Între București și Comana, județul Giurgiu, sunt pe șosea 30 de kilometri. Pe calea ferată cam tot atât. Prea departe ca să vadă guvernanții din ultimii 11 ani că podul făcut de Cuza, acum aproape un secol și jumătate, s-a dărâmat. Și tot prea departe de interesul că acest viaduct, pe care un veac a mers Orient Expres-ul, să nu mai fi e făcut niciodată
Acum 147 de ani, în 1869, se inaugura în România prima cale ferată București- Giurgiu. Trenul, tractat cu o locomotivă pe abur, acoperea distanța în mai puțin de o oră. Astăzi, face mai bine de două ore, cu ocol prin Videle. La ordinul lui Alexandru Ioan Cuza s-a construit atunci lângă satul Grădiștea, aparținător de comuna Comana, în mai puțin de un an, un pod peste Argeș. În 2005, din cauze neelucidate până în prezent, viaductul feroviar s-a prăbușit. Lângă el se află ruina altui pod a cărui construcție s-a stopat după 1990. Trebuia să fie mult mai înalt ca să poată trece pe sub el barjele și vapoa re - le care urmau să circule pe proiectatul (dar neterminatul) Canal București- Dunăre. În cei 11 ani trecuți, s-au perindat la conducerea Ministerului Transporturilor 13 miniștri, plus un interimar în persoana premierului Ponta. Nu s-a pus nicio cărămidă de atunci încoace și navetiștii umplu conturile firmelor de transport auto. Gările de la Comana și Grădiștea sunt în picioare, dar în ele funcționează doar două farmacii.
Lângă resturile celor două poduri, câțiva prichindei se țin de mâini și cântă: „Podul de piatră s-a dărâmat/A venit apa și l-a luat/Vom face altul pe râu în jos/Mult mai trainic și mai frumos!”. L-am cântat cu toții. Deh, copii...
După 11 ani, nimeni nu știe de ce a căzut podul
Pe Aurel Enache, primarul de Comana, îl ia de cap când aude de podul de la Grădiștea. La 48 de ani e la al treilea mandat și spune că nu vede nicio soluție ca trenul să mai poposească vreodată în cele două gări din comuna sa. Aproape jumătate din forța de muncă a localității cu 8.000 de suflete face naveta. Până acum vreo trei ani, mai venea o garnitură, de la Giurgiu, dar au scos-o ștabii de la CFR când s-au prins că „nașii” se pricopsiseră din șpaga luată de la blatiști. Dar cum a căzut un pod așa de trainic? Edilul dă din umeri, resemnat: „Unii zic că de la inundații, alți că de la excavarea de agregate minerale din albia Argeșului, dar adevărul nu-l știe nimeni, sau dacă se știe nu se spune... Era vechi”. Se enervează: „Eu nu mai am nicio speranță! Câte demersuri am făcut și la câți miniștri... Și peneliști, și pesediști: Berceanu, Boagiu, Orban, Marin Anton... Am avut și un secretar de stat giurgiuvean, Lucian Iliescu. Nimeni, nimic! Și responsabilitatea e la ei, la Transporturi!”.
FOTO: Aurel Enache
Acceleratul de Ruse, ultima garnitură
Nea Traian Iurac, fost maistru militar artilerist, e șef de serviciu pe alimentarea cu apă a comunei. Se scarpină în cap: „Au zis că dacă nu-l fac pe ăla vechi, îl termină pe ăla nou, rămas neterminat de pe timpu’ lu’ Ceaușescu. Da’ cam tot ce a fost metal s-a furat, iar pe ăla vechi, căzut în râu, l-au scos la licitație și l-au vândut la fier vechi, în 2013!”.
FOTO: Traian Iurac
Totul a început la ora trei dupăamiaza, într-o vineri din august 2005. „A fost ultimul tren… Era acceleratul de București-Ruse. După ce a trecut și ultimul vagon s-a deplasat pilonul de pe malul sudic, dinspre Grădiștea. Iar la nouă jumate, seara, a căzut podul, singur! N-au fost victime, din fericire. Nasol era dacă se rupea când era trenul pe pod...”, povestește martorul ocular al sinistrului.
