Domnul Popa trăise toată viața la bloc și, deși era deprins cu traiul în comun, de la o vreme se cam săturase de vizitele nocturne la baie ale vecinului de la etaj, sau de bătăile crunte pe care le îndura tanti Nuța de la parter.
Voia să aibă și el casa lui, bine înfiptă pe un teren proprietate personală, să se bucure de un petic de iarbă și de liniștea dimineților în care niciun curier să nu-i apese interfonul din greșeală.
Avea ceva bani puși de-o parte, nu de ajuns, dar suficient de mulți cât să prindă curaj că își va putea împlini dorința, așa că a început căutările.
Două luni încheiate le-a pierdut vizionând, făcând calcule, negociind, dar terenul mult dorit nu se arăta. Când își pierduse orice urmă de speranță, miracolul, care pândea după colț, s-a ivit.
-Alo, domnul Popa?
-Da.
-Cred că v-am găsit un teren, l-a anunțat agentul imobiliar. Dacă sunteți liber, în această după amiază vă pot duce la locație.
Ca să nu mai lungim vorba, l-a văzut, i-a plăcut și a hotărât să-l cumpere.
-Este exact suprafața pe care mi-o doream, a exclamat fericit domnul Popa.
-Într-adevăr, doar că există o mică problemă – i-a retezat agentul imobiliar entuziasmul.
-Mi-e și teamă să întreb. E rezolvabilă ?
-Categoric da ! terenul este format din două loturi pe care va trebui să le alipiți, ulterior.
Domnul Popa a respirat ușurat – pentru atâta lucru, nu avea de ce să se teamă. Și, cum vorba lungă aduce pagubă, au început pregătirile pentru a încheia contractul de vânzare cumpărare.
-Pentru început aveți nevoie de un certificat de urbanism, ca să fiți informat în legătură cu regimul juridic al terenurilor. Să știți cât aveți voie să construiți și în ce condiții.
-Un fleac! Și-a spus domnul Popa. Se face o cerere la primărie și treaba e rezolvată.
Optimismul lui l-a amuzat pe agentul imobiliar, care nu a îndrăznit să-i strice omului bucuria. Așa că a doua zi, domnul Popa, înarmat cu răbdare, câteva schițe și planuri cadastrale, s-a dus la primărie.
O doamnă corpolentă, cu privire piezișă, l-a întâmpinat la intrare :
-Unde mergeți ?
-La registratură.
-În ce scop ?
-În scopul de a depune o cerere pentru eliberarea unui certificat de urbanism.
-Fără mască nu puteți intra.
Domnul Popa și-a potrivit regulamentar masca pe figură și a dat să intre.
-Stați așa, unde vă grăbiți? Sunteți de acord să vă măsor temperatura ?
-Desigur.
-37,1! Sunteți la o virgulă distanță să nu puteți intra. Numele!
-Popa Dan.
-Seria și numărul de buletin.
Trecuse cu bine testul cerberului de la intrare și a pornit grăbit înspre registratură. Din fericire, nu avea prea mult de așteptat, pentru că în fața lui se afla o singură persoană. Un domn rotofei care își tot stergea sudoarea de pe frunte cu o batistă cât un cearceaf se străduia, în zadar, să o convingă pe registratoare :
-Doamnă, de trei luni mă plimbați și îmi cereți tot felul de hârtii și de schițe. Trece vara și nu mai apuc să-mi deschid gelatteria.
-Lasă, domnule, că înghețata se vinde și iarna! E vina mea că nu vă conformați solicitărilor ?
-Pur și simplu nu înțeleg de ce aceste planuri nu sunt bune? Întreba omul, nedumerit.
-Pentru că nu ați scris pe ele conform cu originalul.
-Cum să nu scriu ? Uitați, pe toate scrie conform cu originalul, se apăra bărbatul, ștergându-și râurile de sudoare care îl invadaseră.
Funcționara de la registratură verifică paginile și i le returnează, nemulțumită :
-Nu ați scris conform cu originalul în original.
-Cum adică ?
-Adică mi-ați adus niște copii ale copiilor conform cu originalul.
