Urmașii profesorului Pesamosca, salvatorii siamezelor Elena și Maria: „Succesul se datorează echipei medicale, dar fetițele ne-au ușurat treaba”

Chirurgul Radu Spătaru, de la Spitalul „Marie Curie” din Capitală, a fost cel care a supravegheat îndeaproape operația de separare a siamezelor Elena și Maria, născute la o maternitate din Brașov. Alături, în sala de operație, i-a fost doctorița Nina Bratu, instruită la rându-i de gigantul Pesamosca.

La prima oră a dimineții, Spitalul “Marie Curie” este un du-te vino permanent de medici și pacienți, copii care plâng, suferă, sau dimpotrivă, tac, chinuiți de durere, dar și de părinți îngrijorați. L-am descoperit pe chirurgul Radu Spătaru printre pacienții care îl rugau să arunce un ochi pe analizele copiilor, sau să-i consulte. Calm, deschis, fără urme de oboseală accentuate, stă de vorbă cu fiecare mamă și ascultă fiecare copil. Atât chirurgul Radu Spătaru, cât și colega sa, medicul chirurg Nina Bratu, care a făcut parte la rându-i din echipa ce a operat siamezele, sunt urmașii celui care și-a înnobilat meseria cu rezultatele sale, profesorul Alexandru Pesamosca. Nu este de mirare deci că echipa aceasta și-a asumat responsabilitatea de a separa siamezele născute la Brașov.

Siamezii supraviețuiesc foarte rar

Dr. Radu Spătaru crede cu tărie că succesul echipei sale se datorează atât fetițelor, care nu au prezentat o malformație gravă, dar și mamei acestora, foarte bine informată, un om tonic și pozitiv, care a impresionat întreg spitalul.

Succesul operației, fără îndoială, a adus un zâmbet pe chipul mamei fetițelor, dar și ale specialiștilor angrenați în acest caz. “Un asemenea caz de gemeni siamezi apare la 100.000 de nașteri. Sigur că reprezintă o raritate, nu numai datorită cifrei pe care v-am dat-o, ci și pentru că mare parte dintre ei mor înainte să se nască, ori se află într-o stare atât de gravă încât se prăpădesc rapid după naștere”, spune chirurgul Spătaru. Micuțele au împărțit partea de jos a sternului, unde a existat o punte osoasă comună, dar și o porțiune hepatică, din fericire puțin vascularizată. „A fost apoi o zonă cam de 8 cm lungime și 10 lățime în zona ombilicului comună, lucru care ne-a permis să separăm atât abdomenul, cât și pielea, fără să existe probleme deosebite”, detaliază medicul.

Echipa din spatele reușitei: anesteziști, rezidenți, asistente, chirurgi

De multă vreme, medicina nu mai este un soi de one man show, există o întreagă echipă în spatele unui succes medical. Unii care ies în evidență, alții mai tăcuți, care-și văd de treaba lor. „În egală măsură sunt importante asistentele, dar și infirmierele. Un rol deosebit îl au medicii rezidenți, mare parte dintre ei entuziaști, care trăiesc cu intensitate actul medical. Legat de cazul nostru, ca în multe alte intervenții care se adresează nounăscutului, a fost nevoie de o colaborare strânsă cu echipa de la Terapie Intensivă Neonatală, cu șeful secției ATI, dr. Radu Tăbăcaru, ateiștii au fost și ei foarte bine coordonați, și, de asemenea, au fost patru chirurgi. Din informațiile pe care le avem și noi, parese că fetele noastre sunt primul caz reușit de siameze separate, în afară de celebrul caz al Linei și Gherghinei. Au mai fost tentative de separare însă unul sau amândoi gemenii s-au prăpădit. Vreau să accentuez faptul că, într-adevăr, succesul unei astfel de intervenții se datorează echipei medicale, dar fetițele ne-au ușurat treaba. Adică tipul malformației lor nu a fost unul care să pună la grea încercare echipa medicală. Sunt situații când gemenii împart creierul sau inima, trei sau patru organe abdominale, fapt care face ca o intervenție chirurgicală menită a-i separa să fie de multe ori dificilă ori chiar imposibilă. Elena și Maria au fost norocoase”, a afirmat chirurgul.

