Istoricul, dizidentul, omul de radio Vlad Georgescu, 35 de ani de la moartea sa suspectă. Care au fost cauzele morții premature și cine a fost interesat ca el să fie redus la tăcere
Istoricul, dizidentul, omul de radio Vlad Georgescu, 35 de ani de la moartea sa suspectă. Care au fost cauzele morții premature și cine a fost interesat ca el să fie redus la tăcere.
Istoricul Vlad Georgescu s-a născut la 20 octombrie 1937, la București. Având o ascendență eroică, militară, bunicul patern fiind aghiotant regal sub Carol I, a fost atras de istorie, specializare absolvită la Universitatea din București. Colaborând cu Mihai Berza, în 1970, a devenit doctor în Istorie cu o teză despre iluminism
Vlad Georgescu - istoricul, cercetătorul de elită
Vlad Georgescu a lucrat în cercetare, la Muzeul Româno-Rus, la Institutul de Studii Sud-Est Europene. A fost un istoric apreciat pentru tezele sale privind iluminismul transilvan, iluminismul înȚara Românească și Moldova, A abordat curajos ideea că iluminștii români și boierii români au luptat pentru independența de sub otomani fără însî a dori să schimbe jgul otoman cu cel austriac sau rusesc. A afirmat că iluminismul s-a răspândit diferit, cel german în Ardeal, Bucovina, Banat, cel francez în ceea ce mai târziu s-a numit Vechiul Regat.
Vlad Georgescu a făcut parte din rândul profesorilor români care conferențiau în Statele Unite (Los Angeles, New York, Maryland) pe teme de istorie, în anii relativei destinderi, din 1968 până în 1973. În 1971,la Coumbia University Press, îi apare lucrarea despre iluminism, ebaza tezei sale de doctorat În ciuda faptului că era agreat de conducerea politică a țării, a văzut că poziția PCR la mijlocul anilor 70 nu era una compatibilă cu sensul vremurilor și a început să fie critic, mai ales în corespondența cu prietenii din SUA. Așa se face că în 1977, după ce i s-a violat corespondența, a fost o vreme arestat la Penitenciarul Rahova. Așa a decis să devină dizident.
Vlad Georgescu - dizidența, Europa Liberă și curajul citirii la microfon a cărții „Orizonturi Roșii”
Ajunge în Occident în 1979. Lucrează la sintezele sale despre Istoria Românilor, care apare în 1984, istoria ideilor politice. A început să colaboreze la Europa Liberă, radioul care ducea dincolo de Cortina de Fier mesaje despre abuzurile comuniste și despre ce nu afirma propaganda oficială. În anul 1983 preia postul de director al Europei Libere (secția românească a postului de radio din Munchen) după ce Mihail Cismărescu murise subit de cancer.
Ia decizia, în 1987, să fie citite la microfon pagini din cartea Orizonturi Roșii a generalului Pacepa, care a fugit în Vest în 1978. I se transmite prin intermediari că va fi suprimat în cel mult un an. Vlad Georgescu nu cedează și românii aud la radio fragmentele celei mai citite cărți din România ultimilor ani ai regimului Ceaușescu.
Ce rol a avut academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici în operațiunea de eliminare a lui Vlad Georgescu?
Securitatea s-a ținut de cuvânt. Medicul Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost trimis la Munchen unde trebuia să sugereze postului ce știri să apară despre România. Misiunea lui era să se apropie cât mai mult de Vlad Georgescu, directorul secției românești a „Europei Libere”. Vlad Georgescu avea un cult pentru boierii români. Nu și-ar fi închipuit ce urmărea Bălăceanu-Stolnici. Asta deși chiar soacra lui Vlad Georgescu aflase de la un general de Securitate că dacă acesta difuzează cartea lui Pacepa, va plăti cu viața.
Cu Vlad Georgescu, „Laurențiu” (alternativ Ionescu Paul) trebuia să discute „problema difuzării unor știri despre România, în mod eronat, atrăgându-i atenția că, în felul acesta, postul de radio va pierde orice influență în rândul ascultătorilor”
Ajuns la Munchen, la apartamentul lui Vlad Georgescu, viitorul academician văzuse exact cum arăta apartamentul dizidentului. El va preda Securității schița apartamentului, amănunte privind diferitele decorațiuni interioare și obiecte din apartament.
Vlad Georgescu și-a vizitat fiul la New York la Revelionul 1987 și a început să se simtă rău. Inițial a acuzat simptome digestive, după care la începutul lui 1988, s-a simțit tot mai slăbit. I s-au făcut analize, s-a aflat că are tumoră pe creier care nu răspunde la traramentul obișnuit premergător operației.
Intră în SUA într-un program experimental în vara lui 1988, în SUA dar boala nu a intrat în remisie. Așa se face că a decis să revină la Munchen unde a murit pe 13 noiembrie 1988.
CNSAS a dovedit că pe numele Constantin Bălăceanu Stolnici a existat un dosar de informator, cu numele de cod „Laurențiu”.