Turcia întâmpină noul an cu aceleași probleme amplificate de viteza și forța atacurilor teroriste la care este supusă.
Practic, acestea sunt săptămânale, dacă nu zilnice, în zonele izolate din profunzimea sud-estului turc, iar o statistică de anul trecut marchează 30 de atacuri majore în 12 luni, adică o frecvență greu acceptabilă. Dar acestea nu sunt, din păcate, unicele probleme ale Turciei.
Principalele teme provin din poziționarea strategică a Turciei. În primul rând, prin acțiunea internă de combatere a FETO – considerată de Ankara organizație teroristă, chiar dacă unicul atac care ar putea să-i fie reproșat, extrem de discutabil însă, ar fi asasinarea Ambasadorului rus la Ankara. Despre ordinul de doborâre al avionului rus ce a traversat spațiul aerian al Turciei nici presa, nici oficialii nemaispunând nimic în sensul unei legături a piloților cu organizația lui Fetullah Gulen. În al doilea rând, prin prea desele repoziționări în raporturile cu SUA – Erdogan a dat ordin chiar să se șteargă numele lui Trump de pe clădirea sa din Turcia – în raporturile cu UE - disputa în legătură cu ridicarea vizelor rămâne de prim plan, la fel și reproșurile pentru acțiuni nedemocratice, încălcarea drepturilor omului, epurarea în masă a diferitelor categorii de opozanți în Turcia. În fine, relațiile complexe și nu rareori oscilante cu Rusia și Iranul.
Dificultățile Turciei provin din suprapunerea în timp a crizelor multiple și a proiectelor majore ale actualului Președinte. Mai întâi preluarea puterii totale la nivelul Președintelui, modificarea Constituției, combaterea opoziției interne inclusiv prin declararea organizației lui Fetullah Gulen drept organizație teroristă și combaterea „statului paralel”. Apoi evitarea presiunii la frontiere în primul rând prin crearea unui stat kurd la frontiere, în Irak și mai ales Siria, care ar presa asupra propriei unități teritoriale, în condițiile în care relațiile cu kurzii irakieni sunt excelente, cele cu kurzii sirieni mai degrabă tensionate, cu atât mai mult cu cât implicarea în acțiunile de combatere a Daesh-Stat Islamic creează dificultăți majore prin legitimitatea și sprijinul dobândit de kurzi din partea SUA, dar și prin jocul Rusiei în materie. Problema relației complexe cu Rusia – cooperarea în relațiile bilaterale economic avantajoase, dar și presiunea suferită la nivel geopolitic, prin militarizarea Crimeii, a întregii Mări Negre și a Estului Mediteranei, nevoia de susținere pentru acțiunile din Siria și combaterea kurzilor, dar, în același timp, rivalitatea în legătură cu soluția păcii în Siria și a situației lui Bashar al Assad. Urmează relațiile la fel de complicate cu Iranul, de cooperare, competiție și confruntare în privința menținerii coridorului sunit Nord/Sud spre Iordania și statele Golfului versus coridorul de control șiit Est-Vest din Iran via Irak și Siria până în Lban și ieșirea la Mediterana.
Dar oricât de complexă ar fi problema la nivel geopolitic, ca și presiunile pe care le suferă la nivelul influenței sale în Nordul Caucazului și Asia Centrală sau Azerbaidjan, Turcia are cea mai importantă problemă de credibilitate la nivel intern. Problema majoră a asigurării securității populației în fața atacurilor teroriste și prezența masivă a migranților - 2,7 milioane anunțate formal – creează probleme majore Ankarei, personal președintelui Erdogan.
Într-adevăr, tema atacurilor teroriste provenite de la nivelul PKK asupra zonei autorităților – armată, poliție, autorități în zona sud-estului Turciei – se suprapune tot mai vizibil cu problema atacurilor de tip Daesh/ISIL, cum a fost cel de la Aeroportul Istanbul și cel de la clubul de pe Bosfor. Obiectivele turistice vizate, cetățeni și civili inclusiv străini și zona mai bogată a societății turce amenință să afecteze puternic economia și mai ales turismul și industria de distracții din Turcia. De remarcat aici un specific, dacă se confirmă identitatea atentatorului de la Clubul de lux din Istanbul, implicarea luptătorilor proveniți din fosta Uniune Sovietică, foști luptători în Afganistan și Cecenia, brigăzile uzbece, grupările kirkize și uigure(chineze), în atacuri. Cele sinucigașe cu sacrificarea persoanelor implicate la aeroport, atac de tip „lup singuratic” la clubul de noapte care a reușit să fugă și sunt dubii privind implicarea celui identificat de Ankara.
Insecuritatea de zi cu zi va marca marile proiecte politice ale Ankarei, dar și libertatea sa de acțiune și negociere. Și chiar perspectiva Președintelui Erdogan de a asigura continuitatea conducerii autoritare, cu mână de fier. În ceea ce privește mișcările interne și perspectiva unui război civil, cred că subiectul nu e de imediată actualitate. În orice caz, partenerii externi ai Turciei trebuie să se adapteze realității curente, nu să aștepte o perspectivă idilică despre statul turc, privind cu realism și susținând interesele clare de cooperare cu Ankara, oricine ar asigura conducerea statului turc.