Invidia nu-i un sentiment de ciudă răspândit doar printre români, deşi se cunoaste o veche vorbă de-a locului, care zice că, în cazanul din iadul în care fierb românii, cum ridică unul capul deasupra, imediat e tras la fund de alţii.
Mai curând, cred că invidia este o boală izvorâtă din neputinţă şi-mi amintesc adesea cum m-am confruntat personal cu efectele ei neplăcute, când, în urmă cu ani – în baza experienţei mele profesionale – a rezultat un brevet de invenţie în domeniul de activitate. Imediat s-a dezlănţuit o mini-furtună denigratoare, culmea, din partea unor neprofesionişti în domeniu, însă teoreticieni dornici de afirmare prematură.
În formele ei banale, această boală fără leac a prins dintotdeauna pe aceste plaiuri de basm şi acţionează nestingherită în plină democraţie şubredă, bântuită de kitsch şi manelisme, de la spart seminţe pe şanţuri şi până la mass-media tabloidă. Însă invidia este mult mai nocivă când infectează brusc persoane care profesează în domenii de vârf ale societăţii, ca, spre exemplu, ale înaltei tehnologii, ale medicinei, artei şi culturii, ale mass-media etc., etc. Apare şi se manifestă, în special când unii perfecţionişti din domeniile pomenite trezesc atenţia colegilor lor de specialitate, printr-o evoluţie spectaculoasă în activitatea profesională, recunoscută atât pe plan intern, cât – posibil – şi internaţional. Scriam ceva mai demult în acest cotidian: „(...) Însă mulţi dintre noi ştim că, în rândul profesioniştilor din oricare dintre domeniile de excelen- ţă ale societăţii, a existat şi există multă concurenţă acerbă pentru afirmare, precum şi invidii nemăsurate, care au dus şi duc până la urmă la soluţionări în instan- ţele de judecată”.
Am fost de-a dreptul siderat să aud, într-un interviu televizat, vorbindu-se despre o personalitate publică, mulţumită că o altă personalitate, din cultură, se confrunta cu probleme de să- nătate. Ori sfaturile (zise prieteneşti!) din domeniul medicinei, chipurile pertinente, de a nu opta pentru un anumit stabiliment de sănătate, fiindcă sigur acela este infestat de bacterii letale şi doar în stabilimentul sfătuitorului se poate găsi mediul sigur pentru sănătate! Lăsând deoparte invidiile inerente dintre unele personalităţi din mediul artistic, cultural, mass-media, mi se pare că cele mai periculoase pentru societate sunt acelea care otrăvesc corpul medical, parte din bolnavii acestuia rămânând perdanţi.
Derută provoacă şi îndelungile controverse care au loc între unele somităţi medicale autohtone. Ca un exemplu din multe, iată o metodă chirurgicală românească minim invazivă, descoperită şi aplicată cu succes de peste patru decenii, în zeci de mii de operaţii! Însă, metoda chirurgicală în discuţie este contestată de către adepţii celei tradiţionale, care necesită internarea în spital a celor operaţi, spre deosebire de aceea minim invazivă. Cine e în pierdere? Cine câştigă? Desigur că pierd numai eventualii pacienţi, care sunt derutaţi!