Rodica îl cunoscuse pe Dorin la o petrecere, într-o vară. O vecină de la bloc sărbătorise majoratul și îi invitase pe amândoi. Intre ei nu a fost o iubire prea mare, dar până la urmă au hotărât să se căsătorească. Îi văzuse, deja, prea multă lume împreună ca să mai dea înapoi.
-Da voi când vă luați? Îi întrebau prietenii.
Și s-au luat, mai mult de gura mulțimii, că așa erau vremurile pe atunci- nu erai om dacă nu aveai familia ta.
Rodica era ingineră la o fabrică din oraș, iar Dorin îmbrăcase și el tot haina caldă a slujbei la stat. Din căsătoria lor s-a născut un copil care, însă, n-a apucat să se bucure prea mult de viața de familie.
Sătulă de infidelitățile bărbatului, care mai toate zilele era plecat în delegații la București, Rodica s-a hotărât să divorțeze. Prea trăise într-o singurătate amară de când se măritase.
-Cine te-a pus să-l iei de bărbat ? O certau colegele de la fabrică. Doar știai ce poamă uscată e.
-M-am gândit și eu că se mai schimbă. Mai ales că avem un copil împreună. -n fustangiu ca el, se duce după femei până închide ochii.
Rodica adunase atâta nemulțumire, încât nefericirea în care trăia i se citea în fiecare cută a feței. Trupul ei, deformat de la sarcină, părea că duce crucea simbolică a tuturor nevestelor nefericite și înșelate. Venise momentul să se scuture de povară.
-Am introdus divorțul, și-a anunțat soțul. Copilul rămâne la mine și am dreptul și la casă.
Dorin, care de felul lui avea un limbaj colorat și viu, rămăsese cu gura încleștată. Rodica, femeia care inventase conceptul de umilință și supunere, avusese îndrăzneala să îl înfrunte:
-Cum adică ai dreptul la casă?
-Asa mi-a spus avocatul – că judecătorii dau copilul doar mamei, iar casa rămâne unde e copilul.
-Ai cel mai prost avocat! S-a răstit Dorin.
-Asta e de fapt problema ta? Casa? Nu faptul că divorțăm?
-Nu dau doi bani pe tine, mai ales după ce ai făcut acum. O să discut și eu cu un avocat.
În primă instanță Rodica a câștigat și copilul și casa. Ba mai mult, Dorin a fost obligat să se mute din modestul apartament pe care îl aveau. Procesul, însă, nu era definitiv soluționat, iar bărbatul spera într-o minune.
Doi ani de termene de judecată în care nu se întâmpla nimic, s-au scurs pe negândite. Dorin se mutase la București și, de aproape un an de zile, avea o relație cu o coafeză căreia îi tot promitea că o va face nevastă.
-Florico, și mâine m-aș însura cu tine. Doar știi cât te iubesc. Dar până nu scap de nemernica de Rodica nu se poate. Nu vezi cum mă ține legat de ea? S-a jurat că atâta timp cât va trăi, eu nu mă mai însor cu altă femeie.
-Păi măi, Dorine, oi fi eu proastă, dar nici chiar așa. Cum să te țină legat, când ea a cerut divorțul? Că n-are nicio logică, zău așa !
-Astea sunt lucruri prea subtile pe care căpușorul tău frumos nu le poate pricepe. Lasă procesul în seama mea.
-Cum văd eu, tu ești cel care nu vrea să-i dea drumul. Insista Florica. De ce ai mai declarat apel dacă voiai să scapi de ea?
-Auzi, femeie, tu chiar vrei să mă enervezi? Adică să o las în casa cumpărată cu banii mei, unde trăiește acum cu amantul ei mai tânăr ? nici mort nu renunț!
-Și cu mine cum rămâne? S-a îmbufnat femeia. Pe mine cui mă lași?
-Ajută-mă să scap de Rodica și avem drum liber la căsătorie.
-Doar nu vorbești serios!
Femeia și-a făcut cruce și a scuipat în sân:
-Criminală nu mă mai făcusem!
