E foarte posibil ca politicienii progresiști și globaliști să câștige majoritatea la alegerile europene din mai și să reușească, din nou, să impună un președinte al Comisiei Europene de talia sau, dacă vreți, de teapa lui Junker. Victoria va fi, însă, mai degrabă a la Pirus din mai multe motive.
În primul rând, și sondajele o arată, naționaliștii, euroscepticii și populiștii vor avea o reprezentare puternică în Parlamentul European și vor putea băga bețe în roate planurilor care țintesc o și mai mare integrare europeană pe seama suveranității statelor naționale. În al doilea rând, victoria nu va fi determinată de vreo adeziune a națiunilor europene la actualul proiect european, ci mai degrabă un efect al propagandei, parțial mincinoase, pe care o fac unele partide populare care pozează în apărătoare ale Europei. Încă un atu al globaliștilor este faptul că în unele țări, cum e, de pildă, România, electoratul naționalist și eurosceptic nu are un partid credibil care să-l reprezinte.
Dacă la nivel de partide globaliștii au obținut controlul, prin diverse pârghii, asupra unui număr mare de formațiuni de la extrema stângă până la dreapta conservatoare, la nivelul populației au cam pierdut bătălia. Potrivit unui studiu realizat de think-rankul Consiliul European pentru Afaceri Externe (European Council of Foreign Affairs), 54% dintre alegătorii europeni nu au „nicio încredere în politicieni și sistemele politice de la nivel național și european” sau „ar dori să vadă o resetare a puterii de la Bruxelles”. Unul dintre autorii studiului, Susi Dennison, a avertizat că politica UE se găsește într-un „moment extrem de precar de eșec al sistemului”.
Folosind datele sondajului YouGov, care a intervievat 46.000 de europeni din 14 state membre ale Uniunii Europene, între ianuarie și februarie 2019, autorii studiului au creionat patru grupuri potențiale de alegători - „credincioșii sistemului” (pro-UE). scepticii („Gilet Jaunes”), „stânga pro-europeană” și „eurosceptici naționaliști” (anti-Bruxelles). Deși în plan electoral, naționaliștii euroscepticii și populiștii vor aduna în mai, circa 30-35 la sută din voturi, bazinul lor electoral este mult mai mare. European Council of Foreign Affairs a estimat că „Gilet Jaunes” și „euroscepticii naționaliști” reprezintă cam 54% dintre alegători. Doar 24% dintre respondenți „cred că sistemele europene și naționale funcționează, în principiu”. „Politica europeană se află într-un moment extrem de precar, de eșec al sistemului. Aproape trei sferturi dintre cetățenii UE consideră că sistemul lor național este stricat și sistemul UE este distrus - sau ambele. Acum se tem de viitor mai mult decât oricând, două treimi dintre europeni presupun că, în ceea ce-i privește pe copiii lor, aceștia o vor duce mai rău. Pentru a-și păstra voturile, politicienii din întreaga Uniune Europeană trebuie să ia în considerare aceste semnale de alarmă”, spune Sisi Dennison, director al programului European Power la ECFR. Pe mine, personal, soarta politicienilor nu prea mă interesează. Marea problemă e că, la un moment dat, nemulțumiții, sătui de șicanele și chițibușurile cu care politicienii le blochează voința (vezi Brexit), ar putea alege soluții în afara politicii. Și atunci nu numai Uniunea Europeană ar fi în pericol, ci și viețile noastre, ale tuturor!