Întrebări fără răspuns
La mai bine de unsprezece ani de când a căzut podul construit de Cuza peste Argeș, la Comana-Grădiștea, nu se știe cine este vinovat de prăbușirea sa. Cel mai convenabil, s-a ales varianta dezastrului natural, pe fondul vechimii viaductului feroviar. Localnicii spun, însă, că principala cauză a fost exploatarea deficientă a balastrului din Argeș, în apropierea podului, în condițiile în care astfel de activități nu pot fi desfășurate la mai puțin de doi kilometri depărtare. Se impun câteva întrebări la care investigația noastră jurnalistică nu are, încă, răspunsuri:
● Cine a dat aprobare pentru exploatarea balastrului și cum s-a supravegheat aceasta de către autorități: CFR, Mediu, Ministerul Transporturilor, Apele Române etc?
● Cine și cum a finalizat ancheta/anchetele în urma cărora nu a reieșit niciun vinovat?
● Cum de niciunul dintre cei 14 miniștri ai Transporturilor, nici măcar actualul tehnocrat, nu a mișcat un deget pentru demararea reabilitării podului abandonat sau a construcției unuia nou în locul celui prăbușit?
● Cine are interesul ca această stare de fapt să persiste? Cine prosperă în dauna interesului cetățenesc? Nu cumva tocmai companiile de transport de persoane auto care exploatează această rută?
Au trecut 11 ani și 14 miniștri ai Transporturilor
Nu mai puțin de 14 miniștri ai Transporturilor s-au perindat pe la conducerea ministerului de la momentul prăbușirii podului de la Grădiștea, incluzând- ul și pe ex-premierul Victor Ponta, care a fost interimar o lună și jumătate. Radu Berceanu a fost chiar de două ori.
1. Petru Sorin Bușe 07.VII.2016 - prezent 2. Dan Marian Costescu 17.XI.2015 - 07.VII.2016 3. Iulian Matache 16.VII.2015 - 17.XI.2015 4. Ioan Rus 24.VI.2014 - 16.VII.2015 5. Dan Șova 05.III.2014-24.VI.2014 6. Ramona Mănescu 26.VIII.2013-05.III.2014 7. Victor Ponta - interimar 12.VII.2013 - 26.VIII.2013 8. Relu Fenechiu 21.XII.2012-12.VII.2013 9. Ovidiu Silaghi 07.V.2012-21.XII.2012 10. Alexandru Nazare 09.II.2012-07.V.2012 11. Anca Boagiu 03.IX.2010-09.II.2012 12. Radu Berceanu 29.XII.2008-03.IX.2010 13. Ludovic Orban 07.IV.2007-29.XII.2008 14. Radu Berceanu 13.VI.2006-07.IV.2007 15. Gheorghe Dobre 29.XII.2004-13.VI.2006
FOTO: În gara din Comana, oamenii mai vin doar la o farmacie. Semafoarele feroviare, însă, funcționează și aici, și la gara Grădiștea FOTOGRAFII: MARIUS VLAD
Farmacia din sala de așteptare a gării
Peisajul de pe malul Argeșului arată ca o scenă desprinsă din ecranizarea hollywoodiană, omonimă, a cărții istoricului Cornelius Ryan: „Un pod prea îndepărtat”. Numai că aici n-a fost vorba de nicio luptă ca cea dată de aliați, în al II-lea Război Mondial, lângă podul din Arnhem, Olanda, în cadrul celebrei Operațiuni „Market Garden”. Podurile n-au fost nici dinamitate, nici bombardate de nemți. Numai că, dintr-unul au rămas doar pilonii de pe ambele maluri, iar al doilea este, practic, intact. Atât doar că îi lipsesc rampele de acces din ambele puncte cardinale. Și, în loc de cratere de bombe, sunt maldăre de gunoaie. Și, un alt pod trece fix pe deasupra vechii gări din Grădiștea în care, în fosta sală de așteptare, de lângă biroul impiegatului de mișcare, funcționează o famacie. Oamenii vin la gară în continuare, dar în loc de bilete cumpără aspirină. Șinele sunt intacte, iar semafoarele feroviare, culmea, funcționează, aprinse pe culoarea roșie.
