Președintele Republicii Macedonia, dr. Gjorge Ivanov, a felicitat, în 2013, comunitatea aromână din Republica Macedonia cu ocazia Zilei naționale a aromânilor, din 23 mai. El vorbea de rolul semnificativ al aromânilor (vlahilor) în lupta pentru înființarea statului modern macedonean, amintindu-l, printre alţii, pe luptătorul pentru libertate Mitri Vlahu.
La începutul secolului XX, în regiunea istorică a Macedoniei avea să izbucnească o insurecţie, condusă de Comitetul Revoluţionar Macedonean Bulgar Adrianopol, care urmărea dobândirea independenţei Macedoniei şi care va fi înăbuşită de armata otomană în 1903.
Mitri Vlahul, care se născuse în 1873 la Konomoladi din regiunea Kastoria, se alăturase Comitetului în 1901. După înfrângerea insurecţiei, pe teritoriul provinciei au continuat să acţioneze cete de luptători aromâni, cărora li se spunea armatoli, şi macedo-bulgari care duceau un război de gherilă împotriva cu trupele otomane, între care şi cea a armatolului Mitri Vlahul.
În provincie au început să apară bande de antarţi, greci din diverse provincii conduşi de comandaţi militari aparţinînd armatei greceşti. Acestea aveau misiunea de a convinge populaţia să adere la ideea restaurării Imperiul Bizantin, dar în realitate procedau la o purificare etnică, care i-au căzut victime aromânii şi slavii din zonă.Trupele turce îi tolerau pe antarţi, chiar dacă oficial erau inamici.
Pavlos Melas, considerat un erou al Greciei, îşi face apariţia în provincie în fruntea unei bande de 35 de antarţi în iunie 1904.
Mitri Vlahu era adeptul legii talionului în raport cu antarţii cu care se afla într-un adevărat război. Pentru fiecare aromân ucis de aceştia, el lua capul cel puţin unui grec.
La un moment dat, Mitri Vlahu i-a întins o capcană de zile mari lui Melas, care atunci avea gradul de căpitan în armata greacă. A răspândit zvonul că el şi ceata sa se ascund în satul Statista. Turcii au aflat, aşa că au trimis, pe 12 octombrie 1904, un detaşament de 150 de soldaţi care a încercuit casele în care auziseră că se ascundea Mitri, dar în care, în realitate, se afla Melas. Grecul ştia că turcii îi vor da drumul şi a ieşit să se predea. Însă, turcii aveau ordin să-l ucidă pe Mitri, care prea devenise vestit în toată Macedonia... Şi aşa l-au ciuruit pe Melas, tranformându-l în erou al grecilor.
Mitri va continua lupta cu turcii şi cu antarţii, dar va fi omorât şi el în 1906, în satul Dumbeni. Revista “Peninsula Balcanică”, tipărită în România avea să-i pună, după trei decenii, poza pe prima pagină.
Satul Statista unde a murit Pavlos Melas, după ce a fost colonizat de Grecia în urma Războaielor Balcanice, şi-a schimbat numele în Melas.