Mureş, gen. Ion Scrieciu, i-am întîlnit pe Augustin Buzura, venit pentru a face un raport despre situaţia de la Tg. Mureş, Ion Vulcan, corespondentul judeţean al Radio România şi Simonfi Katalin, colega de la redacţia maghiară a TVR. În timp ce discutam despre incidentele din seara precedentă, a sunat pe „firul scurt” dl. Iliescu, care s-a arătat foarte îngrijorat şi s-a interesat de starea lui Sütö András.

Preşedintele a întrebat dacă este cazul să vină la Tîrgu-Mureş. Trebuia să primească o delegaţie guvernamentală din RDG, dar s-a arătat gata să încalce protocolul şi să vină. A fost asigurat de gen. Scrieciu că, deşi gravă, situaţia poate fi ţinută sub control. Ceea ce s-a întîmplat apoi dovedeşte că istoria este rezultanta greşelilor care puteau fi evitate…

Spre ora 12, s-au strîns în fata primăriei judeţene circa 10.000 de maghiari, l-au vrut „sus pe Kincses” şi, în general, „jos” pe români. Am fost bruscat cînd am încercat să filmez. Atmosfera era extrem de încărcată. La ora 14 primăria judeţeană a fost ocupată de demonstranţi, iar generalul Scrieciu, preşedintele Consiliului judeţean al CPUN, sechestrat şi ţinut ostatic timp de 16 ore pînă a doua zi cînd primăria judeţeana a fost eliberată de trupele de paraşutişti. Avînd în vedere ceea ce s-a întîmplat în cursul acelei zile, cei ce vorbesc, se pare, de „minilovitura de stat de la Tîrgu- Mureş”, nu greşesc prea mult.

Situaţia a devenit explozivă după ora 15 cînd românii, aflînd ceea ce se întîmplă, s-au adunat în partea de jos a centrului oraşului, despărţiţi de masa compactă de maghiari doar printr-un cordon firav de poliţişti care se țineau de mână.

Ajutat de prietenul şi colegul Dorin Borda, ziarist la „Cuvîntul Liber”, m-am instalat cu aparatul de filmat şi magnetofonul în camera 504 a Hotelului Grand, camera în care locuia ziaristul Gabriel Huideş de la ziarul „Opinia” din Iaşi. Împreună am fost martorii a tot ceea ce s-a întîmplat. În jurul orei 17 au sosit țăranii de pe valea Gurghiului şi a Mureşului, ridicînd numărul românilor masaţi în faţa primăriei municipiului pe treptele catedralei mici ortodoxe şi în partea hotelului la circa 1500 – 2000 de persoane. Tabăra maghiară – nu găsesc alt termen – număra cam 15.000 persoane. Urcat în picioare pe pervazul ferestrei am filmat confruntarea, la început verbală – dintre cele doua părţi care se insultau și huiduiau reciproc. Reporterul irlandez era cazat la camera 709. Ulterior mi s-a relatat că ar fi filmat de pe terasa de la etajul 11.

În jurul orei 18 cordonul de poliţişti a fost rupt. Pentru a respecta adevărul, trebuie spus că el a fost rupt de români. Vreo 200 – 300 de persoane, venite din spatele „primăriei județene” pe strada Tineretului, s-au îmbulzit în românii, pe care doar șirul debil de polițiști, care se țineau de mână, îi despărțea de maghiari. Peste puțin timp, acesta a cedat. Dar tot pentru a respecta adevărul trebuie arătat că românii au căzut într-o teribila capcană. Maghiarii erau de 10 ori mai mulţi, iar rezultatele cercetărilor ulterioare demonstrează că mare parte dintre ei erau bine pregătiţi pentru confruntare. Faptul că numărul românilor răniţi grav a fost de peste trei – patru ori mai mare decît cel al maghiarilor confirmă logic rapor tul de forţe.

Au urmat acele scene halucinante, scena atroce cu linșarea omului cu pulover verde, filmate, atît de reporterul irlandez, cît şi de mine. Atunci am plîns pentru a doua oară după revoluţie. Am plîns de furie neputincioasă, poate cel mai îngrozitor sentiment pe care îl poate încerca un om.

Am plecat, de fapt am fugit, din hotel, înainte de sosirea țiganilor maghiari din cartierele Valea Rece și Rovinari, care au făcut prăpăd. Au năvălit în camera de unde filmasem și l-au bătut crunt pe ziaristul Gabriel Huideș. Armata, care a intervenit cu întîrziere, a despărţit cele doua tabere printr-un cordon de transportoare blindate. Apoi au venit secuii de pe valea Nirajului. Au devastat hotelul Grande și mai mulți artiști de muzică populară care locuiau în hotel au fost molestați. Autbuzele cu care veniseră țăranii de pe valea Gurghiului au fost incendiate, iar aceștia bătuți la sânge.

Am trimis pelicula – 3 casete – la Bucureşti. După developare, prima casetă s-a dovedit a fi bună, a doua filmată pe lumina scăzută – întunecată dar acceptabilă, cea de-a treia mult subexpusă –neutilizabilă. După vizionarea în masa de montaj de către Teodor Brateș, acesta a decis să nu se difuzeze, iar cineva a scris pe cutia cu peliculă IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU-MUREȘ – Filmul există şi astăzi, păstrat în loc sigur, şi va asigur că imaginile nu sînt deloc blînde.

Jurnalul poate fi citit integral pe www.ziaristionline.ro

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)