Cum s-a ajuns la această criză a „vestelor galbene”? De ce sunt tensiunile politice și sociale atât de mari în acea Franța la care noi, est-europenii, priveam odinioara cu admirație și invidie în anii comunismului? Există riscul de a izbucni o revoluție sau un războicivil în Hexagon? Sunt întrebări la care politicienii români ar face bine să găsească rapid răspunsul, pentru că marile frământări sociale din Franța sunt numai un simptom al unei crize mult mai ]ntinse care a cuprins întreaga Uniune Europeană. Știu că nu e niciun “risc” ca politicienii să aibă vreo revelație sau să-și asume cu adevărat vreo responsabilitate.
Ei, presa româneasca și chiar alegătorii (mai precis minoritatea care se va prezenta la vot) sunt interesați exclusiv de lupta politică din țară. L-am auzit recent pe unul dintre liderii alianței USR-PLUS spunând că românii au acum șansa să sancționeze prin vot politica PSD. Păi, din câte înțeleg eu că se discută în Europa, a vota pentru USR-PLUS sau PSD, PNL sau ALDE e cam același lucru. Toate aceste formațiuni politice se vor regăsi, după europene, în aceeași barcă, mai precis în alianța anti-populistă care va reuni toată „famiglia” politică a establishmentului, indiferent de culoare politică.
Am vorbit prea mult despre scena publică românească și chiar nu merită interesul. La noi se face politică după ureche, iar prostirea electoratului ține loc și de program și de soluții. Ca să nu mai vorbim de susținători, care le iartă favoriților orice derapaj și îi împroașcă pe adversari cu imprecații imposibil de reprodus.
În Franța pre-revoluționară de astăzi, însă, unii intelectuali (minoritatea care nu s-a murdărit cu avantajele oferite de sistem) caută cu disperare soluții pentru depășirea crizei și revenirea la normalitate în viața publică. Să nu vă imaginați că asta înseamnă cumva renunțarea la demonstrații. Ca și febra care apare în organismul cuprins de boală, manifestațiile „vestelor galbene” sunt o reacție sănătoasă la derapajele unui regim politic care a încetat de mult să guverneze în avantajul majorității.
Că vrem, că nu vrem, că ne vexează sau nu sentimentele pro-europene, o parte importantă a electoratului din țările Uniunii s-a săturat și de imigrație, și de corectitudine politică, și de discursurile umanist-progresiste care ascund interese veroase. Că politicienii, presa sistemului și elitele financiare ale Europei s-au aliat împotriva popoarelor pe care le conduc, o spune deschis scriitorul francez Jean-Michel Vernochet. Dovada? Reticența clasei politice de a accepta singura propunere pe care manifestanții o susțin cu o majoritate covârșitoare- înființarea Referendumului la inițiativa cetățenilor.
"Chiar daca guvernul ar accepta această formă de referendum (RIC) RIC, nu ar putea în niciun caz să-l implementeze – e o imposibilitate structurală - pentru că asta ar însemna să pună la pământ întregul edificiu construit în jurul Uniunii Europene sovietice, vestibulul guvernării mondiale.“.
Problema RIC a apărut de curând, „trădarea ” plutocrației franceze (și europene) este mult mai veche. Vernoche face inventarul tuturor nedreptăților, abuzurilor și silniciilor pe care regimul actual (statul iacobin delocalizat la Bruxelles) le-a făcut de-a lungul timpului galilor refractari la schimbare (Franței profunde)- de la aroganța elitelor, la prăbușirea nivelului de trai al clasei de mijloc pentru ca nababii să devină și mai bogați. Multe din constatările lui Vernochet se potrivesc în toată Europa, inclusiv la noi. Tocmai de aceea alegerile europene nu sunt un mod de a avertiza PSD-ul că ne-am săturat de o guvernare al cărei principal scop a devenit apărarea libertății lui Dragnea. Miza e mult mai importantă. Alegerile europene din acest an nu sunt despre distrugerea Europei, ci despre blocarea unei mafii politice care de decenii încoace folosește construcția europeană ca să distrugă națiunile europene printr-o imigrație de proporții, care încearcă să blocheze orice voce critică și asmute minorități vindicative asupra unei majorități pașnice. Din toate aceste motive, alegerile din mai sunt mai importante decât luptele de la Călugăreni și Vaslui sau bătăliile de la Poitires (Tours) și Porțile Vienei luate laolaltă! Pentru că acum e vorba de supraviețuirea Europei noastre...