Există doar câteva locuri speciale în lume în care ceasul biologic poate fi păcălit. Aceste destinaţii aparte au o speranţă de viaţă mai ridicată decât oriunde în altă parte. Aici nu este un eveniment atunci când localnicii împlinesc vârsta de 100 de ani.
Frecvenţa acestei vârste este de două ori mai mare decât în altă parte, iar incidenţa bolilor mortale (cardiace, artrită, ori cancer – o obişnuinţă în societatea noastră), e mult mai rară. În aceste “fântâni ale tinereţii”, oamenii nu doar trăiesc mai mult, dar şi calitatea vieţii lor este mai bună. Oamenii de ştiinţă au descoperit pe glob câteva astfel de “izvoare de viaţă”, pe care le-au botezat “zone albastre”.
În România, pe 24 iulie, Ecaterina Găman a fost aniversată de familie. Ea a împlinit 106 ani. Născută la Buzău, în 1904, a avut 11 copii, dintre care 7 au trăit. Şase dintre aceştia sunt încă în viaţă, iar cel mai în vârstă are 82 de ani. "Mama Caterina" nu a avut nevoie de medic până anul trecut, când a fost operată de ulcer perforat. Rudele au spus că la externare au avut probleme întrucât calculatorul nu putea prelucra date în care vârsta persoanelor era formată din trei cifre. În România, speranţa medie de viaţă la bărbaţi este de 70 de ani, iar la femei este de 77,1 ani, conform unui raport al Ministerului Muncii, de la începutul acestui an.
122 de ani şi jumătate, cel mai bătrân om din lume
În fruntea recordurilor internaţionale, în ceea ce priveşte vârsta, pe locul 1 se află franţuzoaica Jeanne Calment. Aceasta a murit în 1997, la vârsta de 122 de ani şi 167 de zile. La vârsta de 12 ani l-a cunoscut pe Van Gogh. Locul doi în top este deţinut de japonezul Shigechiyo Izumi. El a murit la vârsta de 120 de ani. Chiar dacă e recunoscut de Guinnesse World Records, recordul său e, mai nou, contestat în Japonia. Locul al treilea aparţine lui Christian Mortensen, care a murit la 115 ani şi 252 de zile.
Cel mai bătrân om în viaţă este Eugénie Blanchard, din Franţa (114 ani). În top 10 al ţărilor cu cei mai bătrâni oameni din lume, documentaţi, se află Franţa, pe locul 1, urmată de Japonia, pe locurile 2, 7 şi 10. SUA are şi ea reprezentanţi, pe locurile 3, 4, 8 şi 9. În top se mai află câte un reprezentant din Canada şi Ecuador. Cel mai "tânăr dintre ei", japonezul Kamato Hongo, a murit în 2003, la vârsta de 116 ani şi 45 de zile.
Majoritatea celor din top au murit la vârsta de 116 ani (5 persoane), la aproape 118 ani fără 3-4 luni au murit alte două persoane. Doar doi au depăşit 120 de ani. E vorba despre Shigechiyo Izumi (120 de ani şi 237 de zile) şi franţuzoaica Calment (122 de ani şi 164 de zile).
Unde se trăieşte cel mai mult şi de ce
Reţeta secretă a elixirului tinereţii este o provocare continuă pentru cercetători. Amestecuri de substanţe sintetice combinate meticulos în pilule, ori cocteiluri de plante atent studiate, suplimente de antioxidanţi care să inhibe îmbătrânirea, sunt trucuri uşor de găsit în farmacii care să înşele ceasul biologic. În anumite locuri de pe glob însă, acest fenomen este natural. Iar aflarea secretelor acestor “fântâni ale tinereţii” a pus oamenii de ştiinţă în competiţie, pentru că s-a demonstrat deja că longevitatea nu se vinde în pilule.
Din concluziile lor de până acum, în topul celor trei destinaţii-minune se află Sardinia, (Italia), Okinawa (Japonia) şi Loma Linda (California, SUA).
Locuitorii acestor regiuni nu participă la maraton, nu iau suplimente alimentare şi nici nu ţin diete. Inspiraţi de amestecul interesant de factori care determină o viaţă mai lungă pentru locuitorii acestor “izvoare de sănătate”, comunitatea internaţională a oamenilor de ştiinţă se află în căutarea răspunsului la întrebarea: de ce locuitorii acestor regiuni trăiesc mai mult şi mai sănătos?
