Sunt povești peste care uitarea ar trebui să aștearnă straturi groase de humă, astfel încât să rămână nescrise și nerostite. Cu toate acestea, când te aștepți mai puțin, istoria le dezgroapă pentru a dezgoli nemernicia umană ce pare a spori cu fiecare generație care vede lumina soarelui.
Geta muncea cu ziua prin casele oamenilor cu stare, spălând rufe și călcând așternuturi ce trebuiau zilnic schimbate si împrospătate.
Lucru bizar, gândea ea, care n-avea nici măcar cu cearceaf de Doamne ajută pe salteaua ce colcăia de ploșnițe, ce-i servea de pat seară de seară.
-Cum naiba să-ți speli cârpa de sub cur zi de zi ? bombănea Geta, când stătea la bârfă cu cele două prietene pe care le avea în bloc.
-Ia zi, fată, o mai înșală doctorul pe nevastă-sa cu bona ?
-Care doctor, că acum lucrez la mai mulți?
-Doctorul ăla de rinichi, despre care ne-ai povestit că l-ai prins în pat cu bona.
-A, nu mai fac curățenie acolo, s-au despărțit. Dar ieri l-am prins pe avocatul ăla bătrân, cu casă în centru, cocoțat pe una, chiar în casă.
-Unde ? povestește-ne! O descoseau vecinele curioase.
-Cum unde? În birou. Intrasem să șterg praful și, buf, am nimenit ca musca-n fasole. Era o slăbănoagă aia, mă și mir că stătea carnea pe ea. Rămăsesem ca proasta în ușă și mă minunam că avocatul mai are putere la vârsta lui.
-Și? Te-au văzut?
-Ba bine că nu ! am scăpat de-a naibii mopul pe jos, ca să-i crape slăbănoagei inima. Avocatul, parcă trezit din beție, îmi face semn să tac și mă poftește înăuntru. Hai și tu aici, Getuțo, că e loc pentru toată lumea, așa mi-a zis.
Mi-am făcut cruce cu limba-n gură, am zis tatăl nostru și am fugit mâncând pământul. Cum , Doamne, să mă ispitești cu asemenea spurcăciuni ?
-Vai, doar proastă mai ești și tu, Geto! În locul tău stăteam acolo și îl jupuiam de bani pe babalâc.
-Vezi-ți de treabă, că nu fac eu din astea! S-a apărat Geta, brăzdându-și pieptul cu cruci imaginare.
-Și-acum ce ai de gând să faci ? te mai întorci să lucrezi acolo ?
-Ba bine că nu ! ochii mei nu văd, mintea uită repede, gura mi-e mai legată ca un prunc în burtă la mă-sa.
Și Geta s-a ținut de cuvânt. S-a reîntors în casa avocatului ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut și a urcat la etaj ca să-și pregătească aspiratorul.
Din dormitorul cel mare se auzeau izbituri și zgomote difuze, nedeslușite.
-Te pomenești că hoții prăduiesc bijuteriile doamnei! Și-a spus Geta, înarmându-se cu mopul ce-i servea drept armă letală, intrând în încăperea de unde se auzea gălăgia.
-Nu mișca! A urlat menajera, pe un ton milităresc, cum văzuse ea prin filmele americane.
Însă nici urmă de hoți. Stăpâna casei și-a făcut apariția dintre așternuturile asudate, încercând să-l ascundă pe cel care o făcuse să scoată sunetele acelea bizare.
Spre surprinderea Getei, bărbatul cu pricina nu era avocatul, ci maseurul doamnei.
-Ei drăcie, nu-mi era de ajuns prima pățanie, acum trebuia să dau și peste desfrânata asta. Sper să nu mă invite și ea la orgie ca bărbatu-său.
Cu mintea împrăștiată aiurea, legând și dezlegând scenarii, Geta rămăsese stană de piatră în mijlocul camerei. Până să-și adune gândurile, s-a trezit târâtă în baie, iar restul lucrurilor care i s-au întâmplat nu și le mai poate aminti, întrucât a murit de la prima lovitură.
Soția avocatului și maseurul au înfășurat-o într-o folie de plastic și, spre miezul nopții, au aruncat-o în mijlocul unde lac fără fund.
Cine să-i simtă lipsa Getei? Cine s-o regrete ? Oamenii sunt prea egoiști ca să se mai îngrijoreze de cei de care se pot lipsi. Trecuseră trei săptămâni de la odioasa crimă, iar vecinele Getei duceau lipsă de bârfe.
-Pe unde o umbla Getuța, că n-am văzut-o de zile bune ?
-I-o fi pus Dumnezeu mâna în cap și s-a procopsit cu vreun bogătaș.
-Ei,aș, la ce sărăntoacă e ea, nici un câine nu-i dă atenție.
Alte două săptămâni s-au scurs fără ca pământul s-o regrete pe biata Geta. Până într-o zi când, niște scafandri tocmiți să caute trupul unui copil înecat într-un lac adânc de la marginea orașului, au scos la suprafață rămășițele eroinei noastre.
Atât de nepricepuți fuseseră criminalii de ocazie, încât moarta avea asupra sa buletinul și alte bunuri personale care au înlesnit identificarea.
