La începutul lunii, o întîmplare aparent insignifiantă a avut loc pe holurile clădirii Fisher- Bennett a Universității din Pennsylvania.
Nu știu dacă victoria lui Trump din 8 noiembrie i-a stimulat pe studenții și pe prietenii lor, profesorii de la Penn, să facă ce au făcut, dar știu sigur că tipul lor de acțiune este exact acel gen de atitudine culturală care l-a făcut pe Trump președinte. Ironic cumva, printre cei mai proeminenți absolvenți ai acestei universități figurează Donald Trump însuși (e drept, nu la engleză, ci la Școala de business), iar zvonurile spun că Joe Biden, actualul vicepreședinte american, se va alătura într-o funcție importantă tot acestei universități după terminarea mandatului său.
Dar, să revenim la fapte. Un grup de studenți ai Universității sus-pomenite au dat jos portretul lui William Shakespeare de pe peretele clădirii unde funcționează Departamentul de limbă engleză, pe motiv că opera venerabilului nu reflectă cum se cuvine diversitatea culturală. În locul lui Shakespeare, tineretul studios a pus portretul lui Audre Lorde. Sigur că știți cine e Shakespeare și aproape sigur nu știți cine e Audre Lorde. Sînt conștient că această constatare mă poate expune unor criticatacuri pe motiv de conservatorism, rasism, machism, homofobie, fascism, legionarism, ortodoxism și altele asemenea, dar o fac totuși pentru că, helás!, e cam adevărată: pînă una alta, tot cititorul cam știe cine a fost Shakespeare, dar nu prea știe cine a fost Lorde. O fi lumea nedreaptă, o fi lumea sexistă, o fi lumea cum vreți, dar asta e! Audre Lorde (1934 - 1992) a fost o poetă care întruchipează diversitatea: ea însăși se descria drept ”negresă, lezbiană, mamă, luptătoare, poetă”. O revoluționară a diversității! Shakespeare, în schimb, nu evocă diversitatea. E prea clasic și prea englez, unde mai pui că era alb și mascul!
Studenții au dus portetul lui Shakespeare în biroul șefului Departamentului pentru ca acesta să facă ce-o vrea cu el. Șeful Departamentului, profesorul Esty, nu a simțit că e ceva în neregulă. De altfel, cînd vestea înlocuirii lui Shakespeare cu Lorde în ”Panteonul” literelor pennsylvaniene a început să circule și să nască reacții de tot felul, mai degrabă negative!, profesorul Esty a apărat studenții spunînd că de patru ani se luase decizia mutării lui Shakespeare din acel loc prea vizibil și că, în ianuarie, va avea loc o ședință ca să se stabilească noul loc al protretului dramaturgului. University of Pennsylvania, al cărei Departament de limbă engleză nu este, fie vorba între noi, printre cele mai bine cotate în America, s-a grăbit să asigure publicul că Shakespeare continuă să fie studiat și prețuit la ei, că nu s-a pus niciodată problema scoaterii lui din program (asta chiar ar fi tare, să ajungă un anglofon să obțină o licență universitară în literatură engleză fără să fi avut un curs despre Shakespeare!) și că nu este vorba decît de o actualizare a vizualului de pe holuri. Scandalul a continuat, totuși, iar prestigiul departamentului trebuie că a avut ceva de suferit, de vreme ce, de cîteva zile, a fost dat jos și portretul lui Audre Lorde și, ni se spune, peretele cu pricina va fi umplut cu 80 de portrete de scriitori care se studiază în programul doctoral la Penn. Diversitate la maxim! Printre cei 80 se vor găsi și Shakespeare și Lorde - se subliniază apăsat, ca să nu fie supărare.
Ați spune că a fost o mică furtună într-un pahar cu apă. Că tîmpeniile universitarilor, speriați și fascinați de năuceala revoluționară din capul studenților lor, nu au cine știe ce efecte, ci se consumă în campusuri, așa că e mai bine să ne concentrăm pe treburi serioase. Iar eu vă voi da dreptate. Dar, înainte de a închide subiectul, aș vrea să vă împărtășesc două rapide observații. Prima ține de Shakespeare. Dacă un grup de studenți și profesori au ajuns la concluzia că Shakespeare nu este „divers” , înseamnă că știu destul de puține despre el. Shakespeare a scris despre rase diferite, despre femei și bărbați, despre obiceiuri erotice de toate felurile, despre religii diferite, despre travestiți și drogați - nu este nimic omenesc despre care Shakespeare să nu fi scris, iar geniul lui rămîne într-atît de uimitor încît experții au ajuns la concluzia că opera lui e imposibil să fie scrisă de un singur om, tocmai pentru că este atît de vastă și de ”inclusivă”, cum se spune acum. Nu-i o rușine că studenții nu știu asta, dar e mare rușine că profesorii lor de literatură nu au curaj să le spună. Iar a doua observație ține tot de un englez. Tot clasic, tot alb și, iertare!, cam credincios: Isaac Newton. Mai țineți minte din școală al treilea principiu al mecanicii sale? Ei bine, uneori oamenii sînt niște simple corpuri care interacționează între ele… De-aia a cîștigat Trump!