Editura Evenimentul si Capital

17 aprilie, zi blestemată. România în doliu: AU MURIT 23 de oameni într-o avalanşă, la Bâlea

Sursa foto Adevarul.ro
Autor: | | 1 Comentarii | 10551 Vizualizari


Vezi galeria foto:

În urmă cu 40 de ani, pe 17 aprilie 1977 la Bâlea avea să se întâmple cea mai mare tragedie montană din istoria țării noastre. O avalanşă şi câteva secunde au făcut să dispară 23 de persoane. Printre acestea, 19 elevi cu vârste între 15 şi 18 ani.

Era ultima zi de tabără a elevilor unui liceu din Sibiu, de care puştii sperau că se vor bucura din plin de timpul liber, fără să bănuiască nicio secundă ce avea să li se întâmple.

Cu soarele în ochi și plini de viață copii au ieșit pe pârtie cu o parte din profesori și câțiva turiști aflați acolo. Nici n-au apucat să bătătorească locul, că s-a şi declanşat infernul. Zăpada a început deodată s-o ia la vale, măturând tot ce era pe pârtie. 

„Pe partea aceea de munte, niciodată nu cursese o avalanşă. Zăpada pusă în mişcare era atât de mare, încât  pur şi simplu a trecut peste stânca uriaşă, ce părea că ar îngrădi orice astfel de posibilitate. Valul alb, coborât de pe versant i-a luat pur şi simplu pe bieţii copii şi pe cei care-i însoţeau şi i-a dus jos, la lac, unde pur şi simplu, i-a îngropat. Era printre ei şi un inginer. Venise acolo cu nevasta şi cu cei doi copii. Soţia şi cei mici nu ieşiseră la schi. Stăteau şi-l priveau cum coboară. <>, tocmai le-arătase femeia prin geamul cabanei, care dădea spre pârtie. În clipa următoare, sub privirile lor năucite, bărbatul a fost luat de avalanşă. Ţipete de groază au răsunat peste albul rece ce s-a aşezat imediat împrejur, când zăpaza s-a oprit încleştată, cu toţi cei pe care îi prinsese sub ea”, povesteşte, pentru Adevărul, dr. Traian Dumitrescu (80) de ani, unul dintre salvatorii montani care au participat, în aceeaşi zi, la recuperarea victimelor şi, totodată, omul care a pus, alături de alţi câţiva temerari, bazele Salvamont Argeş. 

Niciun supraviețuitor

În momentul când s-a declanșat avalanșa, 23 de oameni au dispărut în câteva secunde sub zăpadă. „Cei care au avut norocul să nu se afle pe pârtie se uitau neputincioşi la uriaşa masă de zăpadă abia liniştită care înghiţise tot ce mai devreme chicotea de viaţă. Era un câmp alb neted, neted. Nu ştiai unde să-i cauţi, fiindcă atunci când i-a surprins avalanşa, nu erau grupaţi. Unii urcau, alţii coborau, când a venit versantul ăla de zăpadă peste ei. Până au ajuns echipele de căutare a durat ceva.

Vă daţi seama că pe vremea aceea nu erau telefoane mobile, ca acum. Noi aveam nişte staţii cât cărămizile, care mergeau cu baterii, dar nici alea nu ţineau mai mult de trei minute. De la Salvamont Argeş am pornit spre Bâlea trei salvamontişti. Am ajuns cu o salvare până dincolo de Piscul Negru şi de acolo, am luat-o pe picior. Am ajuns imediat după colegii de la Sibiu, care aveau cu ei şi un tip cu trei câini de vânătoare, nu de avalanşă, că pe vremea aceea nu erau echipaje canine pentru astfel de situaţii", mai spune dr. Traian Dumitrescu.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate