Am plecat spre Israel sperând că voi găsi liniștea unor momente doar pentru mine, la Mormântul Sfânt și Zidul Plângerii; că voi cunoaște oameni interesanți, că voi lua „pulsul străzii”, că voi vedea orașele prin ochii localnicilor, și, în fine, că voi rămâne cu amintiri frumoase și voi fi mai bogată sufletește. Exact asta am trăit, așa că pot spune, cu certitudine, că o călătorie în Israel nu are cum să fie plictisitoare!
Este o țară a contrastelor, în care trăiesc evrei, arabi și creștini; în care istoria se împacă incredibil de bine cu modernitatea, se întâlnesc Orientul cu Occidentul și se fac minuni în orașe construite în deșert.
Religie și istorie
Cei mai mulți turiști vin aici în pelerinaje religioase, pentru că, se știe, sunt foarte multe locuri sfinte, cea mai importantă fiind Biserica Sfântului Mormânt sau Biserica Învierii. Este și cel mai aglomerat loc din Ierusalim, cel mai căutat și cel mai lăudat, unde nu ai cum să intri fără să simți emoția acelor clipe, un loc despre care știi din cărți sau din filme, dacă nu ai învățat la școală, la biserică sau nu ai citit Biblia. Sunt puțini cei care intră aici și rămân nepăsători. În interiorul bisericuței care adăpostește mormântul se poate sta doar câteva secunde, pentru că sunt sute de oameni care așteaptă la rând, iar un preot te grăbește să ieși, ca să poată intra toți, pe rând. Măcar pentru secolele de istorie care se văd de jur-împrejurul tău și, chiar ateu fiind, tot simți un sloi de gheață pe șira spinării.
FOTO: Biserica Sfântului Mormânt, la primele ore ale dimineții, când este relativ liniște, de la ora 10.00 deja locul devine extrem de aglomerat
Tot aici se află locul răstignirii lui Iisus Hristos și Piatra Ungerii. Biserica este construită în secolul al XI-lea, pe locul bisericii vechi, zidită de Sfânta Împărăteasă Elena, în secolul al IV-lea. Biserica adăpostește și Muntele Golgota, unul din cele mai importante locuri creștine, unde a fost înălțată Sfânta Cruce.
Credincioșii trec mai întâi pe la Piatra Ungerii, unde Iosif din Arimateea si Nicodim au așezat trupul lui Iisus Hristos, după ce l-au coborât de pe Cruce, pentru a-l unge cu miresme si a-l pregăti de îngropare. Oameni stau în genunchi, se roagă, ating piatra, ating lucruri aduse de acasă (haine, obiecte ale celor dragi, fotografii) pentru a le sfinți. Mulți cumpără suveniruri - cruciulițe, icoane, eșarfe - din bazarul din apropiere și vin cu ele la biserică, să le sfințească. A apărut o nouă modă: vizitatorii pun telefonul pe această piatră, astfel încât toți cei din agenda lor să aibă parte de binecuvântare. Credința străveche și modernitatea se împletesc încă o dată.
Poți apoi merge pe Drumul Crucii sau Via Dolorosa, străbătută de Mântuitor, de la pretoriu, unde a fost condamnat la moarte, până la Muntele Golgota, unde a fost răstignit. Circa 600 de metri, pe străduța îngustă, pietruită, și te simți ca și cum te-ai fi întors în timp și-ți amintești de măsura dragostei lui Iisus pentru oameni.
Pe locul unei opriri a lui Hristos s-a construit o biserică armenească, unde, la subsol, se păstrează un mozaic, cu „sandalele Mariei”. Acolo a călcat Fecioara Maria, când s-a întâlnit cu Iisus pe Drumul Crucii. Biserica a fost reconstruită în 1881, la intrare este expusă o cruce mare, de lemn, care să ne arate, simbolic, cam cât de mare și de grea a fost Crucea dusă de Hristos.