A început ancheta și primul loc cercetat a fost apartamentul în care Geta nu mai călcase de mai multe săptămâni. Administratorul, nemulțumit că femeia întârziase cu plata întreținerii, a început s-o vorbească de rău în fața anchetatorilor.
-N-avea niciun rost în lume – nu tu bărbat, nu tu copii, toată ziua stătea la bârfă cu Ioana de la parter și cu Monica de la etajul cinci.
Fără intenție, omul oferise informații prețioase. Cele două vecine au fost audiate numaidecât. Să leșine, sărmanele, când au auzit ce pățise Geta. Speriate de sfârșitul mizerabil al fostei lor prietene, cele două au hotărât să nu sufle o vorbă polițiștilor despre pățania Getei cu avocatul.
-Sigur el a omorât-o și aceeași soartă o putem avea și noi dacă nu ne ținem gura, a fost de părere Monica. Omul e bogat și puternic.
Însă gura femeilor n-o legi nici cu o sută de lacăte, așa că marele secret a fost împărtășit soților, care, bărbați fiind, puteau veni cu un sfat.
Numai că lăcomia și caracterele mărunte fac de multe ori casă bună, astfel că soții au luat hotărârea de a-i cere avocatului o sumă impresionantă de bani ca preț al tăcerii.
-La ce bun să ne ducem la poliție ? nemernicul e avocat, ăștia tot timpul scapă. Pușcăria e doar pentru proști și săraci.
Numai că avocatul, uimit de îndrăzneala celor doi bărbați care îl acuzau de un omor despre care el n-avea habar, a decis să alerteze poliția, pentru a-i prinde pe șantajiști în flagrant. Nu bănuia, deocamdată, că va cădea în propria capcană.
Așa se face că din acuzator a devenit acuzat, de îndată ce bărbații care îi cereau bani au fost prinși și încătușați. Vecinele Monica și Ioana au povestit anchetatorilor pățania Getei, ca să-și scape bărbații acuzați de șantaj.
Lucrurile luaseră o întorsătură bizară. Amanta avocatului a fost adusă la audieri și, speriată că va deveni complice la crimă, a confirmat povestea vecinelor.
-Menajera ne-a surprins în birou întreținând relații intime, iar când domnul avocat a invitat-o să ni se alăture, femeia s-a speriat și a fugit. Nu am mai văzut-o niciodată de atunci, nu știu nimic despre nicio crimă.
Avocatul a fost arestat preventiv, fiind principalul și unicul suspect. Armata de criminaliști detașată în casa lui, avea misiunea de a descoperi urme de sânge și, dacă se poate, chiar arma crimei. Se bănuia că Geta fusese ucisă cu un obiect dur, cu margini rotunjite.
Urme de sânge uman au fost scoase la iveală în dormitorul comun al soților și în baia acestora. S-au prelevat probe de lichid seminal, descoperite pe așternuturile patului.
-Avem o problemă ! l-a alertat unul dintre polițiști pe procurorul care se ocupa de caz.
-Ce s-a întâmplat?
-Au venit rezultatele de la laborator. Sângele aparține, într-adevăr, victimei, dar lichidul seminal nu este al avocatului. După părerea mea și nevastă-sa îl înșală. Poate că am căutat criminalul în curtea greșită.
-E prematur să tragem concluzii, l-a liniștit procurorul. Faptul că nevastă-sa are o relație extraconjugală, nu o transformă, automat, în criminală.
-Adevărat, dar ea avea mai multe motive să ucidă. Un eventual divorț ar fi lipsit-o de luxul în care trăiește.
Procurorul se încredea, totuși, în instinctele polițistului; lucrau împreună de zece ani și se completau de minune.
-Cheam-o din nou la audieri pe nevasta avocatului.
Între timp fusese identificat și amantul doamnei, fiind suprins de camerele de filmat intrând zilnic în locuința familiei.
Tânărul a cedat de la primele hârtii pe care procurorul i le-a aruncat pe masă.
-În cel mai fericit caz vei fi acuzat de complicitate la omor. Sperma ta era prin tot dormitorul, am găsit sângele victimei pe covor și în baie. Amprentele tale sunt pretutindeni. 25 de ani în pușcărie vei avea timp să te gândești dacă a meritat.
Bărbatul tremura și, oricât ar fi încercat, nu reușea să-și strunească spasmele. Procurorului nu-i venea să creadă că totul mersese atât de lin.
-Hai, vorbește acum, până nu e prea târziu. Doamna a dat toată vina pe tine, ca să știi.
Și maseurul a povestit pe nerăsuflate cum soția avocatului a lovit-o în cap pe menajeră, de mai multe ori, apoi s-au chinuit să o târască până la baie, murdărind covorul. Restul îl știți, nu vă încarc cu amănunte.
-Eu am vrut să merg la poliție chiar de-a doua zi, se scuza bărbatul.
Pedeapsa a venit după șapte ani de procese. Până la decizia finală, avocatul s-a stins, răpus de un infarct.
Soția lui a rămas în viață ca să-și ispășească pedeapsa.