Vechii greci și medierea externă. Și acest aspect își are originea în Antichitatea greacă, existând dovezi în acest sens
Vechii greci și medierea externă. Și acest aspect își are originea în Antichitatea greacă, existând dovezi în acest sens. Uneori, judecățile nu puteau fi de încredere dacă erau făcute de către proprii magistrați. Pentru a exclude părtinirea, pentru a fi siguri că dreptatea se împărțea în termeni corecți, apelul la medierea unor alți judecători era necesar. Era clar că aceștia cunoșteau pricinile foarte bine și obiceiurile din cetatea unde erau trimiși să arbitreze, pentru că aceste decizii urmau să fie puse în executare, în mod neîntârziat, fără interdicții și resentimente din partea statului gazdă.
Odessos (Varna) cere judecători din altă cetate
Mai multe inscripții de la Odessos -Varna (IGB I2 37, bis, 38 bis, 41, 42) se referă la activități cu specific juridic. Decretul IGB I2 37 bis se referă la 3 judecători: Herakleitos al lui Eudoxos, Dionysios al lui Dikaigenes și Apollonios al lui Kleandros, străini, invitați să medieze în probleme ale cetății pe care textul nu le precizează.
Grecii antici, pionierii geometriei și ai altor științe exacte / sursa foto: wikipedia
Cert este că ei s-au achitat cu cinste de misiunea lor, fiind onorați de autorități. Textul menționează, în schimb, că ei „au judecat cu dreptate într-un moment dificil pentru cetate restabilind lucrurile pe care le găsiseră în neorânduială” Drept mulțumire, ei au primit calitatea de proxeni din partea Sfatului și Poporului Odessitan.
Decretele de proxenie
O serie de inscripții, atestate în toate cetățile vest-pontice, mai puțin la Apollonia Pontica, este aceea a decretelor de proxenie. Aceste decrete se referă la străini, stabiliți în cetățile vest-pontice, recompensați pentru serviciile aduse, cu privilegii între care amintim: „cetățenia, egalitatea fiscală, întâietate în justiție, dreptul de a prezenta propuneri în Sfat și Adunare, cei dintâi după discutarea problemelor religioase”. Importanța lor constă în faptul că atestă mărirea corpului cetățenesc cu străinii cei mai destoinici, care se puteau integra perfect în viața politică a cetății care-i onora.
Așdar medierea și proxenia sunt invenții ale vechilor greci. Atât de importantă a fost proxenia, încât azi, consulul se traduce în greacă prin termenul de proxenos.
Proxenia arată și ceea ce am numi o sociologie antică sau o prosopografie - adică se vedea circulația cetățenilor de la o cetate la alta, de la un spațiu la altul, se vedeau relațiile externe existente.