Drama pierderii pacienților, o traumă și pentru medici

Doctorul Spătaru crede cu tărie că meseria de chirurg pediatru este cea mai frumoasă din lume, dar „oricât de călit ai fi în medicină, a pierde un pacient reprezintă o imensă dramă. Ca medic, nu treci cu ușurință peste astfel de situații. Totdeauna există ideea că ai fi putut face mai mult și lucrurile acestea te marchează. Operăm copii în vârstă de o oră, trei ore, o zi, două zile. La ora actuală, sarcinile sunt foarte bine supravegheate și investigate, ceea ce înseamnă că ies la lumină, mult mai des decât în alți ani, situațiile particulare, cu diferite tumori sau malformații, și aproape imediat se pune întrebarea dacă sarcina poate fi păstrată sau nu”, a spus salvatorul siamezelor Elena și Maria. Răspunsul este unul care ține de multă știință medicală și multă responsabilitate. Există malformații care nu neapărat sunt incompatibile cu viața, cât generează traume enorme celui care se va naște. Medicul crede că părinții trebuie să fie extrem de just informați și sfătuiți: „Problema se pune cu marea majoritate a malformațiilor, care sunt perfect tratabile. Una este să ai un nounăscut sănătos de care să te bucuri în prima zi de viață și alta să înceapă o dată cu nașterea lui un drum anevoios, stresant, la capătul căruia mama să spună că, în sfârșit, are un copil sănătos. Alt curaj, altă atitudine poate avea mama când este corect informată”.

„Eram în stare să dorm pe preș, în fața ușii profesorului Pesamosca”

Mentorul chirurgului Radu Spătaru, dar și al doctoriței Nina Bratu, a fost profesorul Alexandru Pesamosca. “Eu am avut imensul privilegiu de a-mi petrece anii de secundariat, anii de ucenicie în ale chirurgiei pediatrice, în spitalul acesta și să fiu marcat de personalitatea dânsului. Eram în stare să dorm pe preș, în fața ușii profesorului Pesamosca, un gigant al medicinei fără discuție, care a fermecat multe generații de studenți, de secundari, de doctori, în general, de oameni. Medicina trebuie învățată într- un sistem competitiv, unul bine pus la punct, pentru că medicina în zilele noastre este o chestiune extrem de complexă, cu specializări și supraspecializări. Bineînțeles că trebuie să și furi meserie de la oameni însemnați, oameni cu har, iar atunci când ai la dispoziție un sistem de învățământ foarte bine pus la punct, când există seriozitate și multă muncă rezultatele nu vor întârzia să apară. Sunt multe sfaturi și vorbe memorabile care umplu cutiuța mea cu amintiri, dar unul dintre lucrurile care m-au impresionat foarte mult la profesorul Pesamosca a fost convingerea domniei sale că dacă ar fi fost să pună în balanță gradul de cunoștințe profesionale și caracterul unui medic alegea fără să ezite caracterul”, a completat chirurgul.

„Mama Elenei și a Mariei își merită cu prisosință fetițele”

Separarea siamezelor s-a făcut fără ca mama acestora să fie prezentă, ea rămânând în maternitatea din Brașov.

Personalitatea sa a impresionat întreaga echipă de medici. “Vreau să vă spun că mama fetițelor este o persoană cu totul și cu totul deosebită. Ea a venit la noi pentru un consult cu două luni înainte de momentul nașterii. Este o mamă tânără, dar extrem de prezentă în mediul medical, bine informată, un om foarte tonic, pozitiv, lucru care a impresionat pe toată lumea”, povestește dr. Spătaru.

Pregătiri minuțioase

Medicii au știut din timp cu ce caz au de-a face. „Mama avea un RMN fetal perfect, unde zona dintre cei doi feți era foarte bine documentată imagistic, astfel încât nu am fost puși în situația de a încropi ceva, de a face ceva la repezeală. Echipa noastră a fost creată cu mai bine de o lună înainte. În spital avem o zonă modernizată, cu două săli de operație care se învârt după soare. I-am rugat pe colegii de la neurochirurgie să ne împrumute sala lor. Am avut deci acest ajutor, dar mama Elenei și a Mariei își merită cu prisosință fetițele, pentru că a luptat tare pentru ele”, a încheiat medicul Spătaru.