Victimele indirecte ale accidentelor vor putea primi compensații materiale, după ce Curtea Constituțională (CCR) a decis că interpretarea unui articol de lege prin care se prevedea că doar victima infracţiunii din care a rezultat o vătămare corporală din culpă și care a suferit un prejudiciu este îndreptăţită să obţină despăgubiri.
Interpretarea ICCJ, desființată de CCR
Totul a pornit din cauza interpretării restrictive a magistraților de la ICCJ, care au decis să limiteze acordarea de despăgubiri pentru rudele care vor fi nevoite să îngrijească, toată viața, o persoană care a fost victima unei infracțiuni care a incapacitat-o.
Decizia nr.12 din 16 mai 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art.1.391 alin.(1) şi ale art.1.371 alin.(1) din Codul civil, pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța supremă a stabilit că dispoziţiile art.1.391 alin.(1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar 2 victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.
Decizia ICCJ mai prevedea, prin aceeași decizie, că dispoziţiile art.1.371 alin.(1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă.
CAB și CCR cer despăgubiri pentru victimele indirecte
Curtea de Apel București – Secția penală, a atacat această interpretare la CCR, opinând că persoanele aflate în relații apropiate cu victima infracțiunii de vătămare corporală suferă daune morale și sunt afectate de faptele ilicite și că pot avea o viață mult mai grea în urma afectării integrității corporale a victimei și că este posibil ca ele să fie obligate să îngrijească victima, fără a putea primi despăgubiri care să le amelioreze viața. CAB a mai arătat că este inechitabil ca astfel de persoane să nu poată primi despăgubiri, indiferent de gradul de vinovăție și de modul în care este afectată viața acestor persoane apropiate victimei.
Sursa foto: Facebook
„Curtea reține că dispozițiile art.1.391 alin.(1) din Codul civil sunt neconstituţionale în măsura în care limitează posibilitatea victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea posibilităţilor lor de viaţă familială şi socială ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii victimei directe. Această constatare se impune indiferent de soluţia la care ar putea ajunge instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea pe fond a cauzei care a permis ridicarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate”, a decis CCR, admițând sesizarea de neconstituționalitate.
Fostul procuror SIIJ, opinie separată, contra acordării de despăgubiri pentru victimele indirecte
Decizia a avut și o opinie separată, din partea judecătorului Gheorghe Stan, care a susținut că rudele victimelor nevoite să le îngrijească toată viața nu ar trebui despăgubite. „Legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu există doar în cazul persoanelor afectate în mod direct de faptele ilicite, adică a victimelor directe, prejudiciul suferit de victimele „prin ricoșeu” nefiind de natură a rezulta în mod direct din săvârșirea faptei ilicite”, a spus fostul procuror SIIJ.
„În momentul în care victima directă primește despăgubiri, prejudiciul suferit de aceasta este reparat integral, iar consecințele faptei ilicite sunt remediate”, a mai susținut Gheorghe Stan în opinia separată.
Acesta a mai susținut că „daunele morale sunt acordate numai persoanelor care au suferit în mod direct o vătămare, este justificată și de caracterul neevaluabil în bani a drepturilor nepatrimoniale, scopul acordării daunelor morale fiind acela de a conferi satisfacții morale pentru suferințele provocate, și nu satisfacții de natură patrimonială”.