FOTO: Zidul Plângerii, vestit loc de popas pentru credincioși, a fost loc de rugăciune pentru milioane de oameni
Zidul Plângerii
Printre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din lume se numără și Zidul de Vest sau Kotel, pe care evreii îl consideră cel mai sfânt loc din lume pentru că „Dumnezeu nu părăsește niciodată acest zid”. Este singura parte rămasă din cel de-al Doilea Templu, ridicat de Herod în anul 20 î.Hr. O mare parte din zidul lung de 488 de metri este subterană și se întinde în orașul vechi. Locul de meditație și rugăciune este împărțit în două: în stânga sunt bărbații, care nu se pot apropia de zid decât cu o kipa pe cap, iar în dreapta sunt femeile – cele mai multe își acoperă capul cu o eșarfă sau basma, deși nu e obligatoriu. Vin pelerini din toate colțurile lumii, se așază pe scaunele din fața zidului, se roagă (sunt și rafturi cu cărți de rugăciuni) și nu pleacă până nu strecoară între pietre un bilețel cu cea mai fierbinte rugă a lor înălțată spre Dumnezeu. Sunt mii de bilețele acolo, iar cele care cad sunt colectate și îngropate pe Muntele Măslinilor
Tuneluri și arheologie
Sub Zidul Plângerii se află un tunel, Tunelul Kotel, lung de 450 de metri, care se poate vizita în grupuri organizate, contra unei taxe. Se pot admira ruinele unor clădiri din Orașul Vechi. Când a fost săpat, a stârnit un conflict cu palestinienii, îngrijorați că va fi afectată construcția Moscheei Al-Aqsa din apropiere. De asemenea, cei pasionați de arheologie pot vizita Parcul Național Zurim Valley, pe Muntele Măslinilor, unde, împreună cu Universitatea Ebraică, au loc săpături pe 170.000 de metri pătrați. Orașul lui David s-a născut acum 3000 de ani, când regele a plecat din orașul Hebron pentru a se stabili într-o mică localitate pe vîrful unui deal, numită Ierusalim, unde a înființat capitala unificată a triburilor din Israel. Siteul este organizat ca un muzeu și este un loc unde cei interesați se pot juca „de-a arheologia”, căutând vechi tezaure. Primești un loc la o masă, o sită, și apoi începi să cauți, într-un munte de pietriș și nisip, valoroasele vestigii - bucăți de ceramică, oase sau dinți de animale, monezi sau alte obiecte vechi.
Locuri sfinte, vizitate de creștini
Obiectivele turistice, istorice sau spirituale sunt mult mai multe. Dacă ai timp și ești interesat să le explorezi, merită să vezi Cetatea lui David, un sit arheologic important, locul în care și-a stabilit regatul David și unde s-a scris istoria poporului israelian. Conform Bibliei ebraice, David a fost al doilea conducător al Regatului unit al Israelului, succesorul lui Saul și tatăl lui Solomon, iar potrivit Noului Testament, a fost strămoșul lui Iisus.
Povestea cetății este captivantă, mai ales când este presărată cu glume și cu analogii cu actualitatea vieții noastre moderne, de un ghid precum James Elgrod, extrem de pasionat de ceea ce face!
Turnul lui David
Turnul lui David, care, de fapt, nu are nicio legătură cu regele David, este un complex muzeal important, atât istoric, cât și arheologic. O fortăreață medievală, cu mai multe completări arhitecturale din alte perioade. Se află lângă Poarta Jaffa, una dintre cele opt porți de intrare în vechiul Ierusalim, și este simbol al orașului, de multe generații.
Greșeala din nume datează din epoca bizantină, când părinții bisericii au interpretat greșit scrierile lui Iosephus Flavius și au atribuit turnul din vremea lui Irod epocii regelui David. Are o panoramă extraordinară asupra Vechiului și Noului Ierusalim, a celor patru cartiere (Musulman, Creștin, Armean și Evreiesc), Muntelui Măslinilor, Muntelui Scopus, deșertul Iudeei și, foarte departe, Marea Moartă.
