Trebuie să recunosc că, an de an, în jurul datei de 1 decembrie citesc cu atenție decretele semnate de președintele României. Conform tradiției, în această dată – de Ziua Națională – se fac avansările. Și pentru un gazetar e bine de știut cine este recompensat, cine este avansat...
Anul acesta, din pricini care nu au depins direct de mine (ba o viroză, ba probleme grave de sănătate în familie) am uitat să-mi pun în aplicare tabietul. Abia după vreo 2-3 zile mi-am adus aminte și m-am conformat. Spre marea mea bucurie, pe lista celor avansați am găsit un nume drag mie: Gheorghe Calopăreanu.
Slavă Domnului, iată că, în sfârșit, la comanda prestigioasei Universităţi Naţionale de Apărare „Carol I” (UNAp) se află un general! Asistent universitar, încă din 1991 când UNAp se numea Academia de Înalte Studii Militare, generalul Gheorghe Calopăreanu a parcurs treaptă cu treaptă etapele carieriei didactice: lector universitar (2006), conferenţiar universitar (2010), profesor universitar (2013). A fost și Director de curs la Centrul Regional de Pregătire NATO, dar nu îi laud eu CV-ul.
Numirea de rector (comandant) a venit ca o corolare, ca o împlinire a acestei activități. Rămânea însă o umbră de îndoială, un fapt care nu putea întregi o viață atât de frumoasă. Gradul de general, pe care fie vorba între noi îl merita de ani buni. Prilej de zvonuri tălâmbe (cine nu are dușmani, nu are valoare), dar și de situații umilitoare. Umilitoare pentru România. Deși avem un învățământ militar foarte bun, recunoscut până și de exigenții de analiști ai NATO, la toate reuniunile internaționale comandantul UNAp era poftit să ia loc în ultima bancă, sau mă rog, pe ultimul rând. Motivul? Era un amărât de colonel în rest ce bulgarii, cehii, slovacii – cu merite pe care nu aș vrea să le comentez – ocupau primele rânduri pentru că, deh, șeful învățământului la ei era un militar cu grad de general. Așa-i în armată. Gradul e grad. S-au făcut rapoarte la ministru pentru că era în joc și demnitatea noastră de români.
De numit altul la comanda Universității cu grad de general nu se putea, că e bun rău Calopăreanu. Dar nici nu-l avansau. Îl avea cineva la mațe, cum se spune în popor. Pentru că e tânăr, generalul Calopăreanu mai are mule de făcut pentru Armata Română. Mai exact pentru zecile de ofițeri care o să-i treacă prin mână, an de an. Pentru cei mai tineri, dar și cei care vor veni pentru specializări, mastere sau doctorate. Să nu uităm că la UNAp, care pe vremuri se numea Școala de Răboi, au predat profesori iluștri precum Nicolae Iorga și Gheorghe Brătianu. Pentru cine nu înțelege ce înseamnă UNAp -Academia Militară, pe vremea comuniștilor - dau doar trei repere: 97 de săli de clasă, în suprafață totală de 4.900 m2, o aulă în suprafață totală de 397 m2, cu un număr de 476 de locuri, 6 amfiteatre, în suprafață totală de 576 m2, cu un număr de 440 de locuri.
Spor la muncă! Onor la general!