2012 va fi un an determinant în evoluţia politică a mai multor ţări din diverse părţi ale lumii atâta vreme cât în Statele Unite ale Americii, în Germania, Franţa sau Federaţia Rusă noile formule de putere se vor constitui.
Efectul scrutinului din aceste părţi ale lumii va fi fără îndoială unul global. Previziunile, astăzi, sunt foarte greu de făcut atâta vreme cât evoluţiile economice şi consecinţele mondiale ale acestora sunt, la rândul lor, extrem de dificil de previzionat. Cu toate acestea, vom încerca câteva observaţii. Astăzi, principala victimă politică a crizei economice mondiale pare a fi preşedintele Barak Obama şi administraţia sa. Multe dintre evoluţiile ultimilor ani au fost legate de evoluţia nefavorabilă din mediile financiare nord-americane. Iar administraţia democrată de la Washington nu putea scăpa atacurilor pornite din diverse părţi ale lumii, dar în primul rând din Statele Unite.
Consecinţa a fost căderea dramatică a popularităţii preşedintelui american. Republicanii însă se află în momentul, se pare extrem de dificil, al desemnării propriului candidat, al desemnării unui candidat cu şanse. Jocul este deschis şi totul depinde de felul în care va evolua campania electorală nord-americană, dar mai ales de evoluţiile economiei mondiale.
În Franţa, lucrurile par a sta foarte diferit. Dacă la un moment dat încrederea de care preşedintele Sarkozy se bucura era în rapid declin, iar şansele socialiştilor de a cuceri Elysee-ul păreau cât se poate de reale, în pofida scoaterii de sub acuzare a lui Dominique Strauss-Kahn, astăzi popularitatea preşedintelui francez pare a fi în creştere, asta şi datorită unei excelente campanii de imagine construită în jurul eforturilor Franţei de reechilibrare economică a Europei, eforturi la care Franţa s-a asociat Germaniei.
În Germania, lucrurile par mai simple chiar dacă imprevizibilul în volatila Europă poate apărea oricând, creştin-democraţii cancelarului Merkel şi-au adus ţara în poziţia de lider incontestabil al Europei şi aceasta pentru prima oară în întreaga perioadă post belică, chiar şi la nivel declarativ.
În ceea ce priveşte situaţia din Federaţia Rusă, până foarte de curând "rocada" Putin-Medvedev era considerată ca fiind sigură. Ea este extrem de probabilă şi astăzi, numai că acolo par a fi apărut câteva elemente pe care puţini le luau în calcul - după alegerile parlamentare asistăm pentru prima oară (cu excepţia puseului din 1991) la forme coerente de manifestare a societăţii civile. Lipsa de încredere a unei importante părţi din societatea urbană rusă în corectitudinea alegerilor parlamentare pare a fi determinat, pentru prima dată, coagularea unei forme de opoziţie ne-comunistă şi neconectată la extremismul naţionalist. Aceste elemente noi pot încurca socotelile domnilor Putin şi Medvedev.
La toate cele menţionate mai înainte, mai trebuie adăugat un element care probabil îşi va avea locul său în evoluţiile politice generale din anii ce vor urma. China va încerca o schimbare a garniturii principalilor decidenţi, provocând în acelaşi timp o lovitură de imagine, aceea a cooptării la decizia centrală a unui personaj provenind dintr-o familie cu o istorie legată de mişcarea de dizidentă.
Anul 2012 va fi deci unul cât se poate de interesant din punctul de vedere al evoluţiilor politice. Citiţi şi:
- Prezidenţialele din 2012: competiţie şi jocuri deja făcute