Ieri, am fost la Cimitirul Ghencea Militar, la ceremonia de înhumare a generalului SRI Victor Marcu. L-am cunoscut în 1994-1995 când făceam anchete legate de SRI. Prima întâlnire nu a fost deloc plăcută, dar apoi, peste ani, l-am regăsit alături de gen Aurel I. Rogojan. În cartea pe care am scris-o împreună cu acesta, Puterea Umbrei, l-am avut ca martor tăcut, adesea, pe Victor Marcu. Odată a și intervenit, iar cuvintele sale au rămas consemnate. E singura dată când a rupt tăcerea. Acum, reiau o parte din ceea ce s-a rostit la catafalcul său. Pentru cei care doresc să știe și o altfel de istorie a României.
Generalul Victor Marcu a jucat un rol crucial în apărarea României, operând în linia întâi a frontului nevăzut ca șef al unității speciale 0103, responsabilă pentru pregătirea și naturalizarea agenților de informații ilegali în obiectivele vizate de spionaj. “A avut grijă de viețile patrioților implicați în aceste misiuni riscante și a asigurat sprijin pentru familiile lor rămase acasă. Dedicația sa față de acești colaboratori speciali îi este apreciată și azi, lucru dovedit prin numeroase omagii și regrete exprimate anonim în spațiul cibernetic”, a spus Generalul brg (r) Aurel I. Rogojan, ieri la ceremonia de la Cimitirul Ghencea Militar.
28 iunie 1943 -18/19 decembrie 2023 sunt reperele Alfa și Omega ale începutului și sfârșitului existenței pământene a generalului Victor Constantin Marcu, pentru a cărui creștinească rânduire întru trecerea la cele veșnice ne-am adunat să aducem familiei câtă alinare putem și să cinstim memoria camaradului pe care timpul necruțător l-a așezat între două date de calendar.
L-am cunoscut pe Victor când el avea 24 de ani, iar eu 18. Jumătatea de secol și mai bine care a trecut de atunci nu l-a schimbat în dominantele personalității sale : loial, onest, optimist, dinamic, rezistent la vicisitudini, tenace, călăuzit de idealul dreptății și al omeniei, devotat familiei, animat de adevărul că prietenia este valoarea pe care el o poate dărui la infinit, celor ce o merită.
Generalul brg (r) Aurel I. Rogojan în cuvântul rostit ieri la ceremonia de la cimitirul Ghencea Militar
Victor Marcu s-a opus ideilor lui Ceaușescu, Iliescu, Măgureanu
Generalul Victor Marcu a refuzat executarea ordinelor periculoase care ar fi putut pune în pericol viața, libertatea sau misiunile ofițerilor aflați sub acoperire. Acest refuz a fost susținut prin argumente solide și o hotărâre fermă de a nu se supune obtuzității și oportunismului politic, considerând că acestea nu contribuie la obținerea de informații secrete vitale pentru securitatea națională a României. S-a opus ideii că astfel de misiuni ar fi ignobile, subliniind că România trebuie să se ridice la nivelul operațiunilor clandestine ale adversarilor săi respectabili.
Născut în Moroieni-Dâmbovița din părinți țărani, Victor Marcu a cunoscut de mic copil viața grea și cu multe privațiuni din lumea satului românesc supus tranformărilor dictate de contextul istoric al sovietizării României, localitatea natală aflându-se în zonă de ocupație militară.
Amintirile sale din tinerețe, pe care ni le împărtășea, erau întotdeauna frumoase, în antiteză cu asprimile vremurilor și cuprindeau de fiecare dată câte o lecție de viață deprinsă de la părinți, dascăli ori meșterii cărora le-a fost ucenic. După absolvirea școlii profesionale , în paralel cu activitatea în fabbrică a urmat studiile liceale, iar în perioada 1965-1968 a frecventat cursurile Școlii Miitare de Ofițeri Activi a Ministerului de Interne.