Sardinia, paradisul bărbaţilor
Edenul nu este unul şi acelaşi pentru bărbaţi şi femei. O spun studiile care arată că Sardinia este destinaţia ideală pentru bărbaţii care vor să trăiască mult. În Sardinia, insulă de aproape 1,4 milioane de locuitori, locuiesc cei mai mulţi centenari din Europa. Atras probabil de perspectiva unei vieţi lungi este şi Silvio Berlusconi. Premierul italian, implicat frecvent în scandaluri, este unul dintre rezidenţii ocazionali, având pe insulă o vilă.
”Fântâna tinereţii” nu este însă întreaga insulă, ci o zonă mai izolată din munţi, în provincia Nouro. Bărbaţii de aici sunt păstori, în marea lor majoritate, terenul fiind dificil pentru cultura pământului. În acest loc izolat, numărul centenarilor de sex masculin este de 10 ori mai mare decât cel din SUA. Ce poate explica acest fenomen? Dieta? Specialitatea din brânză de oaie consumată cu regularitate de localnici este pecorino (de la oi care au fost hrănite cu iarbă). Acest tip de brânză este bogată în acizi Omega 3. Principalul lor avantaj pentru organism este că previn factorii de risc pentru bolile cardiace, cancer şi artrită. La fel de important este şi aportul pentru memorie şi partea intelectuală.
În această regiune din Sardinia, bărbaţii ajung la vârste înaintate, însă foarte puţini suferă de demenţă. Demenţa este frecvent întâlnită la grupele de vârste înaintate, însă, în aceste “zone albastre”, chimia din organism nu numai că permite o viaţă mai lungă, dar aceasta este lipsită de unele riscuri care vin odată cu înaintarea în vârstă.
Un grup de cercetători americani s-a interesat de fenomenul din Sardinia şi a subliniat următoarele concluzii. Populaţia, în special cea masculină, se ocupă cu păstoritul, care implică activitate fizică. Sunt foarte rare cazurile în care bătrânii trăiesc singuri. De obicei, în aceeaşi casă sunt cel puţin alţi doi membri ai familiei. Societatea sardiniană acordă grijă la modul în care îşi tratează bătrânii. În cultura locală, înţelepciunea de viaţă vine odată cu vârsta, iar cei mai tineri respectă cuvântul bătrânilor.
Bărbaţii de aici nu numai că ajung la 100 de ani, dar sunt energici. Merg în continuare pe jos, ori pe bicicletă, kilometri întregi. Au o dietă similară, din produse rezultate din agricultura locală: brânză de capră, roşii, verdeţuri, usturoi, legume şi măsline. Particularitatea în dietă vine cu specia de fasole fava, care se găseşte şi la noi. Cunoscută şi sub numele de “fasole lată”, are boabele aplatizate, de culoare bej. Se găseşte mai ales în conserve, dar şi uscată, în supermarketurile noastre. O altă specialitate a zonei este vinul Cannonau. De un roşu închis la culoare, este vinul cu cea mai mare concentraţie de antioxidanţi din lume.
Avantaje pentru locuitorii din Sardinia:
- Fasole fava
- Pâine de grâu integrală nedospită, numită local notamusica, din grâu arnăut
- Brânză de oi hrănite cu iarbă, bogată în acizi graşi Omega 3
- Vinul Cannonau, bogat în polifenoli, antioxidanţi care ţin bătrâneţea la distanţă. În estetică, polifenolii au rol în prevenirea ridurilor, în menţinerea elasticităţii pielii, îmbunătăţesc hidratarea pielii şi stimulează sintetizarea colagenului la nivelul acesteia. Aceşti antioxidanţi se mai găsesc sub diferite forme în fructele roşii, citrice, în ciocolată, mere, ceapă şi frunze de ceai.
- Culturi de cereale
- Izolare culturală
- Cadru familial unit
- Dietă pe bază de plante şi legume
- Activităţi fizice regulate, dar moderate
- Climă plăcută
Okinawa, paradisul femeilor
O altă insulă, acelaşi context special. Dacă am vorbit despre destinaţia ideală pentru bărbaţii care doresc să trăiască mult, acum este rândul femeilor să descopere locul ideal. Acesta se află tocmai în Ţara Soarelui Răsare. În Japonia, acasă la celebrele gheişe, este un alt “izvor de apă vie”.
Cercetătorii sunt de părere că între 10-20% din durata noastră de viaţă este influenţată de zestrea genetică, restul de 80-90% reprezentând influenţa mediului de viaţă şi a propriilor decizii atunci când vine vorba despre stilul de viaţă. Acum nu mai contează la fel de mult dacă bunicii au trăit până la 90 de ani. Determinante sunt deciziile luate cu privire la modul în care fiecare doreşte să trăiască.
