Viața la Curte. Măcar era frumoasă

Mădălina și Tavi își petrecuseră trei ore din prețioasa lor viață pozând în fața unui fotograf profesionist, în ipostaze din cele mai bizare. Nu, nu erau proaspăt căsătoriți, ci doar la începutul unei relații care trebuia anunțată cum se cuvine pe toate rețelele sociale.

-Nu- mi vine să cred că m-am lăsat târât în chestia asta, riposta, fără succes, Tavi. Mai spune-mi o dată, te rog, pentru cine facem atâtea fotografii ?

Bărbatul avea fața transfigurată din cauza zâmbetelor forțate, iar câteva picături de sudoare prelinse pe vârful nasului erau dovada unui început de iritare nervoasă.

Mădălina, în schimb, părea să se hrănească cu blițul fotografiilor.

-Mai facem câteva și pentru coperta facebook, te rog.

-Eu am terminat ! capitulase Tavi.

Femeia realizase că mersese cu lucrurile mult prea departe. În definitiv, Tavi era cel care îi plătise fotografului 300 de euro, așa că nu avea niciun sens să îl enerveze.

Relația lor abia ieșise din anonimat, după patru săptămâni de întâlniri nocturne, în care sexul fusese singurul pretext.

Și cum se dovediseră cât se poate de compatibili, Tavi luase hotărârea de a o scoate la lumină pe Mădălina.

-Vreau să scriu pe facebook că suntem într-o relație, l-a anunțat Mădălina.

-Dar eu nici măcar nu am facebook.

-Nu e nicio problemă, o să îți creez eu un cont și mă voi ocupa de administrarea lui.

Tavi era un om de afaceri mult prea ocupat ca să dea atenție unor asemenea amănunte care i se păreau niște copilării.

Așa se face că nu trecuse nici o săptămână de la oficializarea relației până la ședința foto la care ați fost martori.

Mădălina considerase că nu se cade să folosească orice fotografii, făcute cu telefonul mobil, ca toți oamenii obișnuiți. Nu, ei erau cineva și aveau nevoie de un fotograf profesionist.

-Uite câtă lume ne spune că suntem perfecți împreună!

-Habar n-am cine sunt oamenii ăștia.

-Nu contează, important este că ne apreciază și se bucură pentru noi.

-Tu chiar crezi că unor străini le pasă de viața noastră? Sau de faptul că ne potrivit ? Eu nu sunt de acord să îmi faci cont de facebook, ne-am înțeles ?

-Dar mi-ai promis, a început să se lamenteze Mădălina. Înseamnă că nu mă iubești și nu vrei să ne vadă lumea împreună.

-Vorbești prostii. Unicul motiv este acela că nu vreau să-mi văd fața în online. Iar dacă nu voiam să fiu văzut cu tine, ți-ai fi dat seama până acum.

-Ești rău!

În momente din acestea Tavi avea un ușor regret că se grăbise să înceapă o relație cu Mădălina. Se simțea în pericol cu atâta expunere și parcă pierdea controlul în fața ei.

-Măcar e frumoasă! Se îmbărbăta singur.

-Dar fetelor de pe grupul meu pot să le arăt fotografiile noastre ? vreau să moară de ciudă !

-Care fete ?

-Prietenele mele cele mai bune, i-a explicat Mădălina. Avem un grup al nostru în care ne povestim viețile.

-Numai o femeie își poate dori să-și facă prietenele invidioase! Dacă într-adevăr îți sunt apropiate, poate se vor bucura pentru tine.

-Mă rog, tu nu înțelegi chestiile astea.

-Fă cum crezi. Enervează-le cu fotografiile noastre, a capitulat Tavi.

El era om de afaceri, avea întâlniri și discuții serioase, de pe urma cărora câștiga milioane. Pe Mădălina o acceptase pentru că, prostuță fiind, nu punea întrebări și nu-i crea probleme. Era doar frumoasă și atât.

Dar frumusețea trebuia întreținută și, ca orice om de afaceri respectabil, Tavi avea grijă ca iubita lui să fie înconjurată numai de lucruri scumpe.

Oficial, bărbatul avea o firmă de construcții, însă această nu-i justifica, nici pe departe, câștigurile fabuloase.

Gurile rele vorbeau că ar fi fost implicat în traficul de droguri, dar cine suntem noi să-l acuzăm pe om dacă nu avem dovezi?

Viața cuplului curgea în liniște și armonie, astfel că cererea în căsătorie nu a mirat pe nimeni. Nici măcar pe fetele de pe grupul de whats app al Mădălinei.

-Și de unde o să-ți cumperi rochia de mireasă ?

-Vera Wang sau Ellie Saab?

-Încă nu m-am hotărât, se alinta Mădălina. Nu mă așteptam să mă ceară atât de repede.

Într-o zi, pe grupul lor de fete a apărut Cătălina. Era nouă și fusese introdusă de una dintre prietenele Mădălinei.

-Fetelor, vă rog să o primiți pe Cătălina. Ne-am împrietenit la orele de yoga, e o tipă de gașcă, o să vă placă.

-Prietena ta e și prietena noastră, i-a răspuns Mădălina. Bine ai venit în grupul nostru, Cătălina. Abia aștept să ne cunoaștem.

Și uite-așa străina a intrat în viețile lor, fără ca nimeni să-i bănuiască intențiile.

Pregătirile pentru nuntă erau în toi, prietenele Mădălinei își alegeau ținutele de domnișoare de onoare, viața era minunată.

