Viaţa ca o pradă, între Marin Preda şi travestitul Mazăre

Caracatiţa de interese de la malul mării pare a nu avea stavilă , iar protecţia politică e tot mai evidentă.

După ce, în 2008, din iniţiativa fratelui său şi a altor parlamentari PSD a obţinut ca al său Consiliu Local să intre în acţionariatul portului Constanţa, primarul Radu Mazăre face presiuni în partid şi pe lângă premierul Ponta ca să i se dea o halcă mai mare şi posibilitatea de administrare în locul Ministerului Transporturilor. Pe scurt, să extragă portul de sub autoritatea statului, să-l administreze, iar Primăria Constanţa să aibă în structura acţionariatului un procent de 33 la sută (şi nu 20%, cum are acum), egal cu cel al ministerului.

Mă gândisem să scriu despre scoaterea portului de sub controlul majoritar al statului, care înseamnă anihilarea oricărei strategii naţionale. Despre faptul că toate investiţiile s-au făcut cu bani de la buget - mă gândeam să scriu şi că Mazăre va veni doar la ridicat de dividente, dacă într-un final premierul va decide să-i dea cadoul cerut. Aş fi scris multe despre interesele şi corupţia „băieţilor deştepţi din Constanţa”, însă m-a oprit textul unei studente, postat pe site-ul zonadetineret.ro, despre moartea lui Marin Preda. Ne concentrăm pe cei ce ne persiflează de pe scena politică şi uităm că viaţa are şi alte valenţe, uităm de valorile neamului, uităm, câteodată, lucruri cu adevărat importante. Ce să mai însemne vremelnicul Mazăre, oricât de talentat ar fi la travestiurile estivale şi la combinaţiile de tip cartel, în raport cu scriitorul şi omul Marin Preda?! El va rămâne în conştiinţa publică doar ca un baron excentric al PSD-ului, care s-a îmbogăţit, şi ca un primar care şi-a propus să facă din Mamaia o staţiune căutată pentru turism sexual. Deja am scris prea mult despre personaj în detrimentul spaţiului alocat lui Marin Preda.

Vineri, 16 mai, s-au împlinit 34 de ani de la descoperirea corpului neînsufleţit al celebrului romancier într-o cameră din Casa Scriitorilor de la Mogoşoaia. Tânăra Ana Maria Niţu, studentă la Jurnalism, simţise că trebuie să-i aducă un omagiu magicianului care-i deschisese mintea şi sufletul cu ai săi „Moromeţii”, „Intrusul”, „Marele singuratic”, „Viaţa ca o pradă” sau „Cel mai iubit dintre pământeni”. A scris un text comemorativ şi a accentuat moartea încă încărcată de mister a lui Marin Preda. Semn că şi generaţia ei a absorbit informaţia ce ani întregi, în regimul comunist, a fost comentată şoptit în casele românilor. Mărturii şi cărţi au apărut în primii ani după „Revoluţie”. N-au lămurit nici ele enigma: a fost ucis Marin Preda sau a murit accidental, într-o comă etilică? Doctorul şi scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu, cel care l-a găsit întins pe pat în camera de la Mogoşoaia, e convins de a doua variantă. Unul dintre criminalişti (pe care am avut norocul să-l cunosc) crede în coma etilică doar 95%. Spunea că doctorul întorsese trupul scriitorului, din dorinţa de a vedea de ce nu răspunde. Apoi, spunea criminalistul, nici cei din grupul cu care băuse Preda n-au fost prea darnici în infomaţii. Dosarului de cercetare i s-a pierdut urma şi nici la CNSAS nu s-a găsit mare lucru legat de supravegherea Securităţii.

Enigma persistă şi după 34 de ani. Generaţia Anei, însă, nu are dubii. Marin Preda a fost omorât de Securitate, aşa cum le-a povestit profesorul de română, aşa cum au găsit pe „Wikipedia”. Potrivit raportului medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”. Generaţia Anei ar vrea să ştie adevărul sau măcar mai multe decât ştie despre Mazăre şi restul clasei politice. Tinerii de azi cred că dacă vor şti cum a murit Marin Preda, vor şti şi cum să-l împiedice pe Radu Mazăre să prăduiască portul.