Dar Dorin chiar nu glumea. Planul lui ascuns era acela de a o convinge pe Florica să-i ia viața Rodicăi. Numai așa puteau fi fericiți.
-Dacă prin absurd ai câștiga procesul și îți recapeți casa, să știi că eu din București nu plec.
-Nu scumpa mea, tu ești o doamnă, nu te-aș obliga să faci așa ceva. Vindem apartamentul și cu banii facem nuntă. E bine așa?
-Visăm cai verzi pe pereți. Nu vei câștiga niciodată procesul ăla. O să vă judecați până la moarte.
-Draga mea, ai pus punctul pe i. Moartea ar aduce o rezolvare rapidă a situației. Ia gândește-te.
Încet, încet, Dorin cultiva în mintea Floricăi dorința de a ucide. Într-o zi se întorsese furios de la un termen de judecată și tot bombănea:
-I-am dat o căruță de bani avocatului pentru nimic. Doamne, dacă aș avea puterea să o strâng de gât cu mâinile mele și să termin odată cu mizeria asta.
-Ce s-a întâmplat? L-a întrebat Florica.
-Îmi vine să o omor pe femeia asta, înțelegi? S-a răgzândit și i-a spus judecătorului că ea nu mai vrea să divorțeze că mă iubește și mă așteaptă acasă.
-Nu se poate așa ceva! S-a speriat Florica. Și judecătorul ce a zis? Nu vă poate obliga să vă împăcați, nu-i așa ?
-Orice se poate întâmpla. Dacă nu scăpăm de ea într-o lună, nu vom mai putea fi împreună.
Biata de ea, prostuță și credulă, Florica s-a panicat :
-Te rog să nu mă părășesti.
-Dacă Rodica nu moare, mă tem că nu voi avea încotro.
-Atunci omoar-o! scapă de ea. Calc-o cu mașina sau arunc-o în Dunăre.
-Ai înnebunit ? vrei să-mi petrec restul zilelor în pușcărie? Aș fi primul suspect. Tu, în schimb, dacă ai omorî-o, nu te-ar afla nimeni.
-Nu sunt o criminală, Dorine. Nu am atâta curaj.
-Te ajut eu, draga mea. Totul este să-ți dorești acest lucru.
Au urmat două săptămâni în care Florica a învățat să lovească cu cuțitul, exersând pe toate ușile din casă. Dorin a dus-o și la filme tematice, cu criminali iscusiți, ca să-i dea curaj.
Cu două zile înainte de ziua convenită pentru săvârșirea crimei, bărbatul s-a internat în spital pentru o intervenție chirurgicală. Avea nevoie de un alibi infailibil.
Rodica a fost înjunghiată în zona inimii, în fața ușii apartamentului din care tocmai ieșea ca să meargă la fabrică.
A murit în liniște, fără să alerteze pe cineva.
În timpul anchetei, colegii ei de serviciu au relatat că o femeie care se prezentase ca fiind o bună prietenă din copilărie a Rodicăi, se interesase de adresa acesteia :
-A telefonat la fabrică și mi-a cerut adresa Rodicăi Simion, își amintea telefonista. Mi-a spus că nu s-au văzut de douăzeci de ani și voia să îi facă o surpriză.
Câțiva vecini au declarat că au văzut o femeie îmbrăcată cu un palton verde și purtând un batic pe cap, intrând în bloc.
-Femeia nu era din zonă și mergea cu capul în jos de parcă voia să își ascundă fața, își amintea o vecină de la parter care își petrecea timpul la fereastră.
Poliția era în alertă. Cercetând împrejurimile, au fost găsite cele două elemente distinctive ale suspectei – pardesiul verde și baticul. Câteva străzi mai departe, într-un tomberon, era ascuns și cuțitul care servise drept armă a crimei.
Probele de laborator confirmau varianta vecinilor. Pe haine au fost găsite urme de sânge care aparținea victimei, la fel și pe cuțit.
Cu toate acestea, anchetatorii nu excludeau și alți suspecți. Principalul pe lista celor bănuiți era Dorin Simion, soțul moartei.
Dar, după cum vă povesteam, omul își construise un alibi puternic. Chiar în ziua crimei, acesta fusese supus unei intervenții chirurgicale, deci era exclus ca el să fi fost autorul.
-Poate a avut o complice, și-au spus anchetatorii. Este clar că motivul crimei a fost gelozia sau răzbunarea. Nu putem bănui altceva, atâta timp cât asupra victimei s-a găsit o sumă mare de bani.
Investigația era în plină desfășurare, iar planul era demascarea lui Dorin Simion.
-Cu o zi înainte de operație l-a vizitat o femeie cu părul blond, cu care a stat de vorbă mai multe ore. Și-a amintit colegul de salon al lui Dorin, audiat de polițiști.
-Știți despre ce au vorbit?
-Nu pot să vă spun. Au stat în curtea spitalului pe o bancă. Eu i-am văzut de la fereastră. Îmi amintesc că l-am întrebat dacă e soția lui și mi-a răspuns că nu încă.
Strategia poliției era să îi prindă pe cei doi împreună pentru a demonstra complicitatea. Nici nu au avut mult de așteptat. La două zile după crimă, Florica a venit să-l viziteze pe Dorin. Părea abătută, gesticula și plângea. Bărbatul încerca să o liniștească, dar discuția lor a fost întreruptă de o asistentă :
-Domnule Simion, trebuie să mergeți în salon. Domnul doctor vine să vă vadă.
Florica a fost și ea poftită să plece.
-Sunteți în afara orelor de vizită, doamnă. Dați-mi voie să vă conduc afară, i-a spus un bărbat ce părea a fi paznicul spitalului.
în realitate, era un polițist care a transporta-o direct la secția de poliție. Evident că Florica a negat toate acuzațiile.
-Nici n-o cunosc pe femeia aia, n-am văzut-o în viața mea.
-Unde vă aflați acum două zile între orele șase și doisprezece?
-Am dormit la mama, iar dimineața am plecat la salon.
-Am făcut verificări, doamnă, i-a răspuns polițistul. Ați ajuns la salon abia în jurul orei cinci după amiaza.
-Ah, da, am dormit mai mult și m-am trezit târziu.
Florica a fost reținută, iar polițiștii au adus-o și pe mama femeii la audieri.
-Doamnă, recunoașteți acest palton și acest batic? A întrebat-o anchetatorul.
Femeia a clătinat din cap a dezaprobare și a răspuns :
-Sunt ale fiicei mele. baticul i l-am cumpărat chiar eu. A dat de belele, nu-i așa?
-Ce vreți să spuneți?
-Păi la poliție nu vii de drag. Ați aflat că a făcut ceva rău, bănuiesc.
-Noi am aflat tot, doamnă, acum am vrea să ne spuneți ce știți dumneavoastră.
-Ei, păcatele mele. Câte nu știe o mamă! Dar iartă că doar asta e menirea ei pe lume – să sufere, să iubească și să ierte. Dacă vă spun tot, o ajutați să ia mai puțini ani de pușcărie ?
-Doamnă, nu pot să vă promit așa ceva. Pedeapsa o stabilește judecătorul. Dar va conta mult dacă își recunoaște fapta.
-Numai Dorin Simion, afemeiatul ăla cu care s-a încurcat e de vină! Ăla ar trebui pus pe scaunul electric. Că dacă nu-i lua mințile cu cadouri și nu ademenea că o ia de nevastă, fata mea era bine acum.
Anchetatorii răsuflau ușurați. Bănuielile lor se confirmaseră.
-Puteți începe declarația, doamnă. Trebuie să scriem tot ce ne veți spune.
-Nici nu știu cum să încep. Ieri Florica a venit la mine plângând și mi-a spus că a omorât pe cineva, o femeie. M-am gândit imediat că nu putea fi vorba decât despre nevasta lui Dorin Simion, cu care nemernicul era în procese de ani de zile. A păcălit-o că dacă o omoară pe nevastă-sa, fac nuntă. A învățat-o cum să dea cu cuțitul, a dus-o la filme cu crime.
