La doar câteva săptămâni după avertismentul Victoriei Nuland, poate cel mai dur formulat de un oficial american până în prezent (Avem lideri politici din europa centrală care profită de avantajele de membri NATO și UE, găsim liderii din regiune, care păr să fi uitat de valorile pe care se bazează aceste instituții. Așa că i-am întreba pe acești lideri: Cum puteți să dormiți dumneavoastră sub pătură articolului 5 al NATO în timp ce vorbiți deschis despre "democrație neliberala", teorie împinsă până la ultranaționalism; restricționarea presei libere sau demonizarea societății civile? Aș întreba același lucru despre protejarea oficialilor corupți de urmărirea penală; ignorarea Parlamentulului când va este convenabil sau protejarea afacerilor murdare care cresc dependența țărilor dumneavostră de o sursă de energie străină, în ciudă politicilor declarat liberale), la Budapesta, vestea includerii unui număr încă neprecizat de oficiali unguri (rămași deocamdată neidentificați) pe o listă neagră a persoanelor al căror acces în SUA este interzis a căzut ca un trăsnet.
Buimaci, ungurii au cerut explicații, convinși că este vorba despre o glumă. Ambasada SUA din Budapesta a răspuns sec aseară criticilor privind lipsa unei informări oficiale adresate guvernului ungar, subliniind că interdicţia de intrare în SUA este o problemă între guvernul american şi individul în cauză, aşa că aceste cazuri nu sunt de obicei dezvăluite publicului.
Se pare însă că ambasada SUA informase Ministerul ungar de Externe pe 6 octombrie că anumiţi oficiali guvernamentali au interdicţie de intrare în SUA din cauză că sunt afectaţi de o rezoluţie prezidenţială referitoare la corupţie. SUA nu a solicitat guvernului de la Budapesta să întreprindă vreo acţiune, precizând că persoanele vizate vor fi contactate personal.
La doar câteva zile după dezvăluirile din presa maghiară, Comunitatea Democrațiilor, un club interguvernamental select înființat în 2000 și preocupat de promovarea democrației în lume, a anunțat că examinează ipoteza excludeii Ungariei din rândurile sale. Ce lovitură pentru Vikto Orban, cel care și-a câștigat renumele tocmai pe reduta luptei pentru democrației pe ultima sută de metri a vechiului regim comunist! Exclusă din grup, Ungaria ar înceta să fie percepută drept o democrație de către lumea civilizată, cu prime efecte directe în plan economic.
Cel mai probabil, asocierea cu fapte de corupție a unor oficiali de la Budapesta este doar un pretext pentru intervenția fermă a americanilor. Ținta Washingtonului este cruciada antidemocratică a lui Viktor Orban, cel care sfidează de mai bine de patru ani Occidentul, guvernând după bunul plac, prin măsuri care au lovit în fundamentul democratic al țării sale, modificând legea fundamentală, atacând mass-media, societatea civilă și opoziția și exacerbând discursul naționalist și extremist. Nimic nu i-a stat în cale premierului acuzat de „putinizarea” Ungariei și interesat de sfârșitul democrației liberale la el în țară. Prinsă în vâltoarea unei crize economice din care încă nu a ieșit, UE s-a răstit la Budapesta cu jumătate de glas.
Denunțând democrația liberală, Orban a denunțat valorile pe care s-au clădit UE și NATO, structuri din care face parte Ungaria. Rusia a devenit noul modelul al autocratului de la Budapesta. Experimentele anti-democratice ale lui Orban au intrat însă în plan secund atunci când Ungaria a rupt rândurile UE când a venit vorba de sancțiunile impuse Rusiei. Momită cu un credit de zece miliarde de euro, Budapesta a râs în nasul Occidentului, cel care s-a căznit să dea o replică fermă lui Vladimir Putin. Declarațiile lui Orban s-au transformat însă în fapte când Ungaria a sistat livrările de gaze către Ucraina, în ciuda unei decizii adoptate de Consiliul European privind asistarea Kievului în momente de cumpănă energetică.
La adăpostul Alianței Nord-Atlantice și al UE, Viktor Orban face experimente geopolitice într-un moment mult prea sensibil pentru cele două organizații. E drept, reacțiile anemice de la Bruxelles l-au încurajat să își continue drumul nestingherit și să calce în picioare orice obstacol care îi stătea în calea consolidării puterii. Mulți spun că Orban are în pate mandatul oferit de populație, care, recent, i-a dat girul și în alegerile locale. Asta nu e însă o scuză pentru a-ți trăda aliații.
Peste ocean însă, de unde a venit și de data aceasta suflul schimbării radicale în relația cu Rusia (ca și Orban, încurajată de o Europă divizată și mult prea speriată de războiul gazelor cu Moscova), Washingtonul și-a pierdut răbdarea în fața dezmățului de la Budapesta și plecăciunilor făcute de Orban în fața Rusiei. Regulile sunt aceleași pentru toți iar dacă nu le respecți, dai socoteală, mai ales într-o regiune-tampon în calea expansiunii ideologice a Rusiei.
Structura de securitate pe care America o clădește acum în estul Europei, din țările baltice, Polonia, până în România, nu este nicidecum paravan pentru lideri putiniști. Măsura fără precedent pentru un aliat NATO este doar un prim semnal de alarmă dat de Washington Budapestei. Pârghii sunt destule și cu o Rusie sugrumată economic de sancțiunile pe care însuși Orban le respinge (iar efectele sunt de abia la început), Ungaria nu va avea multe opțiuni la îndemână decât să se întoarcă spre democrațiile liberale pe care Orban le contestă acum. Iar avertismentul Americii e valabil pentru toți acei lideri din regiune care cred că, la adăpostul votului popular, obligațiile față de partenerii de securitate și democrația rămân facultative. Și cu cât mai mari garanțiile de securitate (precum o bază antirachetă), cu atât mai mari așteptările Americii!