Reactiile la articolul meu despre unii dintre consilierii d-lui Klaus Iohannis (Dan Mihalache si Andrei Muraru) sunt siderante. Tema Muraru devine tot mai exasperanta pentru unii. Faptul ca am indraznit sa spun ca s-a comis o eroare prin decorarea cuiva care isi marturiseste public admiratia pentru "moralitatea" Garzii de Fier a produs o mini-explozie de indignare. Cand am spus ca in Germania de azi o asemenea decorare ar duce la demisii, lucrurile au ajuns la paroxism.
Clocotesc de revolta si se sufoca de furie personaje din zone aparent incompatibile. Neo-legionari, fundamentalisti ortodoxisti, neo-leninisti, dughinisti, ex-protocronisti, ba chiar si un fost disident (Dorin Tudoran, fostul consilier , in 2004, al partidulului voiculescian, incantat nu doar sa ma insulte a mia oara, e in fond singura sa expertiza, se pare, ci sa publice pe forumul blogului sau interventii huliganic antisemite), se infratesc spre a ma afurisi.
Sunt “mercenar”, “burghezo-tismanean” si cate altele. Sunt inrudit, prin sange, biologic, cu Nikolski si Ana Pauker. N-am dreptul sa vorbesc pentru ca, stiti Dvs, “tatal lui”, “bunica sa”, “Kominternul”, “Radio Moscova” “monopolul”. Pe scurt, “Zydokomuna”, mitul iudeo-bolsevismului care dizolva, distruge, submineaza etc etc
Straniile aliante post-comuniste, iata un subiect de care ma ocup de decenii si tot raman uluit de versatilitatile si metamorfozele pe care le constat. Era in 1999 cand am publicat, in revista “22″, un articol intitulat “Intelectualii si delirul nationalist”. Ma ocupam de degringolada sovina a unora din membrii marcanti ai grupului neo-marxist “Praxis” din fosta Iugoslavie, in primul rand Mihajlo Markovic, devenit ideolog al regimului Milosevic.
Vorbeam acolo si de unele derapaje intre intelectualii romani, inclusiv interventii de presa pe teme precum “monopolul suferintei” exercitat, pasamite,de a anumita comunitate etnica. Am fost tentat sa-l includ in volumul “Scrisori din Washington” aparut la Polirom, am decis ca e mai bine sa astept, sa vedem cum evolueaza oamenii. In unele cazuri, fusese vorba de erori de moment. In altele, de o viziune constanta pe care o promoveaza si azi.
Exista acum o simbioza intre maniacii conspirationisti obsedati de “Zydokomuna”, neo-leninisti iputinofilii, dughinistii si neo-protocronistii, exaltatii ortodoxisti, intelectualii-canalii, basescofobii incurabili. Sindromul este extrem de revelator. Mai ales ca aceste atacuri, la ora actuala, par sa-i unifice pe C. Rogozanu, Vasile Ernu, I. Capsali, Zoe Petre, Dorin Tudoran, Andrei Muraru, Ovidiu Hurduzeu, A. Racu, M. Platon si alti “prieteni” ai statului de drept.
Codul genetic ma recomanda in chip fatal ca tortionar. Ba mai am si tupeul sa cred ca negationistii Holocaustului sunt negationisti, nu bird-watchers. Barocul comunisto-fascist in actiune. Voi reveni. Oricum, asemenea isterii nu-l favorizeaza pe cel care promite liniste si pace, concordie si armonie, fie si in bizara coabitare cu pontocratia. Nici pe consilierul care i-a facut imensul deserviciu de a-i propune d-lui Iohannis ca, in prima zi a presedintiei sale, sa decoreze un simpatizant legionar. Ma refer la gafeurul de profesie Andrei Muraru. Ma intreb daca macar acum acest arivist cu instincte autocrate intelege ce rau i-a facut celui pe care pretinde ca-l consiliaza.