În anul 1970 a absolvit Facultatea de Științe Juridice a Universității din București. Ca ofițer de informații pentru securitate națională și-a desfășurat activitatea în domeniul contraspionajului economic ( 1968-1975 ), al informațiilor externe (1975-1992) și ca prim adjunct al directorului Serviciului Român de Informații (1992-1995).
Pe segmentul de contraspioaj economic în care s-a specializat- cercetare-proiectare în transporturi – a avut rezultate care l-au făcut remarcat. Astfel, de exemplu, în volumul X al Istoriei comunismului, editat de Academia Română este consemnată fișa de istorie orală a generalului Victor Marcu privind informarea Președintelui României (n.n. Nicolae Ceaușescu) despre nefezabilitatea economică a canalului Dunăre-Marea Neagră, în absența conexiunilor de traversare a Europei. Toți credeau că solului i se va lua capul. Nu s-a întâmplat. Președintele a acceptat argumentele, dar a subliniat că primează rațiunile politice.
Prim Adjunct al directorului SRI, demis printr-o radiogramă a lui Măgureanu
Neconcordanțele de viziune și principii cu primul director al Serviciului de Informații Externe l-au determinat pe Victor Marcu să se transfere la Serviciul Român de Informații, unde a devenit prim adjunct al directorului S.R.I. Se crede că, dacă opinia profesională a generalului ar fi fost luată în considerare, conflictul transnistrean din 1992 ar fi putut fi evitat. Relația sa tensionată cu Mihai Caraman, fostul director al S.I.E., s-a intensificat atunci când Caraman l-a acuzat de trădare pentru trecerea sa la S.R.I. Marcu a replicat acuzându-l pe Caraman că a trădat România.
Ca prim adjunct al S.R.I., Victor Marcu a avut contribuții semnificative la consolidarea bazei doctrinare și organizaționale a activității de informații pentru securitatea națională, în contextul tranziției României de la totalitarism. A promovat instituționalizarea planificării și reglementării strategice și operaționale, precum și implementarea unui cod deontologic pentru personal.
În perioada de tranziție plină de incertitudini, Marcu a susținut rigoarea profesională, legalitatea, disciplina și ordinea ierarhică, în contrast cu valul de libertinism ce caracteriza societatea. Diferențele fundamentale, chiar divergențele, între el și directorul S.R.I., inclusiv în privința orientării geopolitice viitoare a României și implicarea unor membri ai conducerii Serviciului în activități conflictuale, au culminat cu îndepărtarea sa, în august 1995, printr-o manevră kaghebistă, de la funcția de prim adjunct al directorului. Camarazii săi, cunoscători ai detaliilor acestei demiteri comunicate printr-o radiogramă, au consemnat pentru istorie acest episod, cunoscut sub numele de "Lista Marcu".
În aprilie 1996, printr-un decret prezidențial, generalul a fost trecut în rezervă.
cimitir militar Ghencea
A vrut în NATO. Viața i-a dat dreptate
Ironia sorții a fost că, într-o ședință a Comitetului director al SRI cu participarea Președintelui Ion Iliescu, în care Victor Marcu a expus vulnerabilitățile Serviciului, atât Iliescu, cât și Virgil Măgureanu, i-au dat dreptate, ultimul afirmând că „Marcu vrea în NATO”. Această recunoaștere târzie subliniază complexitatea și importanța rolului jucat de Victor Marcu în istoria serviciilor de informații românești.
Generalul Victor Marcu a servit cu credință , temeritate , devotament și onestitate profesională România, a iubit istoria poporului român , a cinstit tradițiile neamului și-a adorat familia și respectat prietenii.
Toți suferim, alături de familia sa îndoliată, greaua și ireparabila pierdere a omului, soțului, tatălui, bunicului și mult prețuitului camarad Victor Marcu, a cărui înălțare în veșnicie ne lasă neconsolați și nu ne vine a crede că nu mai este printre noi.
Generalul brg (r) Aurel I. Rogojan în cuvântul rostit ieri la ceremonia de la cimitirul Ghencea Militar