O echipă de cercetători, din care face parte şi un român, a reuşit în luna martie să surprindă pentru prima dată în istorie cum se mişcă atomii într-o moleculă. Aplicaţiile multiple ale uluitoarei descoperiri sunt încă dezbătute.
Cosmin Blaga, cercetător la Ohio State University, e puţin răcit. A prins, aşa, o gripă de primăvară, de asta, la telefon, glumeşte: „Am răcit ca un copil”. Pare un om normal, cu picioarele pe pământ. Deşi poate vorbi despre necunoscute din fizică la un nivel pe care nu oricine îl poate pricepe. Cosmin e singurul român care a văzut, pentru prima dată în istorie, cum „aleargă” atomii într-o moleculă. Face parte dintr-o echipă de oameni de ştiinţă care a reuşit să „filmeze”, concret, cu aparatură specială cu laser cum au loc reacţiile la nivel atomic. O descoperire anunţată în luna martie, ale cărei dimensiuni multiple încă mai sunt discutate. De ce a plecat românul în SUA nu e un secret. Aici, în anii 2000, când Cosmin a terminat facultatea, cercetarea în domeniul său, al laserelor, era practic inexistentă. Dar acum, spune cercetătorul, într-un interviu acordat în exclusivitate EVZ, e optimist în ce priveşte domeniul fizicii în România. Ce presupune imaginea
Nu e ca şi cum imaginea asta abstractă - un spectru de culori, de fapt, ca reprezentare, cu un centru roşu ce se pierde spre margini albastre – ar fi răsărit din întâmplare pe monitoarele din laboratorul unde Cosmin lucrează. A fost efectul a patru ani de muncă. Practic, ce au văzut Cosmin şi colegii lui? Au văzut, pe viu, rearanjarea atomilor în molecule de Oxigen sau Azot, după ce au „pierdut” un electron, iradiate fiind de un laser. Teoria intuia toate astea. Dar e prima imagine „filmată” – mai degrabă, surprinsă grafic, în timp real – din interiorul unei molecule. „Noi iradiem atomi şi molecule cu raze foarte puternice. Şi ne uităm să vedem cum reacţionează materia moleculei, în câmpuri foarte puternice. Când focalizezi laserul pe un atom, acesta mută electronii. Am vrut să vedem cum are loc o reacţie chimică. Ele sunt foarte greu de văzut în timp real, pentru că electronii se mişcă foarte repede. Şi, tradiţional, cu microscopul electronic, nu poţi vedea chestii foarte rapide”, explică Cosmin. Practic, până să experimenteze cu laserul lor şi camera dezvoltată în laborator, orice imagine legată de reacţiile din moleculă arătau ca unele surprinse la cursele de Formula 1 de camere foto slabe. „Când trece o maşină foarte rapid prin faţa ta, practic tu vezi numai o dâră lungă. Nu vezi detaliile, nu poţi vedea cine sponsorizează maşina, cine o conduce. Pentru că totul e o dâră de culoare. Noi am reuşit, practic, să facem o cameră de luat vederi, cum ar veni, bazată pe difracţie de electroni, foarte rapidă”, detaliază cercetătorul român. Un „film” la nivel molecular Descoperirea echipei a fost publicată şi recunoscută în revista „Nature”, în luna martie. Până la publicare, însă, au tot testat în ultimii ani, să fie siguri că nu dau greş. Iar acum se discută posibilele aplicaţii ale pasului făcut în Ohio. Cosmin speră ca descoperirea să fie „o unealtă” prin care oamenii de știință să poată vedea clar ce se se întâmplă în reacţiile chimice foarte rapide. „În primă fază, vrem să vedem, de exemplu, ce se petrece într-un compus chimic. Să facem un film cu o moleculă reacţionând”, spune fizicianul. Apoi se deschid căi nebănuite. Cosmin vorbeşte inclusiv despre potenţiale „rearanjări” ale moleculelor.
Lupta pentru controlul asupra atomului
„Vrem să controlăm cum are loc o reacţie chimică. Să intervenim în timpul reacţiei chimice cu un alt fascicul laser, probabil, şi în loc să avem compusul A+B, de exemplu, să controlăm molecula şi să-i zicem: „Hei, rupe-te de fapt în compusul C+D”. Vrem să controlăm molecula. Se poate face dintr-o moleculă o alta”, spune Cosmin Blaga. De la distanţă, pare un fel de joacă de-a Dumnezeu, în laborator. Dar Cosmin glumeşte. Totul e absolut normal că doar „molecula nu te înjură” când te joci cu ea. Trebuie doar „să poţi vorbi limba ei”, cu viteza ei. „Trebuie să-i spui moleculei suficient de rapid unde şi cum să reacţioneze. E ca şi cum ai fi un antrenor al unei echipe de fotbal. La pauză, echipa ta este condusă. Tu trebuie să faci anumite schimbări, să intervii pe durata meciului, ca să inversezi scorul. Ei, dacă tu faci asta foarte lent, niciodată nu poţi face schimbări suficiente ca să câştigi meciul”, face Cosmin o analogie sportivă. Aplicaţiile „filmelor” cu molecule s-ar putea transpune, pe viitor, chiar şi în medicină, ar veni o completare. Există boli care se produc din cauza unor proteine din corpul uman care se transformă, de exemplu. „Pentru că ele se transformă cum nu trebuie. Şi ideea ar fi ca noi să putem interveni pentru a preveni aceste mutaţii. Să-i spunem moleculei: „Hei, fă mutaţia care trebuie, cea bună, nu cea rea”. Dar asta nu o să putem face la stadiul în care suntem acum. În câţiva ani, poate...”, încheie Cosmin Blaga explicaţiile descoperirii la care a participat.
