Molenbeek nu a devenit o problemă europeană pentru că 80 la sută dintre locuitori sunt musulmani, ci din cauza politicilor greșite ale autorităților și a ideilor promovate de elitele globaliste.
Niciodată integrarea noilor veniți nu a fost tratată cu seriozitate în Occident. Mai întâi, politicienii și oameni de afaceri au încurajat imigrația pentru a obține forță de muncă ieftină pentru marile corporații. S-a urmărit profitul, nu crearea unui model de conviețuire.
Apoi, globaliștii au văzut în imigranți o posibilitate de a-și consolida și spori puterea prin vechea formulă „divide et impera”. Mai precis, au inventat un inamic în interiorul granițelor pentru popoarele albe europene, prea inteligente și prea mândre să fie aservite cu ușurință.
Iar planul are succes. Chiar dacă imigranții și descendenții lor sunt musulmani practicanți, votul lor în alegeri se duce tot spre partidele de stânga care propovăduiesc multiculturalismul și corectitudinea politică.
Și apoi starea de tensiune între cele două comunități e o adevărată mană cerească pentru cei obișnuiți să pescuiască în ape tulburi și să tragă sfori pe întreaga planetă.
Până să ajungem însă la rasa mixtă visată de Kalergi sau la războiul civil dintre musulmani și europeni profețit de profesorul belgian Engels, ar fi bine să ne oprim puțin la ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în Europa, iar Molenbeek este un exemplu perfect.
Belgia este țara cu șase guverne, iar Bruxelles-ul o capitală cu 12 primari. Dincolo de animozitățile care apar între cele două națiuni constitutive ale Belgie i- valonii și flamanzii - toată lumea pare să încurce pe toată lumea.
Inclusiv în ceea ce privește serviciile de informații, fragmentate și ele în mai multe organisme. În vreme ce problemele țării se acutizează, și nu numai din cauza imigranților sau a descendenților lor, elita politică belgiană crede cu tărie că societatea poate fi planificată după regulile multiculturalismului.
Orice încercare de a discuta deschis problemele e taxată imediat ca rasism și xenofobie, chiar dacă e vorba de lucruri serioase - precum creșterea criminalității sau a curentelor islamiste.
În aceste condiții, teroriștii islamiști au găsit în Molenbeek un adăpost perfect- prețuri mici, nimeni nu pune nicio întrebare, iar autoritatea statului este practic inexistentă. Ba, dimpotrivă, de la vârful puterii, tinerii radicali musulmani sunt văzuți ca victime ale excluderii din structurile sociale și economice.
Iar victimele își asumă cu drag eticheta, mai ales că le oferă simpatia celor din jur și îi scutește de orice responsabilitate pentru eșecul personal.
În afară de vorbe și teorii generoase, establishmentul liberal nu pare în stare să ofere vreo alternativă pentru integrarea comunităților musulmane. Dar, până la urmă, poate că scopul elitelor liberale și globaliste nu e pacea în Europa...