Welcome to Romania Game. Atenţie! Nivel ridicat de violenţă politică

Survolaţi România şi priviţi-o ca pe o hartă de joc, precum un video-game. România privită astfel arată ca un joc de război, conflict între politicieni-soldaţi în kaki si civili lipsiţi de apărare, dar şi de voinţă. Clasica luptă dintre bine şi rău dar în cheie post-postmodernă cu accente balcanice, comunistoide, asezonată cu nostalgii ceauşisto-sovietice.

Bad guys sunt bine organizaţi şi asta se poate vizualiza - întreagă hartă e la îndemâna lor, iar steagul acestora este înfipt în mai toate teritoriile cucerite. Fie că ne imaginăm un video game sau clasicul monopolly, bad guys au preluat aproape total controlul hărţii de joc. Câteva redute apar pe hartă ca nefiind cucerite, bad guys însă şi-au stabilit strategia şi şi-au poziţionat trupele atacând fără milă. Ultimele redute sunt DNA, ÎCCJ, ANI, media independentă şi firava societate civilă neînregimentată. Redutele acestea par greu de cucerit cu toată artileria pusă în joc, atârnă practic de voinţa unor oameni care, cu toată presiunea infernală a bad guys, par hotărâţi să ducă lupta până la capăt. În joc e reputaţia lor profesională, crezul lor. Chiar dacă par mărunte, aceste "victorii" sunt deschizătoare de drumuri pentru alţii care vor să lupte cu un sistem corupt, creează precedente, arată că e posibil şi transmit nu doar o undă de şoc în sistemul ticăloşit, ci şi încurajează pe alţii să se alăture celor cărora nu le este frică. Victoriile acestea îi întărâtă şi mai tare pe bad guys. Sunt negrii de supărare. Violenţi întră cu bocancii în Justiţie de câte ori se iveşte ocazia. Cu media independentă sau societatea civilă e mai complicat din cauza Măriei Sale Internetul. Aici teritoriul nu poate fi controlat şi nici redus la tăcere. Însă Justiţia poate fi pusă cu botul pe labe din câteva mişcări. Finalul e strâns. În jocul Romania Game ritmul acţiunii e ameţitor, o luptă inegală ca orice luptă între bine şi rău. Un soi de isterie e răspândită ca o epidemie. Profilul luptătorilor din tabăra roşie e dat de apetitul pentru sânge, lipsa empatiei, cinismul, aroganţa, şiretenia, vulgaritatea, semidoctismul, hoţia, dispreţul pentru civili, pentru muritorul de rând. Atmosfera de război este întreţinută de mesaje care repetate cu obstinaţie, în mod isteric, vocal, creează în participanţi – fie activi sau pasivi, sentimentul că sunt sub stare de asediu. Fără reguli, fără principii, totul călcat în picioare. Fără ruşine, fără remuşcări. Oricine i-ar trage de mânecă, fie că vorbim despre MCV, oficiali europeni, vizita Victoriei Nuland, felul în care Martin Schultz l-a tras de urechi pe Dottore, faptul că din 2012 sunt arătaţi cu degetul, avertizaţi, atenţionaţi să nu mai calce în străchini pare că nimeni şi nimic nu îi poate opri din drumul lor. E ca şi în jocurile de pe calculator în care bad guys duc la capăt misiunea no matter what, folosesc toate armele din dotare, taie capete, iar vederea sângelui îi umplu pe aceştia de o plăcere sadică. Statul de Drept e miza jocului total. Un blestemat decembrie murdar îşi târâie cadavrul într-o iarnă în care, în total contrast cu frigul, bad guys par hotărâţi să ardă toate punţile cu lumea civilizată. Civilii par a crede că nu au nicio şansă, că e doar o chestiune de timp până vor fi preluaţi cu totul. Retraşi în zonele restrânse pe care le ocupă, ies din când în când să vadă dacă "nebunii" au terminat treaba în locul lor – "nebunii" fiind jurnaliştii care încă mai luptă pe baricade alături de ONG-urile militante pentru Statul de Drept, pentru o Românie normală, lupta cu o bandă de politicieni mafioţi decişi să preia un stat ca şi cum ar prelua o firmă. Un simplu exerciţiu de imaginaţie le-ar arăta civililor că, în fapt, o mână de politicieni îi prostesc şi le bagă frica în oase folosind vuvuzele, folosind butaforie, decoruri de mucava, dincolo de care de fapt ţara asta, harta asta de joc este de fapt a civililor. Dar pentru a vedea toate astea e nevoie de puţin efort de informare, de acţiune civică. Refugiul în zona de confort face posibilă preluarea statului bucată cu bucată. Bad guys nu pot fi sensibilizaţi de nimic. Pe harta de joc pot să cadă avioane din cer, pot muri oameni de frig, victime ale incompetenţei unui sistem mafiot de sifonat bani de la buget, pot fi îngropaţi de milioanele de tone de zăpadă a lui Şova, victime ale unui sistem a cărui cireaşă de pe tort e un plagiator fără ruşine, plin de voie bună şi antren în timp ce 7 oameni erau lăsaţi de izbelişte să moară pe un vârf de munte. În Romania Game efectul de fluture al tuturor întâmplărilor suprapuse încă din vara lui 2012 va crea momentul în care harta de joc se va reseta. Până atunci însă civilii ar trebui să lase la o parte frica, lenea, lehamitea, dezamăgirea, dezgustul şi să se alăture celor care ies cu pieptul dezgolit în lupta cu bad guys. Restart Romania Game. Daniela Raţiu este jurnalist şi scriitor.