DE CE A PLECAT „Eu încă mă mai identific cu România”
În ziua când au obţinut „poza” din interiorul moleculei, Cosmin şi colegii lui au fost „în al nouălea cer”. Apoi au revenit pe Pământ, zice, şi-au dat seama că doar au atins în treacăt un domeniu care trebuie atent aprofundat. E încă o ceaţă peste ce au găsit de fapt, dar românul e optimist. Cum e optimist şi cu domeniul cercetării în România, de care spune că se simte apropiat. „Eu încă mă mai identific cu România. Nu m-am desprins cu totul. În 2008 am fost invitat la o conferinţă la Bucureşti şi chiar am fost impresionat şi şocat, într-un fel, de nivelul experimental, de dotările pe care le are şi România. În domeniul meu, România e pe o poziţie foarte bună. Şi cred că, în câţiva ani, se vor face multe descoperiri”, crede Cosmin. Totul ar veni după ce, la Bucureşti, se va deschide un centru pentru lasere ce face parte dintr-un proiect european. „Se construiesc câteva lasere deosebite, foarte puternice, pe teritoriul Europei. Şi unul va fi la Bucureşti!”, spune Cosmin. Cu sau fără lasere, însă, el, unul, deocamdată, nu s-ar întoarce acasă. Sunt prea multe planuri în SUA. Vrea să înfiinţeze, de exemplu, alături de colegii lui din State, o companie.
Viaţa în SUA Când a plecat, la începutul anilor 2000, România era la ani distanţă de cercetarea în domeniul laserelor de peste hotare. „Oameni deştepţi erau, că sunt peste tot în lume. Dar nu se investea destul”, povesteşte Cosmin Blaga. Când a ajuns la doctorat în SUA, integrarea s-a făcut natural. De altfel, jumătate dintre doctoranzi erau străini, pentru că pragmatismul american prevede acapararea de talente de peste hotare. „Ca experienţă umană a fost deosebit. Am avut colegi de apartament din toate colţurile lumii. Şi chinezi, şi africani, şi americani, de toate. Toţi oameni destul de deştepţi”, zice românul.
Diferenţe în cercetare
În anii de lucru printre americani, Cosmin Blaga a observat totuşi diferenţe semnificative. Ce au americanii şi n-au alţii: „o cultură mult mai practică”. „Ei sunt mult mai buni ca noi la practică. Lucrul cu mânuţele. Noi eram mai buni la teorie, neavând atâtea unelte ca ei. Dar asta nu-i face mai deştepţi. Decalajul dintre noi şi ei începe să se micşoreze”,spune cercetătorul român. În SUA, totuşi, important e că un cercetător cu talent şi idei nu trebuie, nu poate să-şi facă griji pentru finanţare. De exemplu, doar componenta legată de imaginea din moleculă, la care echipa a lucrat cam patru ani, ar fi fost finanţată de Departamentul de Energie al SUA cu o sumă pe care Cosmin bănuieşte că s-ar ridica la 1 milion de dolari. „Apoi, alt avantaj aici e că nu e atâta birocraţie. Dacă aplici pentru un proiect de finanţare, e un timp scurt de aprobare. Şi n-ai să vezi salturi în buget din patru în patru ani, când se schimbă guvernul, probabil. În România ar trebui să se discute pe cercetare la nivel guvernamental, la nivel de Academie şi să se găsească câteva domenii în care să se investească. Să fim buni pe câteva felii ale noastre. Şi să pregăteşti un anumit tip de cercetători”, spune Cosmin. Oricum, a observat că jumătate din generaţia lui de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj a preferat să-şi dea doctoratul în străinătate. „Deci, din 17, jumătate ne-am luat doctorate în străinătate. E trist, într-un fel, dar e şi bine în alt fel. Ştiu mulţi colegi care s-au întors în ţară. Încă mai sunt posibilităţi în ţară. Va dura ceva, dar se vor face lucruri şi în România”, crede fizicianul român care a aruncat o privire prin atom.