Fără să minimalizez în nici un mod atitudinea și voința oamenilor care au venit la urne, mă voi referi la unul din cei mai importanți artizani ai victoriei lui Klaus Iohannis. Vreau să dezvolt o teorie pe care am enunțat-o aseară, târziu, la B1TV: ieri am asistat la ultima victorie politică a lui Traian Băsescu.
Landslide victory. Sau o victorie categorică. Așa este caracterizat rezultatul obținut de un om politic în alegeri, atunci când are o victorie cu un număr suficient de mare de voturi pentru a fi neîndoielnică, așa cum a obținut Klaus Iohannis în fața lui Victor Ponta. Iar diferența de 4-5 procente care se anunță a fi între cei doi candidați intră în această zona a indubitabilului politic.
Aseară am urmărit exit-poll-ul realizat de Vasile Dâncu și IRES pentru Digi24 din studiourile lor, în calitate de invitat. Am primit rezultatele cu 10 minute înainte de a fi anunțate public. Le-am citit. Mi-a fost clar că a câștigat Klaus Iohannis. IRES anunța Iohannis 50 virgulă, la 49 virgulă pentru Ponta. Cu un trend clar în favoarea lui Iohannis. Până atunci tot auzisem rezultate parțiale ce păreau că duc lucrurile într-o zonă a jocului care încă se mai joacă. Numai că după ce am văzut rezultatele lui Vasile Dâncu, a devenit evident.
De altfel, lucrurile păreau că se îndreaptă în această direcție încă de când m-am dus să votez. Era ora 9.00 dimineața și vedeam mulți oameni în secția de vot. Mult mai mulți decât în 2009 sau 2004. Erau tineri și bătrâni, oameni cu copii, cupluri, oameni singuri, un amestec care-mi spunea că nu asistam la obișnuitele valuri de vot. Din atmosferă, din zâmbete și saluturi se vedea că era un val care vota anti-Ponta. I-am povestit unui prieten, consultant politic american, neimplicat în alegeri, ce-am văzut. Am căzut de acord că Ponta va avea o bătălie foarte grea. De altfel, îmi spusese dinaintea campaniei că jocurile nu erau făcute pentru nici unul din ei.
După aceea au venit datele despre prezența la vot. Erau anunțate încă de dimineață 3 procente peste prezența din turul doi al alegerilor Băsescu-Geoană. Ulterior a crescut la 5 procente mai mult decât în 2009, ca până la final să ajungă în jurul cifrei de 62 la sută. Patru procente peste turul doi al alegerilor din 2009. Am discutat cu altcineva, implicat în nenumărate campanii electorale și am căzut de acord că numai o minune îl mai poate face pe Ponta să câștige. Era un val popular care a spulberat orice calcule anterioare, ce anticipau un maxim de 58 la sută prezență la vot. Imaginile din secțiile din diaspora au completat tabloul. 1,6 milioane de oameni au venit în plus la vot, ei i-au adus victoria lui Klaus Iohannis, ca și lui Traian Băsescu.
De altfel, nu are rost să ne mirăm de fiecare dată. Aseară asemănam victoria lui Klaus Iohannis cu cea a lui Emil Constantinescu din 1996. Același entuziasm al oamenilor, aceeași atitudine împărțită a mass-media, cu un plus pentru zona de internet, aceeași lipsă de înțelegere a realităților. De fapt, rezultatul de aseară poate fi comparat și cu cel a lui Băsescu din 2004, poate și cu cel din 2009.
Fără să minimalizez în nici un mod atitudinea și voința oamenilor care au venit la urne, mă voi referi la unul din cei mai importanți artizani ai victoriei lui Klaus Iohannis. Vreau să dezvolt o teorie pe care am enunțat-o aseară, târziu, la B1TV: ieri am asistat la ultima victorie politică a lui Traian Băsescu. Ultima din acest ciclu de 10 ani, care se încheie pentru președintele României cu înfrângerea celui mai puternic adversar pe care l-a avut în acest răstimp: PSD. Klaus Iohannis nu a fost un adversar real al lui Victor Ponta. Intrat târziu în cursă, în mod clar nepregătit și ușor nesusținut de ai săi, Klaus Iohannis părea o victimă sigură. Iar rezultatul din primul tur de scrutin nu l-a avantajat deloc. De aceea, cred că nu Klaus Iohannis i-a convins pe oameni să vină la vot, ci atitudinea arogantă a PSD a determinat o reacție populară. Iar aici, contribuția lui Traian Băsescu a fost istorică.
Nu cred că vreunul din cititori a uitat atmosfera care a dominat politica din 2009. O luptă dură, fără menajamente între Traian Băsescu și PSD, secondat adeseori de PNL. O luptă în care, rând pe rând, s-au înregistrat victorii și înfrângeri, dar fără să se termine în mod decisiv pentru vreunul din luptători. Finalul trebuia să fie ieri. În mod simbolic, Ponta trebuia să-i ia locul lui Băsescu, numai că nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește! De ce cred că-i ultima victorie politică a lui Traian Băsescu? Pentru că fără efortul lui, Victor Ponta era astăzi președintele României. Pentru că nu a încetat să-l hărțuiască pe Victor Ponta, în ciuda victoriei zdrobitoare a USL, pentru că a refuzat să accepte o coabitare din care să iasă cu o pensie și locuință de protocol, pentru că s-a ridicat de fiecare dată ca să mai dea o scatoalcă.
Victor Ponta, echipa sa de consilieri, a încercat tot posibilul ca să facă în aceste alegeri să se dea un vot anti-Băsescu! Traian Băsescu a răspuns de fiecare dată construind un discurs în care vorbea despre guvernarea PSD și performanțele premierului. Inclusiv în momentul haosului votului din diaspora, intervenția lui Traian Băsescu prin care cerea demisia ministrului de Externe a contat enorm! Fiecare dintre noi poate adăuga exemple, le știm pentru că le-am auzit de nenumărate ori în ultimii ani.
Despre Traian Băsescu se pot și se vor spune multe. Numai că nimeni nu-i va putea lua meritul de a fi singurul om politic care s-a luptat până în ultima secundă cu Victor-Viorel Ponta, cum îi place să-l numească pe pe primul-ministru, și cu Sistemul. Un merit care l-a transferat pe Klaus Iohannis direct la Palatul Cotroceni.