Acest concept se regăseşte şi în Japonia. Aici, speranţa de viaţă este de aproximativ 85 de ani, iar “fântâna tinereţii” a fost localizată în arhipelagul Okinawa. Pe insula cea mai mare, în zona de nord, sunt cele mai bătrâne femei din lume. Şi nu doar ajung la vârste înaintate peste media normală, însă, un lucru remarcabil, nu au dizabilităţile specifice vârstei şi care se regăsesc la bătrânii din restul zonelor. Aici se află de cinci ori mai mulţi centenari decât în SUA. Au o rată foarte scăzută a cazurilor de cancer la sân, ori cel de colon, şi la fel de scăzută e rata bolilor cardiovasculare, a cancerului, a artritei, ori a demenţei.
Un alt element important care este asociat cu o viaţă mai lungă este reţeaua socială. În Okinawa, ca în toată Japonia de altfel, nu se vorbeşte despre izolare. Japonezii au o reţea de apropiaţi, cunoscute sub numele de Moai. Astfel, indiferent de momentele dificile prin care trec, au, în permanenţă, pe cineva apropiat. Suportul moral şi socializarea sunt un element care se asociază cu un stil de viaţă sănătos şi longeviv. Fie se nasc într-o familie numeroasă, fie îşi aleg, în timpul vieţii, oamenii potriviţi, alături de care, exceptând partenerul de viaţă, trăiesc ani la rândul, sub forma unor micro-societăţi. Impactul pozitiv în timp al persoanelor alături de care individul alege să se asocieze este vizibil şi contribuie la creşterea speranţei de viaţă.
Sedentarismul nu este o alternativă pentru japonezi. Ei merg pe principiul că oricine “are un motiv să se trezească dimineaţa”. Fie că sunt maeştri de karate la vârsta de 102 ani, pescari, ori că se îngrijesc la vârsta de 100 de ani de stră-stră-strănepoţi, aceşti oameni trăiesc fiecare zi fără a acorda atenţie vârstei corpului lor şi “se trezesc” pentru un scop anume. Ştiu pentru ce trăiesc, îşi cunosc rostul în viaţă, indiferent de vârsta pe care o au. Avantaje pentru locuitorii din Okinawa:
- Dietă pe bază de legume şi plante pline de culoare. Una dintre preferinţele lor culinare este tofu. În dietă se consumă legume, fructe şi alimente care au culori puternice: roşii, castraveţi, ouă, spanac. Iar porţiile sunt mici, pentru a reduce consumul de calorii la o masă.
- Înainte de a începe masa rostesc Hara, Hatchi, Bu, o învăţătură de pe vremea lui Confucius. Acest stil de a mânca spune că cel mai sănătos mod este să te opreşti nu atunci când simţi că te-ai săturat complet, ci mai devreme, întrucât creierul procesează mai greu. El are nevoie cam de o oră şi jumătate să conştientizeze senzaţia de saţietate. Se spune că ideal ar fi să te opreşti când eşti 80% săturat, nu 100%.
- Merg pe principiul prin care lucrurile se fac fără grabă, cu calm, fără a fi presaţi de timp.
- Reţea de socializare Moai
- Grijă şi respect faţă de bătrâni
- Principiul “ikigai”, de a găsi acel scop care să motiveze
- Spiritualitate, credinţă şi rugăciune
- Exerciţii zilnice. Japonezii nu sunt adepţii sedentarismului.
- Familia este nucleul de bază
Loma Linda, fântână "religioasă" a vieţii din SUA
În SUA, doar o persoană din 5.000 ajunge să împlinească vârsta de 100 de ani, iar speranţa de viaţă este aici de 78 de ani. Singura “zonă albastră” din SUA este Loma Linda, din California, statul guvernat de celebrul actor Arnold Schwarzenegger.
În Loma Linda trăiesc foarte mulţi Adventişti de ziua a 7-a. Poate este stilul de viaţă dictat de religie, dieta impusă de această, ori socializarea, impusă de obligaţia de a merge des la biserică. Ori poate, secretul care face din această comunitate o "fântână a tinereţii" este cumularea acestor factori.
Ideea este că în apropiere de oraşe aglomerate şi poluate se află un izvor de viaţă lungă, unicul cu care americanii se pot lăuda. Nu se poate ignora aportul spiritualităţii asupra unei vieţi mai lungi. Iar americanii, dornici să explice stilurile de viaţă, au descoperit, în urma unui studiu, că persoanele care obişnuiesc să meargă la biserică cel puţin odată pe săptămână trăiesc cu 7-10 ani mai mult. Şi nu este doar aspectul legat de relaţia cu divinitatea. Ţine de socializare, eliminarea stresului, comunicare, spiritualitate, mişcare fizică în drumul parcurs până la biserică, participarea la diverse activităţi.