FOTO: Dupa Cina cea de Taină, Iisus s-a retras aici cu ucenicii săi, pentru a se ruga cu lacrimi de sânge, părăsit de ucenicii care adormiseră - acolo Iuda l-a vândut pentru 30 de arginți
Grădina Ghetsimani
Călătoria poate include și Grădina Ghetsimani, locul unde Iisus venea adeseori și unde prefera să locuiască, în afara zidurilor vechiului Ierusalim. Era o locuință și o fabrică de ulei de măsline. „În grădina aceasta sunt unii dintre cei mai bătrâni măslini. Iisus fie închiria o cameră acolo, de la o familie, pentru el și pentru discipolii săi, sau poate i-o dădeau gratuit și îi spuneau: „Ești binevenit de câte ori vrei să vizitezi”. Pentru o familie de evrei religioși, era foarte important ca și alți evrei să vină și să viziteze Templul...”, ne-a explicat ghida noastră, Sigal Dotan, care ne ajuta să înțelegem istoria complicată a locurilor.
În grădina aceasta, fiecare Papă care a venit în vizită în Israel a plantat câte un măslin. Grădina se întinde pe 20 de hectare de teren - cea mai mare parte aparține Bisericii Ortodoxe, a doua este a Bisericii Romano-Catolice. În Grădina Ghetsimani se află patru locuri de închinare foarte importante: Mormântul Maicii Domnului (locul în care Apostolii au înmormântat trupul Maicii Domnului), Peștera Ghetsimani (unde s-a rugat Iisus Hristos cu sudori de sânge), Piatra prinderii lui Iisus (azi, o biserică catolică), si Biserica Sfantului Arhidiacon Ștefan.
Timp liber, la ceas de seară
Am ajuns și la Ammunition Hill, muzeu construit în memoria celei mai sângeroase bătălii din Războiul de șase zile, din 1967. Ghid ne-a fost Alon Wald, fost colonel, acum director de marketing, care ne-a povestit emoționat cum și-a pierdut tatăl în acele lupte. Într-un cadru multimedia (film documentar, machetă, muzică și lumini) am aflat, în 15 minute, ce s-a întâmplat în războiul de acum 50 de ani. Un contingent de parașutiști militari israelieni s-a bătut cu legionarii iordanieni, pentru a lega centrul Ierusalimului cu enclava israeliană de pe Muntele Scopus: 37 de soldați au murit doar în lupta de pe Ammunition Hill. Muzeul a fost deschis în 1975, iar în memoria celor 182 de soldați israelieni, uciși atunci, au fost plantați 182 de măslini. Circa 200.000 de vizitatori îi calcă pragul anual.
FOTO: Piața extrem de colorată și variată, oferă de la falafel, la plăcinte delicioase cu brânză și spanac, condimente și fructe proaspete sau confiate, care atrag atenția clienților
Restaurante, cafenele
Am descoperit, cu această ocazie, bucătăria evreiască - o adevărată încântare: multe salate, legume, fructe, proaspete sau uscate, pește – cu iz mediteraneean, dar și oriental: cu condimente multe și un gust special. Majoritatea restaurantelor sunt kosher (fie cu lactate, fie pe bază de carne), există puține excepții, adaptate la potențialul turistic enorm din zonă. Sunt și restaurante cu bucătărie italiană - cu pizza, lasagna, salate, cum este Piccolino; dar și unele cu specific local, care merită vizitate: Kedma (unde am văzut și o petrecere de Bar Mitzvah, cu multă muzică și voie bună, la prânz), Montefiore, Modern (în incinta Muzeului Israelului - un restaurant cochet, cu multe cărți și vinuri bune). Ospătarii sunt, în general, amabili și politicoși, cu rare excepții, când sunt supraglomerați și atunci mai uită de tine.
Străzile sunt împânzite de baruri și cafenele, cu prețuri pentru (aproape) toate buzunarele. Prăjituri, torturi, specialități de patiserie sunt extrem de gustoase.
Cine este interesat să vadă o piață specifică zonei, nu trebuie să rateze o vizită în Piața Iehuda. Se poate cumpăra o „cartelă” la intrarea în piață, cu șase meniuri între care poți să alegi după pofta inimii - este mai mult dedicat turiștilor care vor să încerce câte puțin din fiecare, dar merită experiența!
În bazar, găsești magazine evreiești și arabe, lucruri frumoase sau banale, la preț corect sau exagerat, dar pe care le poți negocia, dacă ai răbdare. La cât de pricepuți sunt vânzătorii și cât de atrăgătoare marfa, puțin probabil să pleci cu mâna goală!