Sâmbătă, a fost o nouă zi de proteste la Moscova. În ciuda arestărilor masive – peste 2000 de persoane la 10 august, în cel mai mare protest public din 2012 – lumea continuă să iasă în stradă, sfidând mașinile cu gratii ce-și așteaptă arestații ridicați în stradă și tunurile de apă plasate ostentativ în zona marilor proteste pentru descurajare.
Câteva mii de persoane s-au adunat să protesteze împotriva înscrierii candidaților opoziției la alegerile locale pentru consiliul municipal Moscova, din 8 septembrie, dar și din alte localități. Între timp însă, protestele au escaladat, au schimbat tonul și direcția de acțiune și trădează nemulțumirea masivă a populației împotriva lui Putin și dorința de schimbare. Putin conduce Rusia cu mână forte de peste 20 de ani.
Mandatul său actual, început în martie anul trecut, s-ar încheia în 2024.
Problemele gestiunii succesiunii sunt însă enorme iar Putin vrea să rămână în continuare la conducerea statului, fiind cel mai longeviv conducător după 2024, mai longeviv decât Stalin însuși. Pe de altă parte, societatea rusă în întregimea sa e exasperată de imobilism și lipsa schimbărilor, mulți dintre tinerii din stradă trăindu-și viața exclusiv sub regimul Putin.
Controlul votului prin controlul celor ce pot fi aleși a declanșat protestul masiv. Populația consideră că nu mai are nici un drept, e împinsă la colț, cu spatele la perete, nu are nici o rază de speranță și e exasperată de blocarea opțiunilor sale și de controlul listelor de candidați, ca și de controlul artificial al votului și anunțul unor rezultate scoase din joben, la dorința actualilor lideri. Dacă aici a fost sursa nemulțumirii, exasperării și protestelor din stradă, lucrurile au fost amplificate de promisiuni nesatisfăcute și de situația economică extrem de complicată.
Astfel, Rusia traversează anul acesta al șaselea an consecutiv de scădere a nivelului de trai, o situație pusă pe seama prețului redus al petrolului, principala marfă de export a Rusiei alături de gaze, dar și pe seama sancțiunilor internaționale la adresa Rusiei pentru anexarea Crimeii și foarte multe alte blăstămății internaționale ce au urmat: ingerința în alegeri, cazul Skripal, al folosirii gazului militar de luptă novichiok pentru uciderea unui fost spion care a dezertat în Marea Britanie, ingerința și spionajul la Agenția internațională anti-doping pentru a ridica interdicțiile sportivilor ruși de a participa la olimpiadă sau la reuniuni sportive, după ce au fost falsificate analizele lor ce arătau dopajul sistematic, ingerința în alegerile americane și în altă duzină de state occidentale, afacerea arestării navelor ucrainene în strâmtoarea Kerci și a anexării de facto a Mării de Azov, agresiunea militară continua din Estul Ucrainei și tot așa mai departe. Și la nivel intern, nemulțumirile sunt la fel de mari din cauza lipsei capacității administrației de a livra servicii populației, din cauza corupției generalizate și a desconsiderării dorințelor rușilor pe teme de tot felul.
Când urgențele civile sunt tratate dezastruos și incendiile de pădure mistuie taigaua siberiană iar autoritățile nu le pot stopa, când accidente sunt înregistrate peste tot – incendii la clădiri, scufundări de vase pe râuri, toate provenind de la încălcarea regulilor din cauza mitei primate de autorități - iar acțiunile în criză sunt cvasi-inexistente, toată lumea așteptându-l pe Putin și conducerea superioară de stat să dea ordin, lucrurile au intrat într-o zodie a neîncrederii totale.
Arestările în masă nu au făcut decât să agraveze lucrurile și să accentueze spirala nemulțumirilor. Iar dacă primii 10 ani de mandate Putin au însemnat o creștere de bunăstare și standard de viață, o creștere în prestigiu a Rusiei și stabilizarea economică și a privatizărilor haiducești, ultimii 10 ani se situează la polul opus.