Ceea ce este interesant în Loma Linda este faptul că în această comunitate sunt locuitori albi, negri, hispanici, chiar şi asiatici. Astfel, se demonstrează că genele au un aport foarte mic atunci când vine vorba despre speranţa de viaţă, ceea ce face diferenţa este stilul în care aceasta este trăită.
Adventiştii de ziua a 7-a sărbătoresc sabatul, de vineri, la apusul soarelui, până sâmbătă seara. Stilul lor de viaţă este impus de religie. Ei mănâncă ceea ce este scris în Biblie: legume, seminţe, ori plante verzi şi lipseşte carnea.
Pentru femeile din Lima Linda speranţa de viaţă e cu nouă ani mai mare decât pentru restul americancelor, ajungând şi până la 89 de ani. Bărbaţii sunt şi mai avantajaţi, cu 11 ani la speranţa de viaţă (conform unui studiu care a durat 3 ani şi care a reunit 70.000 de persoane).
Legătura cu Biserica este una extrem de importantă pentru aceste persoane, iar Dumnezeu face parte din viaţa lor în orice moment, iar ei conştientizează prezenţa şi rolul Lui. Sunt comune ieşirile în natură, iar reţeaua de socializare este tot în rândul adventiştilor. Astfel, se trăieşte în acelaşi cadru, după aceleaşi reguli, pe baza aceloraşi principii.
Unul dintre rezidenţii acestei comunităţi este Ellsworth Wheram, care, la 97 de ani, face 20 de operaţii pe cord deschis pacienţilor săi. Un alt exemplu din această comunitate este un bătrân de 103 de ani. Începe fiecare dimineaţă înotând, călăreşte zilnic, iar ocazional face surf. O vecină are vârsta de 104 ani. Face mişcare în fiecare zi, ridică greutăţi şi parcurge câţiva kilometri la bicicletă. Este membră a mai multor organizaţii şi face muncă de voluntariat. Ea conduce zilnic, fără probleme. Este unul dintre puţinii americani peste 100 de ani care se poate lăuda cu această performanţă care cere reflexe şi acuitate vizuală. În România, din cei aproape 6 milioane de şoferi, aproximativ 30 au depăşit vârsta de 100 de ani. Alţii aproape 1.000 sunt trecuţi de 90 de ani. Cine câştigă loteria genetică?
Dan Buettner, un autor american, a realizat numeroase studii în aceste “zone albastre”, unul dintre ele împreună cu National Geographic. În studiile sale, Buettner arată că omul nu este “programat pentru longevitate. El este programat pentru ceea ce se numeşte succes procreativ”.
Mai exact, este vorba despre acea vârstă la care o avem atunci când copiii noştri ajung să aibă, la rândul lor, copii. “După această vârstă, efectul evoluţiei se disipează complet”, apreciază Dan Buettner. Astfel, o persoană de 65 de ani îmbătrâneşte cu o rată de 125 de ori mai rapidă decât o persoană de 12 ani. “Pentru a atinge 100 de ani nu trebuie să fi avut doar un stil de viaţă foarte bun, dar trebuie, de asemenea să fi câştigat loteria genetică”.
Stilurile de viaţă european şi american împart viaţa adultă în două. Este partea activă, în care muncim, iar apoi urmează pensionarea, asociată cu sedentarismul. În niciuna dintre culturile de mai sus nu se practică sportul cu adevărat, ci este vorba despre un stil de viaţă care implică activităţi fizice moderate, dar regulate. Plimbarea până la biserică, la un prieten, la cumpărături, ori aşezatul şi ridicatul de pe podea, în Japonia, sau drumurile de munte din Sardinia, munca în grădină, cea în casă ori în jurul casei, gătitul, toate acestea implică mişcare continuă, dar fără a fi solicitantă. Socializarea este un alt aspect important, la fel şi organizarea ierarhică în societate.
La fel de important este şi dieta, ceea ce se consumă, ritmul şi modul de a mânca. Fiecare dintre aceste culturi dedică timp odihnei, spiritualitatea ocupă un loc important, ceea ce face ca nivelul de stres să fie redus. Cazurile de Alzheimer (degradarea cognitivă), bolile cardiovasculare, cancerul, demenţa, ori cazurile de artrită sunt substanţial reduse. Nu este un secret al vieţii mai lungi, ci o combinaţie de mici elemente. Iar exemplele din Europa, Asia şi America arată că nu sunt identice aceste reţete. Pe cât de diferite aceste combinaţii unice, pe atât rezultatele sunt similare: speranţa de viaţă pentru locuitorii acestor zone este mai mare, iar posibilitatea de a depăşi vârsta de 100 de ani este mai crescută decât oriunde în alte parte.