O mulțime de uși îngrămădite pe un culoar strâmt ce duhnea a iod și clor, te ducea cu gândul la vechile policlinici comuniste , unde pacienții stăteau, frumos încolonați, ateptându-și rândul. Doamna Paula încerca, în zadar, să își smulgă brațul din strânsoarea în care o ținea Marcel, nepot îndepărtat al unei verișoare de grad mare.
-Oi fi eu bătrână, dar oloagă nu sunt. Dă-mi drumul, că îmi plesnesc venele.
Bărbatul, rânjind pe ascuns, i-ar fi dat cu bucurie drumul pe scările de mozaic, roase de vreme și de greutatea pașilor, dar baba încă nu-și făcuse testamentul în care îi promisese că îl va include ca unic moștenitor.
Iar până nu vedea cerneala uscată în dreptul numelui său, Marcel n-avea niciun interes să-i prăpădească femeii zilele.
--Mai spune-mi o dată unde mergem. L-a întrebat Paula.
-La un șaman care aduce spiritele morților înapoi. Nu asta ți-ai dorit ? să poți vorbi cu răposatul Bebe ?
-Ai dreptate, eu te-am bătut la cap cu visele mele. Dar îți mărturisesc, dragul meu, că acum mi-e puțin teamă. Dacă Bebe nu va fi de acord să modific testamentul ? înainte să moară, i-am jurat că toți banii vor ajunge la spitalul de copii unde s-a prăpădit Bogdan al nostru, dacă o să mă bântuie ?
-Mătușă, știi ceva ? după ce mori, nu te mai poate bântui nimeni. O să te vezi cu unchiu Bebe pe lumea ailaltă și îi explici de ce ți-ai schimbat testamentul. În definitiv, banii tot la copiii din spital vor ajunge, numai că eu mă voi ocupa personal ca acest lucru să se întâmple.
-Ai dreptate, Marcel, nici nu știu de ce îmi fac atâtea griji. Sunt convinsă că vei știi foarte bine ce ai de făcut.
Bărbatul adusese discuția despre testament într-un punct ce părea a-i fi favorabil, dar Paula era o ființă mai schimbătoare ca vremea, iar dacă dimineața i se arăta în cafea un semn rău sau noaptea visa cine știe ce bazaconii, moștenirea lui Marcel se risipea ca puful de păpădie.
Ajunseseră la capătul holului în dreptul unei uși roșii, pipăind pereții în căutarea unei sonerii.
-Bate în ușă, e cel mai sigur,. Îl sfătuise bătrâna.
Le-a deschis în bărbat trecut de 60 de ani, cu voce blândă și chip de portocală. Dinăuntru venea un miros discret de opium învăluit într-o lumină difuză, ca o ceață de primăvară.
-Ați întârzit, vă așteptam la ora 10!
-Dar este 10 și șapte minute, s-a apărat Marcel.
Bărbatul i-a poftit înăuntru, luându-i galant mâinile doamnei Paula și mimând un sărut.
-Spiritele nu așteaptă după noi, muritorii, a continuat străinul cu un ton critic, care-i trăda nemulțumirea.
-Vezi Marcel, a exclamat doamna Paula, ți-am spus că spiritele sunt mânioase. Trebuia să ajungem la ora stabilită. Bebe mereu se supără dacă lucrurile nu ies așa cum vrea el. cum să-i vorbesc eu azi despre testament dacă nu am reușit nici măcar să fiu punctuală ? mai bine amânăm totul pentru altă zi.
-Vai, dar nu este cazul să vă impacientați, a linistit-o șamanul. Vă dau un motiv foarte atrăgător să rămâneți .
-Și care ar fi acela ?
-Am să-l readuc pe soțul dumneavoastră într-o stare cât de poate de agreabilă. Îmi este de ajuns să evocați un eveniment fericit din trecut pe care l-ați trăit împreună cu el și fix acel spirit va fi adus înapoi.
-Eu zic să rămânem, a îndemnat-o și Marcel, împins de egoismul feroce care îl caracteriza. Problema testamentului este una urgentă, copiii bolnavi depind de hotărârea ta, mătușă!
-Doar n-o să mor mâine, dacă asta încercă să insinuezi!
Bătrâna părea să-i fi ghicit gândurile profitorului nepot, însă bucuria de a vorbi cu spiritul bărbatului ei Bebe, i-a alungat bănuielile.
-Ai dreptate, dragul meu. Dacă tot am ajuns până aici, merită să încercăm.
-Să începem, i-a spus șamanul.
Bărbatul își schimbase îmbrăcămintea, acoperindu-se cu un fel de sac pe care erau desenate figuri de animale și pești. A așezat-o pe bătrână în mijlocul unei încăperi mărginite de lumânări care împrăștiau un miros greu și i-a cerut să închidă ochii.
