Suntem singuri în Univers? Sau, dimpotrivă, viaţă, în diverse forme, mai mult sau mai puţin asemănătoare cu cele de pe Pământ, este foarte răspândită? Întrebări la care nu avem la ora actuală un răspuns solid. În acest context sondă Cassini a survolat Enceladus, unul dintre sateliţii planetei Saturn, pe care s-ar putea găsi diverse forme organice.
Descoperirea formelor de viaţă în alte locuri decât pe Pământ ar repezenta o descoperire epocală. La ora actuală au fost identificate molecule organice, mai mult sau mai puţin complexe, în spaţiu, precum pe asteroizi sau prin analiză spectrelor electromagnetice care provin din centrul galaxiei noastre. Chiar dacă moleculele organice stau la baza vieţii, prezenţa lor în spaţiu nu este o garanţie cum că viaţă ar fi luat naştere şi în alte locuri în Univers în afară Terrei.
Din acest motiv continuă căutarea nu doar a moleculelor organice ci şi cea a posibilelor locuri unde există condiţii care ar putea permite dezvoltarea acesteia. Ce fel de condiţii? Apă este o condiţie esenţială – cel puţin din câte ştim la ora actuală. Din acest motiv multe studii sunt îndreptate spre căutarea apei în Univers, pornind chiar de la Sistemul Solar. Unde ar putea există apă, în Sistemul Solar, în afară Pământului? Marte este, desigur, unul dintre candidaţii ideali; au fost recent descoperite urme pe Planetă Roşie care se presupune că au fost lăsate de adevărate izvoare de apă sărată. Apă ar fi sub formă îngheţată în solul planetei. Faptul că această este sărată nu este favorabil exisentei vieţii – însă, totuşi, căutarea formelor primitive de viaţă (precum bacterii) continuă. Pe lângă Marte în Sistemul Solar există şi alţi locuri care ar putea adăposti viaţă. Printre aceştia la loc de cinste este Enceladus, unul dintre sateliţii planetei Saturn, al şaselea că mărime. Diametrul lui Enceladus este de aproximativ 500 km – fiind deci mult mai mic decât Terra, care are un diametru de circa 12.700 km. Studiul lui Enceladus a fost şi continuă să fie efectuat cu ajutorul sondei Cassini, un proiect al agenţiei spaţiale americane NASA în colaborare cu agenţia spaţială europeană ESA. Cassini a fost lansat în 1997 şi, după 7 ani de drum a ajuns aproape de Enceladus începând studiul acestui satelit. Ceea ce sodă Cassinia reuşit să observe este uimitor: au fost observate la suprafaţă gheizere gigantice din particule de gheaţă, cu înălţimea de ordinul a zeci şi chiar sute de km. Se presupune că acestea iau naştere din oceane subterane uriaşe. În aceste oceane ar putea există forme de viaţă asemănătoare cu cele de pe Terra. Pe lângă gheizere au fost observaţi chiar şi nori. Pe Enceladus există regiuni relativ calde (150 în loc de media de 70 Kelvin) denumite "dungi de tigru", care constau din şanţuri foarte adânci şi lungi (până la 130 km), pline de zăpadă şi vapori de apă, care generează cantităţi importante de energie. Studiul acestor regiuni este extrem de important, întrucât ne poate ajută să înţelegem mai bine ce se întâmplă în interiorul lui Enceladus. De ce ar fi important acest studiu? Datorită faptului că sondă Cassini a indicat prezenţa unui vast ocean cu apă în stare lichidă sub suprafaţă satelitului: oceanul ar putea avea o adâncime de 10 km fiind situat sub o crustă de gheaţă cu o grosime între 30 şi 40 km. Prezenţa acestui oceanul include Enceladus printre cele mai probabile locuri din Sistemul Solar în care ar putea există viaţă. La sfârşitul lunii octombrie a acestui an Cassini a efectuat un zbor la o înălţime de doar 49 km faţă de solul lui Enceladus, traversând un nor la polul sud. Analiză datelor care au fost trimise spre Terra ne va ajută să înţelegem mai bine structura lui Enceladus şi să confirmăm prezenţa apei în stare lichidă în interior. Vor urmă probabil alte misiuni care să detecteze nu doar prezeta apei, ci şi cea a moleculelor organice complexe şi, poate, a primelor forme de viaţă în afară Terrei.
Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro