Summitul G20 de la Osaka a dat o notă nouă lumii de azi și perspectivelor globalizării, acolo unde nu mai contează cele 7 state cele mai industrializate, cât cele 19 plus UE care acoperă 85% din economia lumii și peste două treimi din populație.
Mai democratică, altfel, G20 a fost, totuși, scena unor întâlniri bilaterale între marile puteri care au ocultat agenda summitului și marile angajamente pentru economia lumii. Chiar și agenda întâlnirilor a arătat preeminența politicilor de Mare Putere și tendința dominației lumii de către SUA, China, India, cu precădere.
În această reuniune, chiar și Japonia, statul gazdă, abia a contat în întâlnirile trilaterale, UE nu a existat, nici statele membre Italia sau Franța, Germania a avut o întâlnire cu SUA la vârf din care a rămas remarca lui Donald Trump că doamna Merkel e o femeie extraordinară, iar doamna May s-a remarcat prin întâlnirea rece și cuvintele dure la adresa lui Vladimir Putin. Chiar și liderul rus a marcat puncte doar prin întâlnirea bilaterală cu Trump și prin declarația sa despre moartea liberalismului democratic în lume, mai puțin prin marile realizări sau înțelegeri strategice, economice sau comerciale. Totuși ieșirea din izolarea Rusiei, după 2014, este evidentă.
Agenda reuniunii de la Osaka a avut câteva teme de prim plan în privința gestiunii globalizării și economiei globale. Din păcate, nefiind în mijlocul unei crize economice sau financiare, nici una nu a putut acoperi agendele bilaterale și temele mari discutate cu această ocazie. Și în prim plan s-au aflat câteva cu relevanță globală – războiul comercial și al taxelor SUA-China, perspectiva unui atac SUA-Statele din Golfaliați în Iran – și un număr de chestiuni arzătoare locale – evitarea sancțiunilor economice de către Turcia pentru importul de baterii S400 din Rusia respectiv perspectiva vizitei Președintelui Donald Trump în Coreea de Nord, lângă Zona Militarizată intercoreeană, și perspectiva programului nuclear nord-coreean.
Noutatea majoră o reprezintă revenirea la regulile economiei globale și a globalizării și la rolul preeminent al instituțiilor internaționale, cărora li se cere să se reformeze. Și Organizația Mondială a Comerțului, și FMI cu rolul său îîn echilibrele globale, în ambele instituții reformele trebuie făcute dar ambele își mențin rolul în economia globală. Regulile economice fundamentale pentru edificarea unei creșteri economice sustenabile și inclusive și acțiuni concrete pentru a crește acest potential s-au aflat în prim planul discuțiilor, ca și temele finanțelor și impozitelor internaționale, adaptate la schimbările structurale aduse de digitalizare. Investițiile și comerțul, rolul acestora în creșterea productivității, inovația, crearea de locuri de muncă și dezvoltarea au fost în prim planul agendei globale. La fel mediul și energia, adaptarea la schimbările demografice, problema deșeurilor de plastic în mări și oceane, rolul femeilor sau sănătatea, cu preponderență cea a unor societăți îmbătrânite.
Două trilaterale au dominat reuniunile din marja summitului, una Rusia-China-India, cu chestiunea echilibrelor pe relațiile dintre cei trei – și o declarație ce condamna unilateralismul și ingerința în afacerile interne ale statelor, cu direcție SUA - a doua Japonia-India-SUA, cu scopul evident al îndiguirii Chinei. De altfel, în relația bilaterală SUA-India, temele taxării și excluderii Indiei dintre țările ce beneficiau de preferințe comerciale americane au fost abordate, Donald Trump anunțând o înțelegere foarte bună cu premierul Modri. La capitolul bilaterale, Donald Trump a fost campionul imaginii, fiind vânat, având numeroase intervenții după bilaterale și acoperind întreaga agenda globală.
Donald Trump și-a făcut numărul într-o întâlnire pe care o consideră plictisitoare an de an, dar care e împănată de întâlniri blitz cu încheierea de afaceri pe bandă rulantă, întâlniri în care Președintele american subliniază nevoia relațiilor personale, dincolo de acțiunile propriei diplomații sau a serviciilor secrete, pe care le neglijează, când nu le ironizează sau discreditează. Preocupat de imagine, Donald Trump a reușit, totuși, o slăbire a presiunilor și tensiunilor pe mai toate planurile.
Vladimir Putin a marcat faptul că nu mai e izolat, așa cum s-a întâmplat la G20 din Australia 2014 și ulterior. La nici 5 ani după anexarea Crimeii și agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei, a avut o întâlnire amiabilă cu Donald Trump, cu suma temelor anunțate, ceva glume în engleză cu Putin despre presă, fake news și ingerința în alegeri și niimic despre marinarii ucraineni și navele ucrainene agresate de marina rusă în largul strâmtorii Kerci. Pe de altă parte, premierul britanic Theresa May și-a încheiat ultima întâlnire la vârf cu Putin într-o formula glacială.
În bilaterală, între Trump și Putin, s-a discutat despre Iran, Siria, Venezuela și Ucraina, dar fără nici un detaliu public. De altfel, această întâlnire și glumele în engleză au marcat singurele realizări ale lui Putin. Theresa May i-a spus direct că activitatea rusă amenință Marea Britanie și că e iresponsabilă, și atât timp cât aceasta nu încetează, relația nu va putea fi îmbunătățită, cu referire direct la intervenții ostile în Regat și în statele aliate, dezinformare și atacuri cibernetice. Marea Britanie a vizat și situația din Ucraina, capturarea marinarilor ucraineni și a vaselor, nevoia de a-i elibera și de a dezescaladarea conflictelor cu Ucraina și în Marea Neagră.
De altfel, în cazul Chinei, Japonia a fost singura care a ridicat problema drepturilor omului, declarația vicepreședintelui Pence la comemorarea a 30 de ani de la evenimentele din Piața Tien An Men fiind amânată de către Donald Trump. De altfel, marii perdanți ai summitului sunt exact cei oprimați de jur împrejurul lumii, marii actori fiind mai preocupați de propriile interese, de bani și afaceri decât de condamnarea Arabiei Saudite pentru cazul Kashoggi, a Chinei pentru represiunile la adresa uigurilor sau pentru siguația din Honk Kong, abordată doar de Japonia în întâlnirea cu China. Libertățile și drepturile omului sunt cele care pierd pe toată linia.
Cu China întâlnirea lui Trump a fost bună, sancțiunile și creșterile de taxe au fost oprite și se negociază mai departe. Deci o stagnare a acțiunilor și negocieri la fel de sterile între cele două părți. În schimb, pe relația cu Turcia, Erdogan a câștigat faptul că noile sancțiunile nu se vor aplica, Trump dând vina pe predecesorul său Barack Obama care nu a vrut să vândă sisteme Patriot Turciei. O vizită la vârf a fost anunțată în Turcia, fără dată. Afacerea S 400 ar fi mult mai complicată, susține Președintele Donald Trump, în timp ce premierul Recep Tayyip Erdogan așteaptă și primele livrări de F35 la mijlocul lui iulie. Lucrurile sunt încă neclare.