-Doamnă, simt că îmi pierd mințile! Vă rog frumos să îmi explicați, aici e fractură de logică. Cum adică copii ale copiilor ? am adus niște copii pe care scrie conform cu originalul.
-Tocmai asta e problema, că ați scris conform cu originalul pe niște copii.
-Păi nu asta e ideea? Să scrii pe niște copii că sunt conforme cu originalul ?
-Nu e așa. Eu cum verific că sunt conforme cu originalul ? trebuie să scrieți pe original conform cu originalul.
-Adică să scriu pe un original că e conform cu originalul ?
-Eu v-am spus ce aveți de făcut, dumneavoastră faceți cum doriți.
Domnul se retrage într-un colț, bolborosind ca pentru el :
-Originalul trebuie să fie conform cu originalul....
-Vă rog să părăsiți clădirea, îl invită, nepoliticos, femeia de la intrare. Nu aveți voie să staționați, dacă ați terminat de depus.
Omul pleacă, făcându-și cruci, amenințând cu judecată și cu televiziunile.
Doamna de la registratură e imună la vorbele astea, soarbe tacticos din cafea și îl privește pe deasupra ochelarilor supradimensionați pe domnul Popa.
-Ce doriți ?
-Aș avea nevoie de un aviz.
-Ce fel de aviz ?
-Să știu dacă pot cumpăra un teren, răspunde stângaci.
-Primăria nu oferă consultații, dacă aveți bani îl cumpărați, dacă nu, mergeți la bancă.
-De fapt, am bani să îl cumpăr, vreau să știu dacă pot construi pe el și dacă străzile din jur îmi pot afecta proprietatea.
-Ați completat tipizatul ?
-Da.
Îi intinde funcționarei câteva documente pe care le primește înapoi :
-Nu e bine. Văd că e vorba de două terenuri, deci trebuie două cereri. Mergeți și mai scrieți una. Chitanța cu taxa o aveți ?
-Mi s-a spus că nu se plătește nicio taxă.
-Cine v-a spus, v-a mințit. Trebuie să plătiți o taxă la casierie.
Domnul Popa se îndreaptă spre casierie, descumpănit de numărul mare de persoane care apăruseră de nicăieri, formând o coadă neregulată.
-Dați-mi dispoziția de plată ! i-a cerut casiera cu glas răstit.
-Ce dispoziție de plată ?
Casiera îl privește nervoasă :
-Cum să vă încasez banii fără o dispoziție de plată ?
-Mă iertați, dar nu mi-a spus nimeni că aș avea nevoie de o dispoziție de plată. De unde se obține ?
-Etajul unu, camera 105.
În fața camerei 105 așteptau trei persoane, însă au fost urgent expediate pe motiv de documentație incompletă.
-Dumneavoastră ce aveți acolo ? e întrebat domnul Popa.
-O cerere pentru un aviz.
-Ce fel de aviz ?
-Vreau să cumpăr două terenuri și trebuie să știu dacă străzile din jur îmi pot afecta proprietatea.
Domnul Popa îi întinde funcționarei de la camera 105 cele două cereri tipizate, împreună cu planurile cadastrale ale terenurilor.
-De ce aveți două cereri ?
-Pentru că sunt două terenuri. De fapt eu vreau să le alipesc, dar doamna de la registratură mi-a spus că trebuie să completez două cereri pentru că sunt imobile diferite.
-V-a spus greșit. Este suficientă o singură cerere.
-Îmi faceți, vă rog, o dispoziție de plată ?
-Nu se plătește nimic, este doar o informare. Îi spuneți doamnei de la registratură să nu vă mai pună pe drumuri și să vă primească cererea.
Domnul Popa revine la primul ghișeu, bucuros că nu îl aștepta o nouă coadă. Se pare că avea mult noroc, pentru că în ziua aceea niciunul dintre oamenii prezenți în primărie nu avea dosarul complet.
-Doamna de la camera 105 mi-a spus că nu este nevoie să plătesc nicio taxă.
-Cum arată doamna care v-a spus asemenea prostie ?
-Este una singură, a răspuns domnul Popa.