Economiștii ruși au prognozat scăderea veniturilor și a nivelului de trai al rușilor pentru al șaselea an consecutiv, sancțiunile și izolarea internațională sunt la apogeu iar popularitatea personală a lui Putin e în scădere dramatică, iar cifrele sunt tot mai disputate - inclusiv prin intervenția Kremlinului pentru a modifica(dubla, în fapt) nivelul cifrelor date publicității privind încrederea în Putin, la agenția de stat responsabilă de sondaje. Revenirea studenților din vacanță e privită ca o mare provocare pentru protestele din marile orașe.
Arestații din opoziție se confruntă cu imposibilitatea candidaturii la viitoare alegeri dar și cu perspectiva a 5 ani în închisoare pentru organizarea unor manifestații publice ilegale. E adevărat, aceștia au probat că au cerut administrației orașului Moscova autorizație pentru 3 locații alternative, toate respinse fără indicarea unor locuri alternative. Încălcarea chiar și a legii ruse privind protestele publice arată închistarea în proiect al autorităților care nu permit nici o bavură în planul lor de a deține puterea absolută.
În plus, hotărârea de a amenința un cuplu cu decăderea din drepturile părintești pentru că au venit cu copilul la proteste a oripilat întreaga societate, un exces de zel strigător la cer numai bun pentru un declanșator de proteste. Rușii au o reacție determinată de simțul tot mai acut al injustiției, al propagandei gratuite și ostentative la televiziune, al minciunilor și promisiunilor neîndeplinite. Și dacă protestau pentru dreptul de a alege liber, azi vorbesc despre represiunile guvernului ca țintă de protest.
Acestea pot prezerva relativa liniște până la alegerile de duminică, însă nemulțumirea se acumulează fără nici o supapă de rezervă. De altfel, Putin a clipit într-un caz cel de la Ekaterinburg, demonstrațiile împotriva construcției unei biserici și a unui complex comercial în parcul orașului, intervenind pentru a genera un referendum în care propunerea a căzut iar autoritățile au dat înapoi și au renunțat la proiect. Presiunea majoră și voința publică a obligat și administrația lui Putin să treacă peste interesele oligarhilor și puterii locale pentru a salva liniștea publică și a diminua numărul de focare de nemulțumire din interiorul Rusiei.
Controlul votului și situația încrederii generale e crucială pentru perspectiva lui Putin la un nou mandat după 2024. Ca și relansarea încrederii în administrație. Planul de investiții guvernamentale masiv, în valoare de 400 mld dolari, e o utopie în care nu cred nici autorii lui. Iar gestiunea mâniei și nemulțumirii publice cu o combinație de acțiuni represive dure și mici concesii și cedări vizează chestiuni marginale, nu și temele majore unde Rusia lui Putin merge cu tăvălugul înainte.
Deja 37% din moscoviți susțin protestele iar doar 27% sunt împotriva loc. Iar alegerile din 8 septembrie vor mai avea un val de proteste sâmbătă și desconsiderarea completă a doleanțelor publice va determina relansarea valului de proteste, ca și eventualele reprimări ale acțiunilor din ajun, la 7 septembrie.
Pe 31 august, autoritățile s-au abținut de la orice intervenție. Iar cât timp protestatarii reclamă represiunea politică, Duma de Stat face o comisie specială pentru a ancheta ingerința externă în alegerile din Rusia, legat de aceste proteste și finanțarea ONG-urilor de opoziție. De ajuns pentru a coagula din nou nemulțumirea populară, într-un sezon al protestelor fără sfârșit și fără perspectivă, în care apar în stradă mase de cetățeni fără lideri, fără structură și fără organizare dar cu scopul de a-l trimite pe Putin acasă și de a dezmembra regimul său opresiv și corupt.