Marți are loc cel mai important vot din Parlamentul britanic de la referendumul pentru în Brexit care a încheiat cariera lui David Cameron până astăzi. Votul pentru acordul stabilit prin negocieri cu Uniunea Europeană amenință să arunce în haos total nu numai Marea Britanie, ci și Europa însăși, odată ce o respingere a Tratatului pentru Brexit e tot mai probabilă, mai mult, se anunță și cu un vot masiv de sancțiune împotriva premierului Theresa May.
Una dintre principalele mize în privința reuniunii de marți se desfășoară în ajun, odată ce Camera Comunelor a votat deja pentru obligarea Guvernului să dea publicității raportul juridic despre Tratatul de ieșire din Uniunea Europeană, întâmpinată lunea trecută, 3 decembrie, cu o reacție dură a Parlamentului britanic și cu un vot de 311 la 293 pentru acordarea de atribuții suplimentare în proces Parlamentului britanic. Parlamentul are și exigența ca documentul și avizul complet dat de Procurorul general Geoffrey Cox, autorul analizei juridice despre acord (clasificată de guvernul britanic drept confidential), să fie date publicității.
Este pentru prima dată în istoria Marii Britanii când Guvernul intră în procedură de sfidare a Parlamentului. E motivul pentru care, miercuri, 5 decembrie, Guvernul May a anunțat că va da publicității documentul, al cărui miză este analiza făcută temei back-stop, a clauzei de salvgardare pentru Irlanda de Nord inclusă în acord, dacă nu se ajunge la o concluzie până la finalul perioadei de traziție, situație în care Irlanda de Nord rămâne parte a uniunii vamale europene iar Marea Britanie își mai poate menține de facto unitatea rămânând și ea subiect al reglementărilor de piață ale UE chiar dacă nu mai participă la nici o decizie. Deci blocată între ușile UE, nici înăuntru, nici în afară.
E motivul pentru care Guvernul May l-a trimis luni doar pe Geoffrey Cox în parlament, pentru un briefing în fața parlamentarilor, nu și documentul ce urmează a fi dat publicității abia după votul crucial de marți, speră strategii din Downing Street 10, sediul guvernului britanic. Însă exact această întârziere poate declanșa fie amânarea dezbaterii și votului, fie chiar procedura de sfidare a Parlamentului, în ambele cazuri doamna Theresa May fiind subiect al unor proceduri dure și cu impact chiar asupra votului respectiv.
Deja toate susținerile Premierului May au fost contrazise pe rând și se creează noi breșe în majoritate și în perspectivele de a avea măcar un rezultat strâns la vot. Actuala situație anunță o înfrângere de 30-40-50 de voturi, fapt care-i mai dă libertatea de a reveni la Bruxelles pentru eventuale mici ajustări – asta deși Președintele Comisiei a notat foarte clar că acesta e singurul acord posibil. Eventual, Doamna May ar putea încerca o revizuire strict a Declarației politice, lăsând acordul negociat, cel cu putere juridică, în aceiași termeni, în speranța că revenirea cu textul Declarației politice în Parlamentul britanic ar reuni numărul necesar de voturi, de această dată.
Dacă însă votul e copleșitor, și pierde cu 80-90 de voturi diferență, intră într-un ciclu extrem de complex, mai întâi de contestare și eliminare în propriul partid, apoi expusă moțiunii de cenzură, cererii de alegeri anticipate din partea opoziției (vot simplu în Parlament și de două treimi în Camera Comunelor) sau chiar merge spre un nou referendum. Într-adevăr și aici s-au petrecut pași importanți: mai întâi avizul Curții Europene de Justiție este că Marea Britanie se poate retrage unilateral oricând din Brexit, apoi chiar Parlamentul britanic a votat să aibă mai multă putere în a decide singur varianta unui soft-Brexit, cu rămânerea completă în piața comună, varianta norvegiană sau chiar să decidă un nou referendum pentru Brexit.
Și Opoziția laburistă a mers pe același drum. Dacă inițial accepta că Brexit e Brexit, azi crește majoritatea în partid, devenită chiar zdrobitoare, care optează pentru alegeri anticipate, dacă nu revenirea la popor se va face pe un nou referendum pentru Brexit. Abordarea premierului britanic, care susține că nu există alternative, doar votul pentru acordul negociat sau niciun acord cu UE, e profund exagerată, chiar dacă se bazează pe declarațiile președintelui Juncker. Uniunea Europeană poate accepta la viitorul Consiliu European, la dorința Marii Britanii, fie varianta norvegiană, fie un nou referendum care să inverseze Brexitul. Iar varianta no deal e respinsă și de majoritatea din Parlamentul britanic, și de către Uniunea Europeană. Totuși bate al 12-lea ceas și amenință să preseze și mai mult cu apropierea datei de 29 martie. Fix în timpul președinției României la Consiliul UE, când tot semestru ar putea fi subordonat acestei unice teme majore.
Mesajele sunt mult mai complicate la nivelul Guvernului britanic și al Băncii centrale. Un raport / studiu de impact al Brexitului arată rezultate contrare celor anunțate la momentul campaniei pentru Brexit făcute de către Brexiter-ii conservatori și mai ales de către Nigel Farange și UKIP, partidul său dispărut în neant din spațiul politic britanic. El anunță o catastrofă în privința economiei britanice pe termen scurt și o cădere economică pe termen mediu și lung după Brexit: acordul de Brexit este prost pentru economia britanică, practic ieșirea din UE duce la o economie a Regatului mult mai slabă și la criză economică majoră, o situație mult mai proastă decât dacă Londra ar fi rămas în UE. Scenariul no deal pentru Marea Britanie e cel puțin la fel de costisitor pentru Londra, potrivit estimărilor Băncii Angliei: asta înseamnă o creștere a șomajului la 7.5%, o cădere a prețurilor pieței imobiliare cu 30%, o prăbușire a lirei sterline, care poate să dispară cu totul cu această ocazie, și o cădere economică de 8% pe an. O variantă inacceptabilă pentru orice legislator și politician britanic.