Ultimul tren a călcat un om
La fel arată și gara Comana, cinci kilometri mai spre Sud. Aici, limbile ceasului din gară, un Paul Garnier cu cadranul spart, indică ora patru fără un sfert. Pe o placă de marmură, pusă în 1994, scrie că gara a fost inaugurată pe 31 octombrie 1869. Pe peronul unde, odinioară, coborau pasagerii din celebrul Orient Expres, s-a așezat un covor de mușchi verde-prăzuliu, iar între șine, bălăriile sar de jumătate de metru. „Să vedeți mai încolo, prin pădure, că au crescut și copaci în ecartament”, povestește cu năduf nea Traian. Un ceferist care nu vrea să-și spună numele, de teamă, spune că ultimul tren care a trecut prin Comana, în acea fatidică zi de august, din 2005, a făcut o victimă: „Uite acolo e troița! Trenul a trecut podul la trei după-amiaza, pilonul s-a înclinat, da’a trecut și, când a ajuns în gară l-a călcat pe băiat... Avea 26 de ani și-l chema Marius Crăciun. Parcă a fost o prevestire neagră, seara a căzut podul!”.
„Au scos nisipul de sub pod! De-aia a căzut!”
Pe timpul lui Ceaușescu, un bilet de tren pe ruta Comana- București costa 4,40 lei și trenul te lăsa în Gara de Nord. Acum, șmecherii de pe microbuzele care-și recrutează clienții din centrul comunei cer opt lei și te aruncă la marginea Capitalei. Către Giurgiu plăteai 5.50 lei și acum oportuniștii cer 10 lei. Până să cadă podul, un dusîntors București-Giurgiu costa opt lei. Acum, cu microbuzul dai 16 lei pe un drum! Poate aici e cheia dezinteresului arătat în refacerea acestui pod istoric.
FOTO: Paul Hodivoianu
„Suntem rușinea Europei! Calea asta ferată trebuia să rămână funcțională măcar ca muzeu! Lega Parisul de Istanbul și de Moscva! Comana a fost prima gară din Vechiul Regat în care se făceau î n c r u c i ș ă r i de trenuri...”. se indignează Paul Hodivoianu, om de 73 de ani care timp de un sfert de veac a fost șeful gării din Comana. E sigur că singura cauză a dărâmării podului a fost exploatarea defectuasă a balastrului, a nisipului fluvial, în principal și nicidecum a inundațiilor cum au declarat autoritățile. „Sub pod era un nisip bun, care nu trebuia cernut, nu era necesară prelucrarea. L-au scos și s-a slăbit piciorul. Asta a fost!”, e sigur bătrânelul pe ce spune. Localnicii prezenți la dezbatere îl aprobă din cap. „Știu ce vorbesc! A fost o firmă, Eurostrade, unuia Florin Pârvu, de loc de aici, din Comana. El a exploatat! Podul a căzut, firma a dat faliment și a stat ascuns trei ani, că-i rupea lumea gâtu’! Am auzit că are un hotel pe la Sinaia... S-a mușamalizat!”.
FOTO: Gara Grădiștea are impiegat de mișcare și paznici. De 11 ani n-a mai trecut niciun tren
Cauza dezinteresului: interesele microbuziștilor
Fostul șef al gării Comana e supărat varză pe fostul secretar de stat de la Transporturi, Lucian Iliescu, în prezent parlamentar: „Giurgiu l-a avut pe ăsta secretar de stat. A promis că face un pod de la A la Z. N-a făcut nimic!”. Are explicație la orice întrebare: „Această cale ferată face parte din Coridorul 9 Paneuropean. De-aia n-o închid, da’ nici n-o fac! Când o să cadă și calea ferată București- Videle, că e pe ducă și aia, poate atunci să facă podul la Grădiștea”. Iar cea mai simplă și la îndemână explicație a delăsării autorităților o pune pe seama intereselor firmelor care transportă persoane cu microbuze pe această relație: „Nu e fiscalizare mai deloc. Șoferii fac legea în mașină. Dacă faci gură, mâine nu te mai ia! Mașinile sunt supraglomerate”. Am văzut asta cu ochii noștri chiar în centrul comunei Comana.
Bătrânului CFR-ist nu-i e teamă să spună lucrurilor pe nume. E pensionar și nu mai pot să-i facă șicane ca actualilor angajați. Petre Tănase, de 51 de ani, a fost și el ceferist. A lucrat, până în 2007, la gara Grădiștea, ca impiegat de mișcare: „Am mai stat doi ani și ceva, după ce a căzut podu’ și, după ce m-am săturat să mătur și să păzesc o gară moartă, am plecat. Păcat de rută!”.