Românii încep să semene cu sud-coreenii. Nu dintr-o perspectivă economică, căci n-am ajuns să avem firme care să fie tigrii Europei. Românii au parte de instabilitate politică dimineața, la prânz, dar mai ales seara, în prime-time. Mai mult, chiar și guvernele încep să se schimbe des, iar miniștrii să fie remaniați în ritmul dosarelor penale făcute de DNA.
Dramoleta a început ieri seară. Mihai Tudose, premierul PSD, a venit la TV ca să anunțe că poate că are imagine proastă, așa că trebuie remaniați niște miniștri „penali”, iar el este dispus să-și dea demisia dacă lucrul acesta nu se întâmplă. Întâmplător era vorba despre miniștri apropiați de Liviu Dragnea.
Dialogul a fost mai mult decât spectaculos, făcându-l pe Mircea Badea să îi spună premierului că vorbește precum un tefelist. O remarcă ce poate părea agresivă, numai că ea acoperea o realitate. Mihai Tudose își exprima încrederea în capacitatea DNA de a evita dosarele politice, deși realitatea înconjurătoare îi demonstrase de multe ori contrariul.
Multe semne care indicau o nouă criză în sânul coaliției guvernamentale. Ceea ce ați văzut aseară nu este o întâmplare, ci o răbufnire. De ceva vreme o răceală discretă s-a instaurat între docilul Tudose și autoritarul Dragnea. Suspiciunile au început să încolțească încă de la debutul relației. Cursul evenimentelor n-a făcut decât să le întărească. De ambele părți. Rezistența lui Tudose, ca și Grindeanu, în fața oricărei tentative de sesizare a Curții Constituționale, dădea apă la moară celor care-l vedeau drept (doar) un soldat disciplinat. Sondajul lui Marius Pieleanu, necomandat de nimeni!, a fost scânteia care i-a aprins fitilul brăileanului.
Mi-a fost clar că Tudose nu vorbea la întâmplare întrucât, după această intervenție la A3, premierul a repetat mult mai agresiv mesajele la Rareș Bogdan, nominalizând cei cinci miniștri și anunțând și finalul acestei bătălii: „ori ei, ori capetele lor, ori demisia mea”.
De altfel, modul în care Realitatea TV l-a susținut de fiecare dată pe Mihai Tudose, prin emisiunile lui Rareș Bogdan și intervențiile lui Cozmin Gușă, era un alt element care cimenta ideea complotului venit dinspre Cotroceni.
Așa că, preventiv, Mihai Tudose i-a dat o „perversă ca pe Brăila” liderului PSD, de l-a băgat în ședință.
Dilema cu care se va confrunta Liviu Dragnea era una existențială: să schimbe al doilea premier în nouă luni era prea mult pentru un guvern și un parlament care a câștigat alegerile promițând salarii mărite, pensii sigure și creștere economică. Așa că Dragnea a ales tactica bătrânească „decât să jucăm bine și să mâncăm bătaie, mai bine să luăm o pauză!” Așa că a temporizat jocul! Mutând decizia spre „forurile statutare”, care se vor întâlni peste câteva zile.
Problema guvernării PSD nu este circul, ci modul în care își vor îndeplini promisiunile economice. Aici instabilitatea guvernamentală nu-l ajută deloc, iar lui Liviu Dragnea i se cam duce vestea că are mână proastă la oameni. Un atac deloc de neglijat atunci când nominalizezi primminiștri și când conduci cel mai puternic partid din România.
Mersul pe sârmă pe care-l vedem de câteva luni este spectaculos, cu condiția să ajungă până la capătul celălalt. O cădere, chiar și în plasa de siguranță, nu-l salvează de un final rușinos.
P.S. Un merit cert are premierul Mihai Tudose! Mi-a reamintit de Codin și de romanele lui Panait Istrati. Am căutat până am găsit pasajul potrivit. Așa că vă invit să-l (recitim împreună: „Era un mahalagiu cam de vreo treizeci de ani, gătit în straie de sărbătoare, luxos chiar, aș putea spune, un lux baroc și popular(…) Fața lui, deformată din pricina obrajilor prea mușchiuloși, avea o mulțime de urme de tăieturi lăsate de brici, sângerânde încă și pansate cu foițe de țigară. Mustața o avea neagră și tare răsucită: părul soios de unsoare parfumată și pieptănat mitocănește. Rămas în jiletcă, după ce-și aruncase haina în iarbă, părea mândru de pieptarul și manșetele vărgate cu galben și alb, precum și de vesta și pantofii lui brodați cu fir și lână multicoloră. Sub toraxul său herculean, era încins cu un brâu lat, de lână albă, din care ieșea mânerul unui cuțit vârât în teacă. Lângă el, o pălărie nouă și un ciomag noduros, de corn afumat.”