-Nu-i deschizi decât dacă îți spun eu, a avertizat-o pe un ton poruncitor.
Paula executa întocmai toate comenzile, fiind paralizată de emoția momentului. Brusc, șamanul de ocazie a început să danseze și să scoată niște sunete animalice, de neînțeles. Își arunca ochii în tavan, pironindu-i într-un punct fix, după care scuipa în patru zări și strivea cu tălpile goale gândaci imaginari.
Așezat în afara acestei scene, Marcel îl privea pe individ și se minuna de dimensiunea pe care o căpătase această mascaradă.
-Îndividul ăsta s-a gândit că trebuie să joace de toți banii, își spunea Marcel. Numai de ar aduce mai repede vorba despre testament.
-Cântă ceva, țipa șamanul.
-Nu știu să cânt, s-a scuzat Paula. Lui Bebe nu îi plăcea niciodată vocea mea.
-Cântă, n-auzi? E dorința spiritului.
Paula și-a trecut palmele peste buze, după care și-a strâns cu podul palmei sudoarea care îi inundase fruntea.
-Are vreo preferință muzicală ?
-Spiritul a zis că ești o vacă bătrână ce nu merită să mai trăiască.
-Cum să spună Bebe așa ceva despre mine ? cred că ați înviat spiritul greșit.
Șamanul a plesnit-o puternic peste față, după care, cu o risipă de gesturi inexplicabile, derulate într-un ritm alert și isteric, a târât-o pe sărmana femeie prin toată camera.
-Bebe spune că esti o vacă bătrână dacă nu cânți, o bătrânică șubredă care nu valorează nici cât o ceapă degerată.
Pe obrajii scurși ai Paulei începeau să apară lacrimi de rușine și durere.
-Ce trebuie să cânt ? a întrebat cu glas stins.
-Treceți batalioane române Carpații.
Paula s-a blocat.
-Ăsta era cântecul preferat al lui Bebe!
Șamanul a surâs cu subînțeles, după care a adoptat un mers milităresc, așteptând primele acorduri ale cântecului.
-Treceți batalioane române Carpații, la arme cu frunze și flori...
-Mai tare ! urla individul.
De la postul lui de observație, Marcel se minuna de curajul așa zisului șaman și de toată punerea în scenă de un grotesc sublim.
-Al naibii să fiu dacă reușeam să fiu mai penibil pentru toți banii din lume.
-Liniște ! taci, vacă bătrână! Bebe spune că ești cam chițăită și trebuie să te oprești.
-Vai, domnule, sunt atât de fericită. și asta doar grație dumneavoastră.
Glasul ei palpita de emoție, iar Marcel a realizat că acesta este cel mai prielnic moment pentru a aduce în discuție testamentul. I-a făcut șamanului un semn să treacă la atac, însă bărbatul părea să îl ignore.
-Testamenul, spune-i de testament.
Dar șamanul își vedea de ale lui. Ochii lui zburau prin cameră, rotindu-se dintr-un colț în altul, după care dezmierda obrazul Paulei, soptindu-i cuvinte secrete.
-Bebe spune că vrea să îți dai jos hainele. Hai, mai repede, vacă bătrână !
Marcel simțea nevoia să intervină brutal în decor, mai ales că urmau să se producă lucruri nepermise.
-Mascarada asta trebuie să înceteze! Mătușă Paula, acest om este un impostor.
Trăgea de bătrână, încercând să o trezească din amorțeala în care căzuse, executând mașinal poruncile șamanului.
-Dă-i pace, nu mai ești binevenit în casa mea, l-a bruscat șamanul.
Paula începuse să se dezbrace, absentă de tot ce se petrecea în jurul ei. Marcel, vizibil iritat, a ridicat tonul, amenințându-l pe individ cu poliția :
-N-ai decât! Le voi spune că m-ai plătit ca să o păcălesc pe bătrână să-și modifice testamentul.
-N-ai nicio dovadă, ești doar un impostor.
-Am înregistrat toată convorbirea noastră, l-a lovit șamanul.
-Blufezi!
Despuiată ca o Evă uitată în Eden, Paula căuta spiritul lui Bebe prin încăpere.
-Vino dragul meu, te aștept.
-Rezolvă problema cu testamentul și toată treaba se oprește aici, a mai făcut Marcel o ultimă încercare.
-Ieși afară.
Șamanul s-a întors la bătrână, care executa un dans cu mișcări duioase, mimând o strângere în brațe și sărutări fierbinți.
-Vai, Bebe, cât mi-ai lipsit.
Marcel, fiert de nervi, aștepta afară, neindrăznind să alerteze poliția. O spaimă ascunsă, că lucrurile nu aveau să meargă cum își plănuise, începea să iasă la suprafață.
