Domnule ministru Vlad Voiculescu, am promis că revin asupra subiectului privind cele ce se întâmplă în sistemul pe care-l patronați.
Trimiterea pacienților în clinici din străinătate este o temă extrem de importantă și delicată, în același timp. Despre ea vreau să vă scriu, cu toată bunacredință, mai ales că în cursul săptămânii trecute scandalul privind transplantul de plămâni a pus pe tapet lucruri controversate, puțin lămurite.
Vă spuneam, domnule ministru Vlad Voiculescu, că am să revin asupra subiectului privind trimiterea pacienților la tratament în străinătate pe banii statului, pentru că aici e o zonă de lumini și umbre în care banul strălucește, uneori parșiv și nepermis, într-o mare de suferință. Tot ce am să vă spun și acum se bazează pe experiențele mele, trăite în șapte ani lângă părinții unor copii tratați în clinici din țară și din străinătate, pe dialogurile cu mulți-mulți medici din sistemul nostru sanitar defectuos. Știu că sunteți înainte de toate un om cu suflet mare, care până să fiți ales să duceți povara sistemului de sănătate, v-ați implicat din funcția de cetățean să dați șansă la viață semnilor. Lumea trebuie să știe că unul dintre copiii pe care-i ajut de un an să treacă peste o mare suferință, provocată de o tumoră craniană, este și astăzi susținut intens de dumneavoastră și spun cu toată sinceritatea că trăiește datorită a ceea ce ați făcut pentru el. Despre implicarea în cazul răniților de la Colectiv nu trebuie să insist, fiindcă e deja de notorietate. Pentru toate acestea, chapeau bas!, domnule Vlad Voiculescu.
Funcția primită în guvern și timpul scurt pe care-l aveți ca mandat, însă, vă va mistui. Ați nimerit într-un sistem în care alții, mai talentați în a strânge bani sau în a-și construi cariere pe baza unor proiecte aducătoare de finanțe, au ajuns primii. Ei știu sistemul, ei știu pașii, hibele și cum se pot umple golurile și au țesut în juru-i o plasă de fapte bune, greu de contestat, fiindcă tot ce fac e necesar. Cred că ați fost ales fiindcă erați liderul curat care lipsea proiectului. Sunteți deja în păienjenișul țesut, domnule ministru, și îmi pare rău că veți fi devorat. Sistemul luptă cu toate chelicerele, exact ca un păianjen, iar dumneavoastră nu aveți în preajmă consilierii care să vă arate că nu cu medicii care vor să facă ceva trebuie să vă luptați. Dorința lui Narcis Copcă de a face funcțional un centru de transplant de plămâni la spitalul Sfânta Maria nu trebuie să o sugrumați dumneavoastră, ci să găsiți soluții ca să-i ajungem și noi pe unguri din urmă. Ați văzut că ei au reușit să se școlească la AKH, să-și deschidă centrul în Budapesta și azi să facă transplant de plămâni la ei acasă? Au investit bani, dar îi vor recupera în timp. Dumneavoastră și cei din jurul dv., de ce să nu vreți să continuați să construiți lângă medicul Narcis Copcă și echipa lui, iar într-un an să avem și noi un centru funcțional ca la unguri sau la AKH?! Totuși, o investiție de 10 milioane de euro nu-i de colo! Ați recunoscut că echipa medicului Iordache, care face transplant de plămâni la Hannovra, si care e dispusă să facă intervenții și la Sf. Maria, este foarte ok.
La Hannovra e un templu al medicinei. Iar personalul de acolo își îngrijește pacienții cum ne îngrijim noi părinții. Am fost uluită când un profesor, chirurg de renume în extirparea tumorilor craniene, a renunțat la onorariul său pentru a opera o fetiță româncă pentru care nu reușiserăm să strângem toți banii pentru intervenție. Oare un ministru al Sănătății nu trebuie să facă ceva revoluționar în sistem ca, într-o zi, să poată și un medic român să-și permită să renunțe la onorariu ca să salveze o viață? Asta așteaptă de 26 de ani personalul medical și societatea de la decidenții din Sănătate, politicieni sau tehnocrați.
