În 1819, cu doi ani înainte de frământările care vor zgudui din temelii rânduielile feudale, Tudor Vladimirescu era căpitan de plai al Țării Loviștei. Pandurul locuia în casa familiei Canini, cea mai respectată din satul Câinenii Mici (pe Olt, la granița dintre județele Vâlcea și Sibiu), aici Tudor punând la cale răsturnarea stăpânirii străine și pedepsirea boierilor.
Câinenii Mici, așezare milenară prin vechimea locuirii, întinsă pe patul albiei Oltului și săgetată de Valea Arsurii, între trufașii Făgărași și vârfurile rotunjite ale Lotrului, veche vamă între un imperiu și-o țărișoară, mustește de istorie. Nu-i piatră pe care s-o întorci și să nu spună o poveste - cum zic și astăzi bătrânii de aici. Și au dreptate, pentru că la Câineni, începând cu luptele daco-romane și sfârșind cu cel de-al Doilea Război Mondial, timpul n-a obosit să dăruiască oamenilor momente memorabile.
Beciuri de piatră și pridvor suspendat
Unul dintre acestea, pe carel vom consemna mai jos, este legat de o personalitate notorie a istoriei României: Tudor Vladimirescu. Dacă faptele lui de arme, interpretate și reinterpretate prin manualele școlare sunt cunoscute, mai puțin știut este că neica Tudor, fost sluger și vătaf de plai al Țării Loviștei în 1819, a locuit într-o casă care mai stă și astăzi în picioare la Câineni.
Masivă, cu beciuri de piatră zăvorâte în grinzi de fier, ferestre mici și pridvor suspendat, casa fusese ridicată încă din 1773 de familia Canini. Placa de marmură lipită la intrare, pe arcada intimidantă prin măreție și închisă jos cu porți mai mici, din lemn, legitimează șederea lui Vladimirescu în acest sătuc agățat de munți.
Gazdă bună pentru preoți
„Neica Tudor a tot stat pe la noi, pe aci. Ținea sfat de taină la Canini, dincolo de poarta asta. Ceau mai pătimit și românii ăștia, că după răzmerița lui Vladimirescu am tras ponoase și de la arnăuți, și de la turci! Vai de capul nostru”, se vaită o babă surdă, care mă petrece politicos dincolo de zidurile porții. „Iaca, mai curățim prin camere, că se mută mâine, poimâine preotul ăl tânăr de-a primit aci, la Câineni, parohie. Tot aci a stat, până și-a făcut un rost, și celălalt popă. E casă bună, primitoare”, mă asigură bătrâna
Moștenitorii sunt în Franța
Casa în care a stat Tudor Vladimirescu nu este inclusă oficial în circuitul turistic, doar plăcuța de la intrare atestând valoarea istorică deosebită a imobilului. Ea poate fi însă vizitată cu ușurință, dacă, în prealabil, soliciți ajutor la biserică sau la primărie. De altfel, casa este în continuare în proprietatea familiei Canini care, stabilită de ani buni în Franța, și-a lăsat moștenirea în grija autorităților din Câinenii Mici.
Boierii, jefuiți de eteriști la Câineni
În timpul Revoluției de la 1848, mulți locuitori ai Câineniului s-au înrolat sub steagul lui Tudor Vladimirescu. Amintirea vremurilor tulburi au fost consemnate de funcționarii Vămii de la Turnu Roșu care, în rapoartele întocmite, ofereau detalii despre fuga boierilor din Țara Românească spre granița cu Austria și jefuirea acestora, de către eteriști, la Câineni. Arnăuții greci nu-i prădau însă doar pe boieri, ci și pe localnici. La 21 iulie 1848, după înfrângerea zaverei, instanța judecătorească din Sibiu audiază mai mulți arnăuți care jefuiseră și doi ciobani din Câineni. După tăvălugul arnăuților, localnicii din Câineni și din împrejurimi au avut de suferit și de pe urma pârjolului otoman, turcii fugărindu-i pe greci până la granița cu Austria.