Din interiorul apartamentului se auzeau țipete, exclamații și zgomote nedeslușite.
-Oare ce urmărește individul ăsta ? dracu m-a pus să o aduc pe nebună la ședințe de spiritism.
Paula, în schimb, nu avea suficiente cuvinte ca să își exprime fericirea. Respira cu greutate, dar era mulțumită. Ca să nu mai pomenim de amănuntul că simțise ceva, ca un orgasm în tot timpul ăsta, despre care îi era prea rușine să vorbească. Picioarele ei dolofane zăceau pe pardoseala rece, inerte și obosite de la atâta efort.
-Bebe spune să nu îi faci testament lui Marcel ! E un om rău și o să fugă cu banii.
-Știam eu că nu e de acord, a răspuns Paula cu luciditate.
-Bebe spune să-i faci testament șamanului. Datorită lui o să fiți mereu împreună.
Debarasată de extazul care se risipise, Paula l-a privit pe șaman cu ochi iscoditori :
-Condiția este să mi-l aduci pe Bebe în fiecare zi și banii vor fi ai tăi.
-Bebe zice că îi controlează mintea șamanului și va face tot ce îi va cere vaca bătrână.
-Marcel o să mă omoare când va afla. Singurul lucru pentru care mă ținea în viață, era promisiunea că îmi voi schimba testamentul.
-Bebe are un plan genial. Marcel nu va afla nimic. Ai încredere în șaman, te va învăța ce ai de făcut.
Ședința de spiritism luase sfârșit. Rușinată de propria goliciune, Paula nu mai reușea să se acopere.
-Hai să te ajut. De acum sunt Bebe al tău și voi avea grijă de tine, i-a spus șamanul.
A dezmierdat-o cu un sărut care i-a făcut bătrânei pielea de găină, după care, cu un ton serios, a început să îi dea indicații.
-Cu siguranță impostorul de Marcel te va aștepta afară. Îi spui senină că te-ai decis să îl treci în testament și mergeți numaidecât la notar, ca să îi spulberi orice suspiciune.
-Dar i-am promis lui Bebe că...
-Nu mă întrerupe, că nu am terminat. Testamentul poate fi oricând revocat, adică modificat sau anulat. Marcel va sta liniștit, iar în timpul ăsta tu, draga mea Paula, vei merge din nou la notar să faci un alt testament. Ai priceput ?
-Încerc, dar tot mă tem.
-N-ai nicio grijă. Îți voi da eu ajutorul și totul va ieși așa cum trebuie, așa cum ați stabilit tu și Bebe.
-Am toată încrederea în tine, i-a strâns bătrâna mâinile, sărutându-i-le.
La nici o lună de la această discuție, sărmana doamnă Paula se prăpădea, răpusă de un infract nemilos. Medicii, neputincioși în fața morții, capitulaseră resemnați :
-La vârsta ei ce vă așteptați ?
Marcel s-a preocupat să-i facă o înmormântare pe cinste, în semn de recunoștință pentru generozitatea bătrânei. Toată lumea știa că în curând avea să devină putred de bogat, astfel că era normal ca funeraliile Paulei să fie în concordanță cu viitorul lui statut.
Șamanul, în schimb, îl notificase, politicos, la o săptămână de la înmormântare, că trebuie să părăsească vila grandioasă pe care Marcel pusese deja stăpânire.
-În testamentul Paulei sunt unicul moștenitor!
-Vorbești prostii, singurul moștenitor sunt eu, i-a răspuns Marcel cu aroganță.
Cei doi se duelau în testamente mai ceva ca niște spadasini, dar cum ambii erau avizi de bogație, lupta nu avea să se încheie prea curând.
Opt ani de procese s-au scurs fără niciun rezultat, judecâtorii trimițând, de fiecare dată, dosarul la rejudecare.
Timpul părea să fi rămas pe loc, făcându-le în ciudă, până într-o zi când Marcel, ros de datorii, a luat hotărârea de a-i grăbi sfârșitul inexorabil al șamanului, care se apropia de onorabila vârstă de 70 de ani.
I-a crăpat țeasta cu un retevei de care șamanul se folosea în ritualurile lui dubioase, lăsând impresia că a fost un veritabil accident la locul de muncă.
-S-or fi mâniat spiritele ! își dădeau cu părerea vecinii.
-Și-a căutat-o cu lumânarea, prea zgândărea liniștea morților! ziceau alții.
Așa se face că răposatul nu a avut deloc parte de compasiune.
-Alții mor tineri, el a făcut degeaba umbră pământului atâția ani!
-Ce-a rămas după el? Nimic. O să-l alunge și morții de pe lumea ailaltă.