-Vă întoarceți la ea și îi comunicați că orice aviz se plătește, pentru că primăria nu face. muncă în folosul comunității. Să pună mâna să citească în codul fiscal.
Domnul Popa se afla, din nou, în fața camerei 105, încercând să își facă curaj :
-Nu vrea să îmi înregistreze cererea fără taxă. Vă rog frumos, dați-mi dispoziția de plată.
-Ia să verific ce documente aveți, că poate nu sunt complete, i le smulge funcționara din brațe.
Le răsfoiește zgomotos, le studiază în lumina becului ca pe niște radiografii complicate, după care strâmbă din nas nemulțumită :
-N-o să vă răspundă nimeni la cererea asta. Ștampila de la cadastru nu are 3,5 cm.
-Despre ce ștampilă vorbiți ?
-Uitați aici, în colțul din dreapta, există o ștampilă rotundă de la cadastru. Trebuie să aibă 3,5 cm, altfel se respinge cererea.
-Adică e falsă ștampila mea ?
-Nu e falsă, dar e mai mică de 3,5 cm.
-Și ce înseamnă acest lucru?
-Înseamnă că peste 30 de zile veți primi acasă un plic în care vi se va returna dosarul cu mențiunea că este neconform.
-Dar așa le-am primit de la notar! Se apăra domnul Popa, de parcă ar fi făcut ceva rău și urma să fie pedepsit. De unde să fac eu rost de altele ?
-Mergeți personal la cadastru și cereți niște planuri cu ștampilă de 3,5 cm.
-Asta înseamnă că azi nu pot depune cererea ?
-De depus o puteți depune, dar fără ștampila potrivită se respinge.
-Îmi faceți, totuși, dispoziția de plată ?
-N-auzi, domnule, că plătești degeaba ?
-Nu contează. Depun cererea și aduc ulterior planurile cu ștampilă de 3,5 cm.
-S-a închis programul la casierie, oricum nu mai puteți plăti. Veniți mâine.
Domnul Popa și-a aruncat un ochi înspre ghișeul casierei și a văzut că femeia încă lucra.
-Dacă vă grăbiți, poate o mai prind.
-Dar să știți că vă fac dispoziție de plată pentru o singură taxă, chiar dacă aveți două terenuri.
-Sunteți sigură?
-Categoric!
Nu trecuseră mai mult de două ore de când domnul Popa pendula între diferite ghișee, încercând să-și depună amărâta de cerere.
Dar măcar achitase taxa și se putea întoarce la registratură.
-Credeam că ați renunțat! L-a întâmpinat doamna.
-Ei, cum să renunț ? M-au speriat la camera 105 că nu am ștampilă de 3,5 cm pe planurile cadastrale.
-Asta ce mai e ? de unde tot scot asemenea gogomănii ?
-N-aș putea să vă răspund, dar m-au apucat palpitațiile când am auzit că ștampila e nepotrivită.
-De ce aveți o singură taxă ?
-Așa mi s-a comunicat la camera 105. Vă rog să nu mă trimiteți înapoi, casieria, oricum, s-a închis.
-Scrieți pe cerere câte hârtii depuneți ca să terminăm odată.
Domnul Popa le numără cu mâinile vârâte prin orificiul decupat în plasticul care îl separa de funcționara de la registratură.
-Sunt 13 pagini.
-Ați numărat și cererea tipizată ?
-Da.
-Nu trebuia!
-Completați alta și scrieți în josul paginii câte file depuneți.
-Am depus 12 file.
-Ați numărat și chitanța ?
-Normal.
-Iar ați greșit !
-Faceți altă cerere și încercați să nu mai greșiți. Costă bani hârtiile astea.
Reușise ! Avea număr de înregistrare, căsuța mult visată începea să prindă contur.
A doua zi, în timp ce își savura cafeaua de dimineață a primit un telefon :
-Bună ziua, sunteți domnul Popa Dan ?
-Da.
-De la primărie vă sunt. Ați depus ieri o cerere care nu este conformă . Ștampila de pe planurile cadastrale nu are 3,5 cm!