Vă lăsați purtat pe cărări greșite, păreți influențabil, domnule ministru Vlad Voiculescu, după cum transpare din reacțiile avute și declarațiile schimbate de la o zi la alta în războiul cu doctorul Copcă. Și e păcat să fie așa, fiindcă dumneavoastră știți foarte bine de la spitalul AKH din Viena, că medicii trebuie să lucreze după proceduri precise și, obligatoriu, în echipă, ca să reușească să-și vindece pacienții. Sâmbătă, ați vorbit de aceste proceduri și ați spus care dintre ele sunt ignorate. V-a contrazis imediat președintele Asociației persoanelor transplantate, susținînd că sunteți greșit informat.
Sunt de parte dumneavoastră când spuneți că nu putem să începem transplant fără a fi siguri că pacienții vor scăpa cu viață din această grea operație, care incubă tratamentul post-operator, mult mai important decât actul chirurgical în sine. Oricare bolnav român va prefera AKH în locul spitalului Sf. Maria, în momentul de față. Dar spuneți pacienților că vom încerca să facem și noi un AKH la Sfânta Maria și sprijiniți echipa lui Narcis Copcă să răzbească, așa cum au reușit profesorii Irinel Popescu, Ion Sinescu și Mihai Lucan, Horațiu Suciu și Șerban Brădișteanu să facă transplanturile de ficat, rinichi și cord în România!
În anul 2010, am făcut un interviu cu un eminent chirurg cardiolog, care operează copiii românilor în Germania, doctorul Eugen Săndică. A încercat să o facă aici, s-a zbătut pentru asta, dar sistemul nu l-a ajutat. A plecat în 2008, iar în doi ani a ajuns ca la Centrul pentru Boli Cardiace Congenitale din Herz- und Diabeteszentrum Bad Oeynhausen, de lângă Dortmund, să pună la punct și să conducă din 2010 și până în prezent Departamentul de Chirurgie a Malformaţiilor Cardiace. A operat circa 600 de copii români în acești 6-7 ani, fiindcă spitalul din Târgu Mureș, condus de profesorul Horațiu Suciu, nu face față. Statul plătește pentru fiecare operație în străinătate sume importante, dar refuză să-i cheme din străinătate pe specialiștii români și să-i plătească să opereze fie în secția de la spitalul „Marie Curie”, fie într- una dintr-un spital privat. Am să vă redau, domnule ministru, ce mi-a răspuns doctorul Săndică atunci când l-am întrebat ce crede că lipseşte sistemului medical românesc ca să devină apropiat de cel în care el a reușit să deschidă o secție importantă.
„De condiţii nu dispui, condiţiile le creezi, iar ulterior le îmbunătăţeşti. Acest lucru l-am făcut pe partea de organizare şi administrare şi aici în Germania. Sunt soluţii pentru probleme și în România, fără a avea pretenţia că în final se va obţine un sistem perfect, ci unul funcţional, care să răspundă necesităţilor majorităţii pacienţilor. Unele dintre condiţii ar fi ca la nivel decizional (administrativ, medical) să se acţioneze pe bază de principii corecte, unanim acceptate, să se promoveze o competiţie reală în sistemul medical, pacienţii trebuie să aibă la îndemână întotdeauna o a doua opinie, veniturile personalului medical trebuie să fie diferenţiate avându-se în vedere numeroase criterii, performanţa trebuie recompensată iar erorile trebuie sancţionate. Nu în ultimul rând trebuie să se conştientizeze de către fiecare persoană că sănătatea costă şi că nu există nimic gratis. Când cineva primeşte ceva gratuit, o altă persoană plăteşte pentru aceasta. Pe de altă parte, o persoană care îşi plăteşte corect asigurarea medicală trebuie să beneficieze necondiţionat de serviciile medicale care sunt stipulate în contractul de asigurare. Lipsa banilor în sistem este o problemă cu care se confruntă toate statele. Resursele financiare sunt importante, dar ele nu pot fi nelimitate şi în orice caz nu pot suplini deficitele de performanţă medicală. Pentru starea actuală a sistemului nu trebuie acuzaţi exclusiv medicii sau pacienţii sau factorii de decizie. Schimbarea se poate face doar dacă toţi partenerii doresc cu adevărat acest lucru”.
Vedeți, domnule ministru Vlad Voiculescu, cât de important este să consultăm oamenii cu experiență în profesie, oameni care au făcut ceva palpabil și ale căror rezultate vorbesc de la sine? Sunteți un om bun, arătați-ne că puteți fi un ministru la fel de bun și adunați toți partenerii la un loc ca să elaborați o strategie comună pentru a schimba sistemul! Demonstrați că rămâneți un lider curat și rupeți dumneavoastră păienjenișul de pe Sănătate!