Guvernul grec se plânge Comisiei Europene că Turcia își neglijează angajamentele luate de a păzi frontiera de pe râul Maritsa.
Ca urmare a acestei neglijențe deliberate, un număr din ce în ce mai mare de imigranți încearcă în ultimele luni să pătrundă în țară. „Este o presiune foarte mare la granița de pe Maritsa, în același timp a fost oprit contactul direct dintre autoritățile din Grecia și Turcia, ceea ce face ca problema să fie și mai mare”, a declarat unul dintre reprezentanții executivului de la Atena.
Disperarea autorităților elene este cu atât mai mare, cu cât au date că un număr de aproximativ 500 000 de afgani, care au intrat recent în Turcia prin Iran și Irak, s-ar putea îndrepta spre Grecia, cel mai apropiat punct de intrare în Uniunea Europeană.
Statisticile guvernului grec arată că între ianuarie și septembrie anul acesta, 1200 de traficanți de imigranți originari din Albania, Macedonia și Bulgaria au fost arestați. Cu toate astea, presiunea asupra frontierei de pe Maritsa e din ce în ce mai mare.
Dacă în 2016, această graniță a fost trecută de 3 300 de imigranți ilegali, în 2017 s-au înregistrat 5 500 de treceri frauduloase de frontieră, anul acesta însă, numai până acum, 12 000 de persoane au trecut granița, în ciuda faptului că râul este extrem de periculos și mulți și-au pierdut viață încercând să-l traverseze.
Și nu e vorba doar de plângerile grecilor. Agenția pentru refugiați a Organizației Națiunilor Unite confirmă faptul că tot mai mulți refugiați trec din Turcia în Grecia. În total, 23 000 de imigranți au intrat în Gecia anul acesta, o creștere cu 17 la sută față de perioada similară a anului trecut.
Refugiații par, de asemenea, să încerce și vechea rută maritimă. Numai în primele patru zile din octombrie, 560 de imigranți au ajuns pe insulele grecești. Ca să facă față situației, ministrul pentru Migrație, Dimitris Vitsas, a declarat că executivul din care face parte intenționează să transfere o parte din imigranți de pe insule pe continent. 2000 de persoane au fost deja mutate și urmează alte 19 000.
Dincolo de aceste date seci, se ridică o întrebare. Oare care este adevărata miză a „neglijenței deliberate” de care dau dovadă autoritățile turce? În primul rând, ar putea fi vorba de o încercare a lui Erdogan de a obține o renegociere a acordului încheiat cu Uniunea Europeană în 2016.
Confruntat cu mari probleme economice, sultanul de la Ankara ar putea dori mai mulți bani de la Uniunea Europeană sau concesii economice care să-l ajute să redreseze situația. Nu ar fi o premieră, dat fiind că Marocul a reușit să forțeze mâna europenilor.
Dar ar mai fi o posibilă explicație, dat fiind caracterul impuksiv și belicos al lui Erdogan- că vrea să pedepsească Europa pentru faptul că nu-i acordă ajutor și își permite să-i critice regimul autoritar.