Deși Tavi nu-i dădea voie să invite pe nimeni acasă, Mădălina a profitat de plecarea bărbatului pentru câteva zile în Dubai, și le-a chemat pe fete.

-Dumnezeule, ăsta e palat, nu casă! Exclamau invitatele.

-Aș ucide pentru un bărbat ca al tău.

-Credeți că eu nu știu cât sunt de norocoasă ?

-Cu ce se ocupă viitorul tău soț? A întrebat-o Cătălina, în timp ce admira tablourile înșiruite pe pereți.

-Construiește case sociale pentru oamenii săraci, i-a răspuns Mădălina.

-Deci pentru unii sărăcia e profitabilă! A continuat, ironic, Cătălina.

-Nu vreți să vă arăt casa ? le-a propus gazda.

-Ne arăți și seiful cu bani, Mădă? A ispitit-o una dintre ele.

-Habar n-am unde e. dacă există, eu nu l-am văzut.

Turul casei a durat aproape două ore, timp în care fiecare colțișor a fost studiat.

-Nici urmă de seif! Fetele erau dezamăgite.

-Unde este Cătălina? A întrebat Mădălina, căutând-o cu privirea.

-Am văzut-o intrând în camera de jos.

-Aoleu, acolo nu avem voie, este biroul lui Tavi și mă omoară dacă află că vi l-am arătat.

-Stai liniștită, căutam toaleta!

Auzind discuția, Cătălina își făcuse apariția, negând că a intrat în camera interzisă.

-E timpul să plecați, Tavi deja m-a sunat să mă certe. V-a văzut pe camere.

Mădălina își aștepta viitorul soț cu o ușoară teamă.

-Iartă-mă că le-am chemat pe fete aici! S-a agățat de gâtul lui de cum a intrat pe ușă.

-Nu am nimic de ascuns, știi bine, dar nu îmi place să primești străini, mai ales în lipsa mea.

-Dar sunt prietenele mele.

-Am înțeles asta, dar te rog să nu o mai faci fără să mă anunți și pe mine.

Crezând că prietenele Mădălinei erau la fel de prostuțe ca și ea, Tavi nu s-a îngrijorat prea tare de vizita pe care fetele o făcuseră în casa lui.

Mai erau două săptămâni până la marele eveniment, iar lucrurile începeau să se precipite. Mădălina era din ce în ce mai agitată, dar reușise, cumva, să se atașeze foarte mult de Cătălina, singura care nu o invidia pentru viața pe care o ducea alături de Tavi.

Primise acceptul să o invite pe Cătălina la ei acasă, iar acest lucru o bucura nespus. Mădălina tânjea după familia pe care nu o avusese niciodată.

Rămasă orfană de la vârsta de cinci ani, fusese crescută de o bunică pe care o pierduse nu cu mult timp în urmă. Cătălina era ca o soră mult visată, care nu-i cerea nimic în schimb.

Tavi, în schimb, nu părea să se preocupe prea tare de nuntă. Avea alte probleme pe cap, se certa tot mai des la telefon cu persoane pe care Mădălina nu le cunoștea, amenința, înjura, vorbea în limbi doar de el știute.

-Nu știu ce se întâmplă cu el! se confesa ea Cătălinei. Toată dimineața a fost agitat. Vorbea ceva de un transport care este blocat, de poliție, nu am înțeles prea bine.

Cătălina avea un stil foarte subtil de a o trage de limbă și părea destul de interesată de viața profesională a lui Tavi.

-Parcă ești polițist, îmi pui atâtea întrebări! Glumea Mădălina.

Cu două zile înainte de nuntă, Tavi avea câțiva învitați, străini, cu care se închisese în biroul lui pentru discuții. Numai că lucrurile degeneraseră, iar din interior se auzeau țipete și amenințări.

-Iubitule, ești bine? A deschis Mădălina ușa încăperii așteptând un răspuns.

-Ieși afară! a urlat Tavi, cum nu o mai făcuse până atunci.

Femeia a început să plângă și să se agite. Simțea nevoia să se descarce, să povestească cuiva ce i se întâmplase. A format numărul Cătălinei și i-a relatat totul.

Cătălina îi cerea detalii, explicații, punea prea multe întrebări, iar Mădălina avea nevoie de altceva.

I-a închis telefonul descumpănită, așteptându-l pe Tavi pentru a-i cere explicații.

Întâlnirea din birou s-a terminat, însă ,târziu după miezul nopții, iar Tavi și-a condus oaspeții afară. Lucrurile păreau să se fi reglat.

Acei bărbați misterioși erau partenerii lui și veniseră să îi ceară socoteală în legătură cu niște scurgeri de informații. Undeva, în rețea, exista un trădător, iar Tavi era acuzat că a fost neglijent.

-Poliția! Nu mișca!

În câteva secunde Tavi și oaspeții lui aveau cătușe la mâini. Au fost urcați în mașini și trimiși la audieri.

Operațiunea de filaj și flagrantul fuseseră un succes. Procurorii și polițiștii capturaseră capii unei mari rețele de trafic internațional de droguri de mare risc.

Reușita se datora, în primul rând, Cătălinei, ofițer sub acoperire, care riscase enorm infiltrându-se în anturajul lui Tavi.

Fără să știe, Mădălina contribuise decisiv la finalizarea anchetei.

Dar măcar era frumoasă...