-Sunteți de acord să o aducem și pe fiica dumneavoastră pentru o confruntare ? a întrebat-o polițistul. Poate reușiți să-i explicați că își înrăutățește situația mințind.
-Da cum să nu ! îi bag eu mințile în cap.
A urmat o discuție aprigă între cele două, de pe urma căreia polițiștii sperau să obțină mărturisirea.
-Le-am spus tot, Florica, nu mai are rost să te ascunzi. Domnii au zis că ieși mai repede dacă recunoști. În definitiv, e vina lui Simion pentru că ai ajuns aici.
-Taci din gură! Mamă, cum ai putut să-mi faci așa ceva? A urlat Florica.
Anchetatorii i-au arătat și cuțitul cu care fusese înjunghiată Rodica :
-Îl recunoști? Are amprentele tale.
Florica era încloțită. A cedat, dar dragostea profundă pe care i-o purta lui Dorin i-a legat gura când i s-a cerut să confirme că el a determinat-o să ucidă.
-N-are nicio vină. Nici măcar nu știe ce s-a întâmplat. E internat în spital.
Venise momentul să fie adus în scenă și proaspătul soț văduv.
Dorin Simion a fost externat și adus la secția de poliția fără nicio explicație. Omul îi privea senin și nedumerit pe anchetatori :
-Am făcut ceva?
-Soția dumneavoastră a fost ucisă cu mai multe lovituri de cuțit.
-Nu se poate ! a urlat Dorin, prăbușindu-se de pe scaun. Când s-a întâmplat nenorocirea? I-a întrebat pe polițiști cu lacrimile curgându-i șiroaie.
-Acum două zile.
Un moment de tăcere apăsătoare s-a așternut peste camera de anchetă. Polițiștii erau uimiți de felul în care Dorin interpreta rolul soțului îndurerat, smulgându-și părul din cap și făcându-și mustrări de conștiință.
-Știm că erați în divorț de mai mulți ani, a întrerupt unul dintre anchetatori scena.
-Adevărat, dar asta nu înseamnă că mă bucură moartea ei. Avem un copil împreună care a rămas orfan de mamă.
-Doamna Florica, concubina dumneavoastră, ne-a declarat altceva. Că dumneavoastră ați fi instigat-o să ucidă.
-Este o minciună.
-Și-a recunoscut crima!
-E problema ei. Ce să-i fac eu dacă a recunoscut? Înseamnă că e o femeie bolnavă.
Nimeni nu sperase, ce-i drept, ca Dorin să cedeze la prima confruntare. Dar reușiseră să-i înfigă ghimpele îndoielii și pe cel al fricii în inimă.
Lucrurile au fost aranjate în așa fel încât și Florica și Dorin să fie arestați preventiv și duși în același penitenciar, unde li s-a permis să ia legătura unul cu celălalt.
-Nu le-am spus nimic de tine, i-a șoptit femeia. Ești în siguranță. Dar promite-mi că nu mă părăsești dacă mă duc la pușcărie. Că altfel o iau razna.
Dorin se ferea să comunice cu ea, de teamă să nu fie ascultat.
-Dacă vrei, te ajut eu să-i trimiți un bilețel, s-a oferit un coleg de celulă. Dai și tu un pachet de țigări și s-a rezolvat.
Dorin căzuse în plasă. Nerăbdarea de a-i transmite Floricăi mesaje de liniștire îl făcuse neatent.
,, draga mea, dragă, te rog să fii puternică așa cum ai fost și până acum și să iei totul asupra ta. N-am să-ți fiu de niciun folos dacă ajungem amândoi la pușcărie. Tu ești femeie și poți scăpa cu o pedeapsă mai blândă. Îți jur că te voi aștepta și ne vom căsători cum ieși afară. Cu neprețuită dragoste, al tău Dorin. ,,
Ancheta se finalizase. Proba implicării lui Dorin Simion în asasinarea Rodicăi le fusese oferită chiar de el prin acel bilețel care ajunsese la anchetatori.
Ambii au fost condamanți la douăzeci de ani de închisoare.